1,283 matches
-
de eroi și icoane și reversul lor clovnesc, rana care râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul avusese întârziere, vechea gară de graniță se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste dealurile tăcute. A pus valiza pe zgura umedă dintre șine, a ridicat privirea, da: se afla la destinație. Fațada de cărămidă, stâlpii metalici, acoperișul de sticlă murdară. I-a urmat, grăbit, pe puținii călători spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zile, nu se mai bărbierise și nici nu ieșise din cameră. Se tot pregătise pentru momentul decisiv. În sfârșit, să tot privești... dar nu se putea desprinde. Aștepta ca musafirul să pornească primul, să-i deschidă calea. — Uite, s-a înserat, repede mai vine noaptea. Nici măcar n-am izbutit să-i convoc pe toți, dar noaptea îi va aduna, sunt sigur. Noaptea e creatoare, nu-i așa... Noaptea punem noi la cale amăgirile și răzbunarea. Marcu Vancea se depărtase, trecuse pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un moment de relativă seninătate. Nu, dragă, mi-a răspuns, în seriale-i altceva, acolo dacă o femeie bătrână primește o cerere-n căsătorie, înseamnă că-i bogată, la mine ce să găsească, și bătrână, și săracă? Arghiropol apărea pe înserat la ușa noastră, strivit ridicol între niște buchete de flori mitocănești, totdeauna în jur de o sută de fire, semănând frapant cu un papagal. La fiecare vizită de-a lui, mama trebuia să umple cu flori vasul mare din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
iese din baie și, fără să‑mi arunce vreo privire, își trage pe el o pereche de jeanși negri și un pulover negru pe gât. Își toarnă ceva de băut și apoi rămâne tăcut. De la geam, văd întregul Manhattan. Se înserează și se aprind luminile la ferestre, până departe în zare. Dar lumea s‑a restrâns la această cameră; la acești patru pereți. N‑am ieșit deloc astăzi îmi dau subit seama. — Nici eu n‑am mai avut testul ăla video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lor atât de nepotrivite ca să străbați deșertul și de frazele de neînțeles pe care le rosteau în somn într-o arabă atât de curată și cultivată, încât targuí-ul de-abia reușea să le descifreze. în sfârșit, a treia zi, pe înserat, l-a găsit treaz pe cel mai tânăr, care imediat a vrut să știe dacă sunt încă departe de graniță. Gacel l-a privit mirat: — Graniță? repetă. Ce graniță? Deșertul nu are granițe... Cel puțin eu nu cunosc nici una. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
așteptat mulți ani ca într-o bună zi o el să se țină de cuvânt și să se întoarcă după ea. Pe la jumătatea după-amiezei deschideau marile ferestre ce dădeau spre piscină, La Croisette și plajă, și făceau amor până se însera, ca să se ducă apoi să cineze la Le Moulin de Mougens, El Oasis sau Chez Félix și să sfârșească noaptea la Cazinou, riscând totul pe numărul opt. Plătea un preț mare pentru acele zile; prea mare, după părerea lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
venire și nici o adiere de vânt, nici o suflare de viață nu mișca palmierii. Alunecă de la un trunchi la altul, până ajunse la dune pe care se cățără cu agilitate. După cinci minute, dispăruse de parcă l-ar fi înghițit nisipul. Se însera când ordonanța căpitanului descoperi cadavrul. Țipetele sale, aproape isterice, se răspândiră prin oază și îi făcură pe oameni să-și arunce lopețile și să vină alergând, pentru ca apoi să se îmbulzească în mica baracă, de unde sergentul major trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ai reușit să stabilești contactul cu Almalarik? Acum câteva clipe, dom’ sergent. Nici el n-a văzut nimic. L-am trimis să-l caute pe Mubarrak. în cel mai bun caz poate ajunge la tabăra dumneavoastră înainte de-a se însera. Mă va suna la șapte. Am înțeles - răspunse. Sună-mă după ce vorbești cu el. întrerup și închid. înapoie receptorul, se urcă în picioare pe scaun, luă binoclul și privi din nou pustiul pietros, apoi se lăsă să cadă pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la umbra lui. La distanțe egale, din cele patru puncte cardinale, patru binocluri l-au ținut sub observație tot timpul zilei. Dar nici călărețul, nici animalul n-au făcut nici o mișcare perceptibilă de la o asemenea distanță. Când începu să se însereze din nou, mai înainte ca țânțarii să-și părăsească adăpostul, locotenentul Razman intră în legătură cu oamenii săi. — Nu s-a mișcat din loc, îi înștiință. Ce părere aveți? Sergentul Malik își aminti de cuvintele tuaregului: „Să trăiești ca o piatră, atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cu respect, cer permisiunea de a mă duce să-l caut. De acord, acceptă fără chef. în noaptea asta. — Acum! Ascultă sergent! replică, străduindu-se ca glasul să-i sune cât mai autoritar posibil. Eu comand aici. O să plecați pe înserat, și vreau să fiți înapoi când se luminează. E clar? — Foarte clar, domnule... — Și pentru dumneata, Ajamuk? Am auzit, domnule locotenent. — Saud? — O să trimit un om la căderea serii. — Atunci, de acord, conchise. Mâine vreau să mă întorc la Tidiken
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu convingerea că, dacă e posibil să omori un căpitan și s-o ștergi nepedepsit, la fel de bine poți să lichidezi un sergent și să dispari. Plecând de la această premisă, viața lui nu valora nici cât un pumn de curmale. Pe înserat, locotenentul Razman ordonă retragerea spre interior, departe de atacul plăgii, și, în timp ce oamenii săi strângeau foaia de cort ce slujea de adăpost, aruncă o ultimă privire spre caporalul care se îndepărta cu pas hotărât spre inima salinei și-și aținti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și muniții; aceasta era lumea sa, inima deșertului pe care-l iubea, și avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia un vânt ușor și, pe înserat, animalele podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
targuí-ul nu mai pomenise vreodată, pentru că un aer înghețat ce purta uneori fulgi microscopici puse stăpânire încetul cu încetul pe întregul vagon, obligându-i pe bieții călători să se înfofolească, tremurând, cu tot ce aveau la îndemână. Când, aproape pe înserat, se opriră într-o minusculă gară de munte și conductorul anunță că aveau la dispoziție zece minute ca să-și cumpere ceva pentru cină, Gacel nu putu rezista tentației, sări jos și alergă până la marginea peronului, ca să pipăie zăpada albă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
al sufletului său, cu toate că încerca în toate felurile s-o facă să tacă, o voce odioasă îi striga că își pierde timpul. La amiază, Madani ieși din nou, însoțit de zgomotul motocicliștilor săi, și nu se mai întoarse, iar pe înserat, când nu mai avu nici o îndoială că nu aveau intenția să-i înapoieze familia, Gacel se ridică de pe bancă și se îndepărtă, fără țintă, conștient că, oricât ar fi încercat, acolo, în zăpăceala marelui oraș, nu avea nici o posibilitate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
umblând pe străzi și mutându-se din local în local. Rafael știa, se familiarizase cu problemele lui Mărgărit. Maică-sa, deh, oricum se mozolește toată până spre prânz, când ajunge el, de obicei, acasă. Trecuse de mult de prânz. Se însera. Și-ți închipui, pe căldura asta, s-o speli și s-o schimbi ca pe un bebeluș... Un bebeluș ar fi floare la ureche. Un morman de cărnuri vinete și veștede, de nouăzeci de kile, de-i iese sufletul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
într-o baracă de tablă, într-un parc răsfirându-și aleile printre boscheți și pajiști împrejurul unei bălți, alta decât cea de pe care plecaseră la vremea prânzului. Plecaseră de pe balta Văcăreștilor și, după un ocol cu popasuri dese, ajunseseră pe înserat pe balta IOR-ului. Sunt sumedenie de lacuri și bălți prin zonă, cu localuri de toată mâna împrejurul lor, pe care n-ar fi terminat să le viziteze toată vara dacă și-ar fi pus mintea, și, oricum, Mărgărit n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dorit decât să am niște gumă de mestecat în gură. Doamna Sanowsky a venit o singură dată la mine și mi-a înfășurat un fular în jurul gâtului. Prin fața mea trecuseră douăzeci și șapte de persoane cu totul. Începea să se însereze. Când tata s-a întors acasă, l-am recunoscut de departe. Am dat fuga la gard, însă tata n-a râs. Când nici măcar nu zâmbea, însemna că nu i-a mers bine. Domnul Sanowsky se străduia întruna să-și îndese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
după cinci ore. Își adusese singură pân\ și funia. Reiko oftă adânc și mângâie capul pisicii. Vrei un ceai? am întrebat-o. — Da, te rog, spuse Reiko. Am fiert apa, am turnat ceaiul și m-am întors pe verandă. Se însera încet-încet. Lumina zilei pălise și umbrele lungi ale copacilor se întindeau până la picioarele noastre. Pe când îmi beam ceaiul, priveam la grădina care în clipa aceea mi se părea teribil de amestecată: trandafiri japonezi, azalee, o plantă numită „nanten“, toate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trecut de șaizeci. Un om nemaipomenit de vital care, chiar dacă a făcut ani grei de pușcărie pe vremea comuniștilor, se bucură de viață și smulge bolnavii din ghearele cancerului. Un luptător împotriva toxicei medicini alopate, mai adaugă ea. S-a înserat și Casa Poporului e luminată feeric de milioane de becuri. Parcul Izvor rămâne în întuneric, umilit la picioarele celei mai nesăbuite capodopere comuniste. Sper să nu fim violați chiar în centrul Bucureștiului. Poate că mai sigure sunt pădurile de la Olănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asta, fă! Să nu se spună c-am furat-o. — Au mai furat ai noștri copii și n-au pățât nimic. Și apoi noi n-am furat-o, am găsât-o și-am ajutat-o. Când au inrat în Cocora, se înserase, iar Teofana dormea buștean. Au mers toată noaptea, trecând prin mai multe sate, până au ajuns la marginea orașului, unde-și aveau șatra. Copiii i-au întâmpinat bucuroși, la fel și mama Brândușa, țiganca cea bătrână. În strigătele copiilor, Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
La fel se întâmpla și în celelalte zile de Crăciun. Dacă acum lumea așteaptă Crăciunul pentru cadouri, atunci nici vorbă de așa ceva. În ajunul Sfântului Vasile copiii mergeau cu plugușorul,aducând colăcei și venind acasă cu traista plină. Când se însera flăcăii porneau și ei cu plugul. În grupuri de șase-șapte flălcăii mergeau și urau pe la ferestrele caselor unde aveau fete. Aveau cu ei buhaiul confecționat de ei înșiși și bice cu care porneau. Unii umblau cu ursul pentru care își
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
și să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit ca toți străinii care pică în acest oraș frumos, dar foarte stricat. În aceeași zi i-a găsit o odăiță bună și ieftină, chiar alături de locuința lui, iar pe înserat l-a dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu ei de-a caii. ― Huo, potaie, ce ai cu cocoșul! făcu Ioana fără însă a se uita, zorită cum era să pregătească mâncarea găinilor ce începeau a se aduna acasă de pe unde hoinăreau toată ziua, fiindcă începea să se însereze. Mai trecu un răstimp până ce se putu așeza pe pragul casei, cu blidul mare în poală, strigând cum făcea în fiecare seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stai, cucoană, c-om mai vorbi noi împreună! După-masă, la Dragoș, Titu Herdelea trebui să asculte iarăși durerile satului. În același timp, Miron Iuga discuta mai pe îndelete cu Nadina, firește, despre Babaroaga. În sfârșit duminică, a patra zi, pe înserat, sosi Grigore. Se scuză că a lipsit atâta vreme și era vesel, parcă toate i-ar fi mers în plin. Înainte de cină spuse Nadinei că ar dori să-i vorbească. Simțind în glasul și în ochii lui o vioiciune melancolică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca îndemn altora, să fie reprimată energic și exemplar! ― Am înțeles, cucoane! murmură primarul supus. ― Trăiți! făcu Boiangiu umflîndu-și pieptul, ca să arate că are energie mai multă chiar decât trebuie. 3 Titu Herdelea și Grigore Iuga sosiră la București pe înserat. Acceleratul era ticsit de oameni îngroziți, care-și părăsiseră gospodăriile de frica țăranilor, fugind la București, singurul loc unde sperau să fie la adăpostul primejdiilor. ― Asta e începutul panicii! spuse Grigore trist. Îți închipui cum alimentează asta nenorocirile! Nefiind chip
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]