1,055 matches
-
tău în treceri succesive, Tot mii de ani, tu să-mi trimiți misive, Strigându-ți mut iubirea încă trează. M-aș pogorî de fiecare dată, Ori ca alint, ori fulger ce străbate Adâncul venusian, ori nestemate Săruturi, mir pe gura însetată. Cât eu nuntesc în tine, timpul trece, Iar clipele așteaptă risipite Inert și inutile, pe orbite, Să reînvie mirele vorace. De ce revin? Nestrămutată vrere! De bunăvoie'n tine ferecată, Mireasă pe vecie mie dată, Iubirea mea se scrie pe tăcere
AŞ VREA SĂ FIU COMETĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373285_a_374614]
-
Via s-o culegi când e poama coaptă, Cerul să-l atingi doar cu mâna dreapta, Darul bucuriei să îți fie scut Să ridici stindardul și-n necunoscut! Câinii vremii latră caravana trece, Viața e izvorul plin cu apă rece, Însetații beau din căușul minții, Cum ne-au învățat adesea Părinții! Ne sunt date toate, nouă spre folos Să urcăm cu râvnă cerul luminos, Când e traista grea și ne doare pasul Ne întărim prin rugă și trecem impasul. Toate se
SE ÎNTÂMPLĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372160_a_373489]
-
Trupul tău se coboară Peste plumb și mileniu, în cămașă de nuntă, O vioară-o să-ți cânte de alean si durere, Peste vremi nucleare, într-o lume căruntă. Noaptea-i ludă, de vară... Vei ghici sub cearceafuri Trupul meu însetat de trecutul din tine, Mi-ești atât de străină... Sunt o mie de veacuri De la ultima noastră izbăvire în bine. Vin imagini fugare, sânii tăi sunt de abur, Trupul meu nu de nuntă-i avid, ci de ducă, Drum dual
NOAPTEA UNUI MILENIU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372233_a_373562]
-
departe în zări Credeam că-ți sunt dragă și ție. Despart ziua de ieri de ziua de azi Te-aștept să vii mai aproape, Tineri absenți în reverie zăresc Zâmbesc și trec mai departe. Culori, curcubee se-aștern pe pământ Însetat le așteaptă pe ele, Se-întorc de acolo, de-unde au plecat Pradă iernilor grele. Și cântă și râd și foșnesc Jocul lor e cromatic Iubesc pământul ce le-a născut Sărută copacul tomnatic. Îmi sprijin sufletul pe sufletul tău
DE TOAMNĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376145_a_377474]
-
Lumea oamenilor fără suflet. De ce să îmi spui “iubito” Dacă sufletul tău , atât cât mai ai , e arid Și orice sămânță de sentiment Piere înainte să încolțească ? Din inimă Ți-am trimis o ploaie de iubire, Credeam că asta aștepți însetat, Ca să crești cu ea un câmp de flori. Ploaia lovindu-se de sufletul tău S-a transformat în cristale de gheață Și a căzut pe jos Cu un zgomot dureros. Le voi strânge cu grijă Și le voi transforma în
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Într-o lume împietrită ,Lumea oamenilor fără suflet.De ce să îmi spui “iubito” Dacă sufletul tău , atât cât mai ai , e aridși orice sămânță de sentimentPiere înainte să încolțească ? Din inimăți-am trimis o ploaie de iubire, Credeam că asta aștepți însetat,Ca să crești cu ea un câmp de flori.Ploaia lovindu-se de sufletul tăuS-a transformat în cristale de gheațăși a căzut pe josCu un zgomot dureros.Le voi strânge cu grijăși le voi transforma în altă ploaie,Pentru că eu
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
serios al patriei. Un centru de cercetare interdisciplinară al A.D.R. îi va purta numele, iar un premiu Mărioara Godeanu va fi acordat periodic unor continuatori ai cercetărilor sale interdisciplinare în semn de pioasă aducere aminte întru nemurirea spiritului ei însetat de cunoaștere. Editura DacoRomână îi va publica lucrarea pe care autoarea o pregătea pentru posteritate. Dumnezeu să o odihnească în pace! ------------------------------------------------------------- București, nr.7 din 21 august 2014 (10 014 după Calendarul dacoromânilor) pentru SENATUL FUNDAȚIEI ACADEMIA DACOROMÂNĂ „TEMPUS DACOROMÂNIA
COMUNICAT: MĂRIOARA GODEANU – O FEMEIE CERCETĂTOARE ŞTIINŢIFICĂ A URCAT LA CELE VEŞNICE de FUNDAŢIA ACADEMICĂ DACOROMÂNĂ în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376283_a_377612]
-
iubire! Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare? Din cauza toxicelor omenirii otrăvitoare. Pe alocuri unii strigă: totu-i despărțire! Pământul are nevoie urgentă de iubire! Pe vremuri, când
CUIBUL BERZELOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379666_a_380995]
-
Înainte de-a se stinge a buzelor sale șoapte. PĂDUREA CRINILOR De-aș fi avut norocul S-alerg în pădurea de crini Ce poartă-n petale lumini Adunate-n cupe regale Aș fi golit cum știu doar eu Cu patima-nsetatului Cupa ce poartă-n ascuns Aurul cernut de curcubeu Parfumul lor mi-ar fi indus un somn adânc Să nu-mi dau seama, Să nu știu Când trec În celestul meleag Din care să revin Triumfătoare Știutoare A tainei tesăturii
GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379695_a_381024]
-
frații mei cuminți,pentru doi lăstari gingași,... XXI. COPILUL DIN MINE ÎNVIE, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015. Când zorii-și revarsă lumina zăludă În inima mea cu vulcanii încinși, Spre mine mă-ntorc însetată Și beau din nectarul caișilor ninși. Întorc iar clepsidra, durerea să curgă Fluidă, ca mierea ascunsă în stup, Nevolnic mi-e trupul pe ruguri Când patimi, în mine, sălbatic erup. Zenitul mă cheamă, să-i mângâi lumina Cu ochii, scântei
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
scorbură, fiecare cărăruie ce șerpuia până-n inima crângului celuia de copaci semețiți cu capul spre cer și având la picioare covoare de flori. Poate că aici era locul ascunsului izvor din fericita noastră copilărie care a umplut cu preaplinul său însetata fântână a sufletelor noastre. Cu siguranță că aici, în Bercul copilăriei mele, pe Continit, la bătrânele stâne cele deodată cu timpul, în îndulcitele vii de pe Coasta Mare, ori acolo sus, pe Dâlmă, prin covorul adormitor de cimbrișor și colilii, am
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
Alesul venea dintr o galaxie ce stăpânea incipientul intrării formeleor în devoțiuni. Creatorul lui a decretat săvârșirea din tot ce avea universul dual mai puternic ca undă, conglomerat și mișcare diudiană. Dispersa lumina cu chipul său veșnic înfocat de unde hormonal însetate. Ce avea șansă să atingă prin mișcare , devenea supus ancestral controlat de pornirile lui gravitaționale. Când a întâlnit -o pe Marna, virtual, desupra unei treceri de pulberi solare , s-a aprins și a rămas așa, astru ascuns căutării până au
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
albe sau violet, cu miros discret. Frunze ca o inimioară, răspândite pe tulpină protejează de căldură florile să nu se-nchidă. Totuși, finele zorele în văpaia soarelui se închid ca o umbrelă în bătaia vântului. Pe pământ, plină rouă, volbura-nsetată, și-a deschis splendid corola-n sidef irizată. E rochița rândunicii, elegant o-mbracă, fracu-i negru-albăstrui, coadă bifurcată. Azi trăiesc o reverie, plină de candoare, ... Citește mai mult Din grădină se audtriluluri de privighetori,și o-nmiresmată boarese ridică dintre
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
albastru de safir,roz, albe sau violet,cu miros discret.Frunze ca o inimioară,răspândite pe tulpină protejează de căldurăflorile să nu se-nchidă.Totuși, finele zoreleîn văpaia soareluise închid ca o umbrelăîn bătaia vântului.Pe pământ, plină rouă,volbura-nsetată,și-a deschis splendidcorola-n sidef irizată.E rochița rândunicii,elegant o-mbracă,fracu-i negru-albăstrui,coadă bifurcată.Azi trăiesc o reverie,plină de candoare,... XVI. RAȚIUNE, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013. Dintre lemne-n
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Și milă de mine nu ai avut, Un pahar de apă nu mi-ai dat Și-n boală cumplită m-ai lăsat. Doctorul: Când, Doamne, la ușa mea ai bătut Și milă de tine nu am avut? Judecătorul: Un copil însetat, gol și bolnav te-a căutat Și la tine milă n-a aflat. Luca, tu ce ai făcut Când săracul ajutor ți-a cerut, Ai luat arginți și l-ai ajutat Sau fără nicio recompensă l-ai vindecat? Luca: Doamne
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
mătănii în avans. Judecătorul: De la fața mea să pieriți, În iazul de foc să vă ofiliți. Cei din partea stângă: Nu! Judecătorul: Voi cei de la dreapta mea, Uite, masa-i pregătită, Și odihna dobândită, De-am fost flămând, m-ați săturat, Însetat, m-ați adăpat, De-am fost gol, m-ați îmbrăcat, Bolnav, m-ați cercetat, Plata acum vă veți lua, C-ați trudit toată viața. Cei din partea dreaptă: Doamne Ție-Ți mulțumim Că ne-ai ajutat candelele să le pregătim. (În
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
la fel! și-o privi cu zvâc pe femeie. O văzuse cu darul și-și scosese capul pe fereastră. Ne ducem ca vântul și ca gândul, n-ai tu grijă! Nu! Dar niscai fructe pus-ai, drăguțo? schimbă ea foaia însetată și pofticioasă. Îi pomenise Nicole că la Mariuța-n curte împărățește un pom bătrân, dar tot rodnic, un păr boieresc. -Pusei, cum nu?! Să v-aline setea! Și-naintă spre mine să pun merindea în portbagaj. Pe urmă, deschise larg porțile
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
strigăt disperat al unui pământean care mai cere zeului încă un răgaz, oricât de scurt, pentru a mai asculta lăsarea lentă a înserărilor, de a-și mai amesteca puțin cuvintele precum culorile pe o paletă: „fie-ți milă de buzele însetate / ce ți-au rostit numele / la cumpăna dinspre apusul / vieții / și întâmplarea de a fi lumină / peste timp ...”. ( Oprește destrămarea) Întreg volumul demonstrează maturitatea scriitoricească a poetei care și-a grupat versurile în așa fel încât ele se subordonează perfect
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
atâta dor, Că ar putea umple cuprinsul De la Apus la Răsărit, Cu tot albastrul infinit... Simțind cum moare-n fiecare amurg, Lacrimile ce-n tăcere a plâns, Ca pe un elixir al vieții, În zori de zi Le va sorbi însetat și muribund Din roua dimineții. Am strâns în mine atâta dor, Că nu e loc nici să respir... ...măcar... Referință Bibliografica: Dor strâns / Nina Dragu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
DOR STRÂNS de NINA DRAGU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379277_a_380606]
-
Sulac, artistul din provincia românească moldoveană de peste Prut, investită sub capriciile vremilor în țară, nu a cântat pentru faima sinelui, ori pentru aleanuri numai ale sale ci pentru ale tuturor. Multe din versurile și melodiile lui au fost sorbite de însetați, ca apa izvorului, drept sursă de inspirație, ori ca piese de repertoriu al altor cântăreți ce-au intuit și simțit adânc seva melosului, tradiției, istoriei, culturii, folclorului românesc cel mai curat trezorierizate în testamentul de cântece ale lui Nicolae Sulac
NICOLAE SULAC. FLOAREA DE LILIAC A PĂTIMITOAREI BASARABII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369206_a_370535]
-
-n culori, Să îți tremur ființa cu șoapta și-n vise de-argint Să te leg înlăuntru-mi cu mii și mii de tainici fiori. Sub raze aprinse de soare prin veri secetoase, Ne-am fi topit curgând pe sub țărâna-nsetată, Din noi născutu-s-ar flori și adieri de matase, Iar din suflete, izvoare ce curmă doru' și-mbată. Prin toamne ruginii din demult și prin frunze, Aș fi vrut să te port, iubite, să facem amor, Sub trupurile goale-am fi
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
umană ce perseverează în sacrilegii până la decretarea morții Sale! Profund întristat de-o atare deșertificare progresivă a fondului uman, El nu se răzbună pe cei în cauză (indivizi, colectivități, instituții) după cum credeau vechii evrei, căci imaginea unui Dumnezeu crud și însetat de sânge vine în flagrantă contradicție cu bunătatea și înțelepciunea Absolutului, ci-Și ia mâna ocrotitoare de deasupra lor și, până la apariția primelor semne de îndreptare, îi lasă să se descurce cu mijloacele specifice condiției umane în disoluție după trufașa
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
ale reveriei și lasă clipele ostenite să adoarmă pe umerii nemuririi fără să-și ia rămas bun de la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintire într-un decor mirific undeva la poalele munților care se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetat de jurăminte neîntinate când soarele învață să zâmbească într-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine. E vremea amurgurilor din noi Care ard pe rugul eternității.... Referință Bibliografică: Amurg / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1978, Anul
AMURG de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369285_a_370614]
-
neschimbată ca într-un tablou. Oamenii satului, obosiți după o zi de muncă sub inima soarelui din zi, se întorceau spre casele lor seara când soarele începea să apună. Cei ce veneau pe jos sau în carele lor, obosiți și însetați, se opreau să bea din apa de la singura fântână de la marginea satului, apoi își făceau semnul crucii, drept mulțumire. Această imagine văzută în fiecare seară îmi stimula uimirea; simpla bucurie prin aș răcoroi sufletele, apoi continuarea drumului, spre casele lor
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
curând să limpezească vatra de casă plină cu pomi fructiferi, zarzavaturi, cartofi și porumb, bunicul urca butoaiele în carul tras de cei doi boi la care ținea ca la ochii din cap și mergea la Buzău încărcându-le, umezind pământul însetat din grădina casei. Făcea acest lucru seară de seară ca plantele să aibă din belșug umezeală la rădăcină. El, parcă avea timpul să se deprindă cu toate posibilitățile de a se îngriji spre a o duce mai bine cu traiul
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]