707 matches
-
reușea să se scoale din locul în care se afla: cu picioarele desfăcute, în fața ferestrei, privind la statuia cerbului ce străjuia intrarea în localul cu același nume. Oare să mă duc să beau ceva? se întrebase Bull. Se simțea cam însingurat în seara aceea, un pic deprimat. Era încă destul de tânăr pentru a asocia ideea de boală cu atenția pe care ar putea să i-o acorde ceilalți, și dorea ca maică-sa să fie acolo să-i refacă pansamentele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ieși. Ăsta era barmanul. — Ce se întâmplă? Sunt singurul tip de aici care știe să citească? Scrie clar cu neon că ăsta e un bar pentru persoane singure. Eu sunt singur. Care-i problema? — E beat. Ăsta fusese unul dintre însingurați. — Okay, cine a spus asta? Am alunecat vioi de pe scaun. Faptă care a necesitat o a doua manevră, aceea de a mă ridica de pe jos. — Pentru numele lui Dumnezeu, a băut deja zece cocteiluri. — Uite-l... Pune-i... Dă... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chipului uman. În scurt timp arta cunoaște ridiculizarea omului în operele lui Daumier, trecerea lui în rândul obiectelor în Impresionism și negația sa în curentele nonfigurative și antiumaniste ale secoluli al XX-lea.” Francisco Goya a cunoscut angoasa și vidul însinguratului care descoperă o umanitate peiorativă și deformantă. Francisco de Goya Această etapă a operei sale se caracterizează prin imagini demoniace ale figurii umane concretizate în regi și regine marcați de imbecilitate și corupție, vrăjitoare fioroase, cadavre mutilate, chipuri grotești de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
a ne duce cu vorba; cum a putut, drăcia dracului, să ne tușineze într-atât, mustața, cu veșnicul său, Nu știu?! ALO, 112? VENIȚI!... UN SPÂNZURAT! Profesorul Iuliu Porumbar se întorcea, pe jos, de la înmormântarea bunicii după mamă. Cernit, trist,însingurat, pășea rar, cu privirile plecate, pălăria ținându-și-o, de boruri,în una din mâini, ambele, fiindu-i la spate. Către intersecție tresări. Ceva sclipi dinaintea ochilor săi. Ridică, brusc, fruntea. Se trezi în fața unei femei tinere, deosebit de frumoasă. Strălucitor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Întind aripile și plutesc în singurătatea-mi rigidă îmbătată de vaporii mării cu care-mi alimentez lacrimi oropsite să stea în ochi neodihniți între desmierdarile fericirii. Întind crengile copacului crescut cu rădăcinile în sufletul meu ca să poposească sub el drumeț însingurat, obosit de frământările lumii și să-și ia fructul mersului înainte. Întind umbra mea peste pământul reavăn în care să plantez sămânța pe care tu, urmașul meu, ai s-o culegi când eu n-am să mai fiu și o să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă. Percepeam zborul cu fiecare fibră, simțeam încordarea Hipogrifului în fiecare mușchi. Zburam cu mâinile, cu picioarele, cu umerii, în sfârșit, cu mintea mai ales zburam către rodul viselor mele și al nopților însingurate. Strângeam cu putere trupul întins ca un arc al Hipogrifului, dar de fapt pe ea o strângeam în brațe, ea ce nu ar fi trebuit să lipsească de la acest zbor, tocmai acum când pentru prima oară mă simțeam complet liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
orele trupul ei suplu și frumos de odaliscă, mișcarea precisă, sigură și hotărâtă. Bârna era singurul univers peste care Pulcheria stăpânea, în care se simțea puternică și sigură de sine. Și Maurizio iubea tocmai acea maiestuozitate a ei de pasăre însingurată și îndepărtată, pe care nu o disocia de stângăcia și slăbiciunea ei din viața de zi cu zi. Pe Maurizio îl interesa micile triumfuri pe care le realiza Pulcheria la bârnă, iar eu, îngerașul ei bătrân și neputincios, am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
timp deosebit de clara mea amintire nu putea desluși sensul acelei plaje izolate pe un povârniș atât de înalt, la marginea unei mări la care accesul era aproape imposibil. Despărțită de ape printr-un zid uriaș de nisip, plaja se profila însingurată, ca o efigie a trecutului la un etaj superior deasupra mării. Două lumi paralele: forfota în alb și negru a plajei și, dedesubt, întinderea nesfârșită de ape separate de o perdea subțire și rarefiată de ceață, ca o membrană peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciodată, la felul ei grațios de-a se mișca de pe un picior pe altul, asemănător păsărilor Flamingo. Nimic din privirea și gesturile lui Santiago nu trădau către lume sentimentele sale. Pentru restul lumii, Santiago trecea drept un taciturn și un însingurat, era cineva a cărui tovărășie nu era căutată. Marea era singura care cunoștea frământările lui. Seara, după ce bilețelul se odihnea deja șifonat în pumnul ei, se calma subit, încrețitura apelor se destindea într-o linie dreaptă. Pelicanii pluteau liniștiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poate reține atenția. Santiago va rămâne singur, singur cu marea lui, la fel ca omonimul său din "Bătrânul și Marea", rasa lui nu va fi perpetuată. Și el știa asta și se ferea de semenii lui. Santiago va rămâne un însingurat. Când va muri, nu va duce cu el în moarte decât povestea lui, dacă se va găsi cineva s-o scrie. Puntea bărcii, dimineața. Păsările fregate Toată lumea era adunată pe bord și privea la norul de păsări ce despicau aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai produce în lumina Cetății, prin mijlocirea monumentelor sale, a picturii sale, a muzicii sale, a învățământului său al mijloacelor sale de comunicare. Acest schimb a intrat și el în clandestinitate: fraze scurte, lămuriri grăbite, câteva referiri pe care indivizi însingurați și le comunică unul altuia când, cu prilejul întâlnirilor întâmplătoare, se recunosc ca purtând același semn. Și-ar dori să transmită această cultură, să permită fiecăruia să devină ceea ce este, să se sustragă neajunsului de neîndurat al universului tehnico-mediatic, drogurilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Îi scrise lui William, felicitându-l pentru venirea pe lume cu bine a celui de-al treilea fiu, făcând o paralelă cu nașterea iminentă a propriului său prim născut dramatic și descriindu-și starea ca una de „spaimă deplorabilă și Însingurată“. Îi scrise unui prieten francez: „Je fais du Théâtre - je suis tombé bien bas - priez pour moi“. Nici una dintre aceste scrisori nu avea să ajungă la destinație Înainte ca soarta lui să se fi decis, dar așternerea pe hârtie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
slavă cerului, sunt relativ bune. Dar ce sunt semnele? Domine, in manus tuas! În asemenea clipe, omul are nevoie de religie. Dar mâna Îmi tremură și nu mai pot scrie decât că sunt al vostru viteaz, dar În același timp Însingurat și Îngrozit, Henry.“ [Fiind un teatru absolut modern, St James era echipat cu un telefon, prin intermediul căruia Robert Shone putu vorbi cu dirigintele oficiului poștal din Sloane Square. Îi raportă lui Alexander ce aflase. — Se pare că cele care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cauciucată galbenă, ce acoperea trei sferturi din peretele bleu de deasupra aragazului. O șterse. Apa fierbinte nu avea nici un gust. De la balcon se putea vedea afară, într-o parte cartierul mărginaș și pustiu, de alta strada pe care treceau mașini însingurate. Aia e ploaia pe care o auzi, ce cade din nou și din nou. Deschise televizorul, un jaf, dar nu era nimic. Se puse pe fotoliu și se acoperi cu pătura. Avea febră. Nu-i era foame. Gura nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Într-o bomboană mentolată uriașă. Mă așez la coada din vagonul restaurant. Tovarășii mei de călătorie, refugiați și ei din calea Crăciunului, sunt dornici de alcool. Fie nu au familie, fie fug de prea multă familie, ambele stări fiind la fel de Însingurate și Înviorătoare Achiziționez patru miniaturi - whisky, Bailey’s, Bailey’s, Tia Maria. Mă Întorc la locul meu și după câteva secunde Îmi aud mobilul ciripind din geantă. Îmi dau seama după număr că e Rod Task. Înainte de a răspunde, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
alta, încolăcite, săltându-și capetele lor de mucigaiuri spre a se desprinde, spre a se agăța de o rază nevăzută care ar fi trebuit să pogoare peste ele și să le scoată, una câte una, ducându-le pe pajiști primitoare, însingurate. Ester râdea îndeosebi când mă surprindea privind-o așa, pierdut, încercând să mă readucă lângă ea, fluturând mâinile, chicotind, trăgându-mă de obraji, „hei, domnu’, mai vino și p-acasă, printre noi, că ni-i un așa de dor...“. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
viața. Să nu mă rătăcesc în încercările prin care am trecut, câteva amenințătoare chiar, grele. Această mereu revenire mi-a dat tăria de a crede în ceea ce fac, de a nu mă simți niciodată singur, chiar dacă am dus o viață însingurată. Mi-a dat, revenirea, puterea de a mă bucura de fiecare zi, de a crede în frumusețea Lumii, de a o redescoperi mereu, chiar atunci când trăiam în neguri, în pâcle, în noroaie. Mi-a păstrat, reîntoarcerea, sufletul curat, gândurile limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și lăsîndu-ne demobilizați de eșecurile lor parțiale. Nu am înțeles că nu există Libertate de unul singur : pe o insulă pustie, un om nu este liber, ci doar singur. Din acest punct de vedere, „libertatea” noastră este una tristă, căci însingurată, o libertate a fiecăruia pentru fiecare. Libertatea este redusă astfel la independență, iar cuvîntul care comunică, legîndu-ne de aproapele nostru, devine o simplă cuvîntare care își strigă doar dreptul de a cuvînta. Am devenit astfel ființe îndepărtate în ciuda libertății noastre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu-i stătea cum trebuie. Resemnat cu greu să fie mai mult fecior și bărbier decât ordonanță, Zaharia nu se mira de capriciile stăpânului și, în general, nu se mai mira de nimic pe lume. Însă devenise posac și cam însingurat, deși înainte vreme îi plăcea să râdă, să cânte și să bea. Ofta după perioada războiului din ’77, când și el, și stăpânul lui erau tineri și veseli. Uitase grămezile de morți și mai ales vaietele răniților, uitase frigul, uitase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
băiețel. Explozia buteliei de aragaz a întors-o din drum. Nu s-a mai știut nici în cer, nici pe pământ ce-a mai fost în rulotă. Când au sosit pompierii, aceasta era, aproape în întregime, cenușă. S-a oprit, însingurată și speriată, și femeia, locatara, mama copilului surprins de foc înlăuntru. Pompierii i l au arătat. Era o moviliță de scrum. S-a adunat și satul. A sosit și locatarul fostei rulote. Înmărmurit, împreună cu soția, a luat bucata de carbon
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noaptea umedă și otrăvită, după trista premieră a burlescului vodevil al mahalalei, când peste orașul pâclos de provincie se rostogolea o altă dimineață greoaie și vânătă, firava studentă rupsese tenebroasa tăcere. De parcă ar fi vrut nu doar să trezească rănile însinguratului partener, ci să izbească, în vreun fel, și în povara zilei care urca, nemiloasă. „Existent sau nu, pictorul acela rămâne, oricum, invenția și nebunia ei ! Dar pânzele sau cartoanele acoperite, în închisoare, de mâna osoasă, grăbită ar dovedi că se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la lungile convorbiri. ...În primăvara aceluiași an IV, Vera plecase la Cluj, unde tatăl ei era internat, în vederea unei operații. Noaptea în preajma bolnavului, a cărui stare părea a se ameliora, dar în după-amiaza zilei următoare urca dealul spre biserica cimitirului. Însingurată, ascuțită, între copacii bătrâni și cortegiul cu mortul încă viu cu doar câteva ore în urmă. Împrejurări care trecuseră brusc din filele cărților în lumina crudă a zilei, ca o somație. O asculta, stânjenit, neștiind cum să primească darul atâtor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-ne din nou Împreună! Omul Înalt trăiește o ciudată aventură, are parte de o educație aspră, dar prețioasă. Căci În cele din urmă ajunge să cunoască, cu prețul trudei și sudorii și al frămîntărilor amare, o omenire aspră, dar nu Însingurată. Ajunge să capete un fel de Înțelepciune rară, pe care n-o mai cunoaște nimeni pe lume. Și, prin forța misterului straniu și pătimaș al destinului său, se simte atras spre oameni tocmai datorită acelei Împrejurări care-l izolează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ovaționat cînd am plecat: actorii au ieșit din restaurant și s-au uitat cum am pornit În noaptea liliachie și catifelată și-mi amintesc că am privit În urmă și le-am văzut fețele zîmbitoare și nefirești, măștile strălucitoare, ochii Însingurați și hăituiți. Îi strigau tatei tot felul de glume și-l Întrebau dacă mai are de transmis vreo ultimă dorință, și mai era acolo și De Wolfe Hopper, care alerga și necheza ca un cal și Încerca să se cațere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]