1,110 matches
-
că sânt foarte deștept. In al doilea rând... Da, m-am gândit mult. Ai să mă suspectezi bănuiesc de vanitate, de orgoliu oribil. Nu e cazul și poate o să înțelegi cândva. Nu-i corect să continuu ceva... Se opri parcă înspăimîntat. Reluă cu un efort, cu figura împietrită: Ceva pentru care nu sânt dotat... Sau am încetat să fiu! Nu-i corect față de mine însumi. Am toată admirația pentru oamenii care suportă să-și spună adevărul în față, mai ales dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vânăt și o expresie de groază i se înfipse în ochi. Își duse mâinile la gât, gemu fără aer și se prăbuși. CAPITOLUL III O SINUCIDERE MĂSLUITĂ Li se tăiase răsuflarea, aproape nu îndrăzneau să se miște. ― A murit? întrebă înspăimîntată Melania Lupu. Valericăi Scurtu îi clănțăneau dinții. ― E o glumă! Țipă isteric: Imposibil! Abia acum câteva minute era zdravăn, sănătos. Nu cred!! Matei se ridică de lângă trupul lui Panaitescu. Rosti sec: ― Mai mort decât atât nu poate fi. Își mușcă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în părul cleios. ― Scoate-l de-acolo! Nu mai suport! Bătrâna se cocoță pe un scaun și apucă o oală uriașă cu capac. O trânti cu toată puterea de ciment. Zgomotul asurzitor se prelungi câteva secunde. În prag apăru Azimioară înspăimîntat. ― Ce se întîmplă? ― Oh, iertați-mă, se scuză bătrâna, confuză, cu un zâmbet vinovat, mi-a scăpat din mână. Sânt atât de neîndemînatică... * Melania Lupu stinse lumina din bucătărie și intră în hol cu o farfurie de minciunele. Motanul i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
frunte râzând nervos: Valerica e slăbuță... Un firicel... Cum nu înțelegeți? O s-o băgăm dedesubt... ― Unde? Popa simți nevoia să se agațe de ceva. Avea impresia că alunecă. ― În sicriul lui Panaitescu, sub frunzele de brad... ― Îngropăm doi o dată, șopti înspăimîntat Matei. Melania Lupu zâmbea șters. CAPITOLUL VII O ÎNMORMÎNTARE NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu părea prea bombat, dar mormanul de flori camufla micile neajunsuri. ― Bine că s-a terminat, suflă Matei. Avea o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pot dezobișnui. Le fumez din liceu. În sfârșit, vă ascult, domnule maior. ― Mda... Cristescu își umezi buzele. Presupun că n-ați aflat încă... Vâlcu își încreți sprâncenele. ― S-a întîmplat ceva? ― Domnul Mihai Panaitescu a fost asasinat. ― Panaitescu?! Îl privea înspăimîntat. Nu pot să cred... Dar cine? Cine a... ― Iar domnișoara Scurtu, continuă maiorul, a dispărut. Celălalt înghiți în sec. ― Cum să dispară? Cine să-l ucidă pe Panaitescu? Am impresia că visez! Căută ochii maiorului. Pentru numele lui Dumnezeu! Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care-i alterau trăsăturile. ― Domnule Matei, șopti bătrâna înspăimîntată, domnule Matei! Tânărul părea incapabil să se stăpânească. ― E caraghios! articulă printre sughițuri. Mă uit la voi și nu-mi vine să cred. N-aveți mutre, asta e! ― Ce mutre? Matei se înecă. ― De criminali, vezi bine! ― În sfârșit, oftă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
există o soluție. Sculptorul ridică din umeri. ― Nu m-ar mira s-o fi găsit. Ce dracu' ascunzi în dumneata? ― Vă e frică de mine? Bătrâna îi puse mâna pe braț. Matei sări ca ars și urlă: ― Nu mă atinge! Înspăimântată, Melania Lupu își duse mâinile la spate. ― Iertați-mă... Sculptorul tremura. ― Ești o ucigașă! Îl întrerupse zbârnâitul soneriei. Bătrâna duse degetul la buze. ― Am o singură rugăminte, domnule Matei. Încercați să dormiți. După aceea... Se opri în mijlocul drumului: ― Sper că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Kershaw și unde e (șovăi o clipă) fratele meu Gil? Ochii negri care-l fulgeraseră cu privirea se holbară acum. Greer fu străbătut de un tremur vizibil și apoi spuse: ― Du-te dracului! Numai că tonul lui era de om înspăimîntat. Hedrock continuă cu fermitate: ― Să fiu în locul dumitale aș începe să mă îngrijorez în privința soartei mele în cazul cînd cineva ― de pildă subsemnatul ― s-ar hotărî să mă predea Împărătesei. Greer se albi la față. Înghiți în sec, cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ritmul de la zero la normal și ascultă zarva făcută de consilieri și paznici cînd descoperiră starea în care se aflau. Se stîrni o zăpăceală îngrozitoare. Lanțurile zornăiau. Oameni strigau uimiți și speriați și apoi recădeau pe locurile lor, palizi și înspăimîntați. Hedrock știa că nu e vorba decît în mică măsură de o frică personală. Era mai mult decît limpede că toți cei de față avuseseră brusc o viziune teribilă a sfîrșitului Arsenalelor. Așteptă să le recapete atenția, apoi le vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CONEXIUNE SENSORIALĂ ÎNTRE UN TRUP VIU ȘI UNUL MORT, DAR ACEASTĂ PRESUPUNERE SE BAZA PE CONVINGEREA MEA CĂ UN OM CARE A MURIT DE DOUĂ ZILE NU E NUMAI MORT, CI ȘI INTRAT ÎN PUTREFACȚIE". SE SIMȚI DE-A DREPTUL ÎNSPĂIMÎNTAT. DE MII DE ANI SE TOT STRĂDUIA SĂ PRELUNGEASCĂ VIAȚA OAMENILOR, MERGÎND PÎNĂ SPRE IMORTALITATEA PE CARE EL O OBȚINUSE ÎN MOD ÎNTÎMPLĂTOR. DAR AICI ÎNTÎLNISE FIINȚE CARE FĂRĂ DOAR ȘI POATE ERAU CAPABILE NU NUMAI SĂ REZOLVE ACEASTĂ PROBLEMĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
puternic cutremur ce s-a produs în Spania în orele de după-amiază, când majoritatea locatarilor nu erau acasă. Cutremurul s-a produs la peste 100 km adâncime, producând imense pagube materiale și un număr oarecare de morți și răniți. Lumea înspăimântată stă mai mult pe străzi, așteptând reașezarea straturilor tectonice. Pentru 21 mai 2011, la Societatea literară „Academia Bârlădeană” are loc o ședință deosebită de lansare a două cărți ale unor personalități locale, în prezența dlui acad. prof. dr. Constantin D.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îl văzu pe tânăr ținând în mână o lopată grea, de metal. Instinctiv, căută cuțitul cu mâna liberă și îl scoase afară, fluturându-l în direcția lui Nawaf. —O, fratele meu drag, nu fi ridicol! spuse Jaafar Naasri, observând figura înspăimântată a lui Mahmud și râzând cu poftă. —Nawaf n-o să te lovească. Lopata e ca să-ți poată arăta colecția noastră. Capul lui Mahmud se învârtea. Nedormit și zăpăcit, când ochii i se obișnuiră cu întunericul, văzu că această fâșie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de securitate într-un aeroport. Desigur, se gândi. O verificau. Simți cum îi umblau în buzunarele pantalonilor, scoțându-i telefonul mobil și micul portofel pe care îl purta. Aveau să vadă cine era. O singură dată mai fusese atât de înspăimântată, atunci când blocaseră tâlharii drumul în Congo. Cel mai mult se temea să i se afle identitatea: dacă ar fi știut că era diplomat, ar fi fost prea valoroasă ca să-i dea drumul. Își ascunsese actul de identitate. Dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de cowboy. Acesta se desprinse din brațele lui Dorian și căzu la pământ. La aterizarea cowboy-ului, acul sări de pe disc și muzica se opri. În locul ei izbucni o serie de țipete și strigăte. — O, Dorian, dă-l afară, se ruga înspăimântat unul dintre oaspeți. Dinspre un grup de invitați care se înghesuiau într-un colț se auzi un zăngănit metalic de inele, brățări și butoni de manșetă. — Bună treabă, grasule! îl felicită Liz. — Lasă-l să mai aranjeze pe cineva, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
este. Tatăl ei părea să-și fi revenit. Alex se lăsă pe spate pe scaun, inspirând adânc. Mărturia decurgea lin acum, o poveste pe care tatăl ei o spusese de zeci de ori înainte. Cum el, un om speriat și înspăimântat, temându-se pentru viața sa, își pusese speranța în doctorul Gross. Cum trecuse prin operație și chimioterapie, sub îndrumarea doctorului Gross. Cum simptomele bolii dispăruseră treptat, în cursul anului următor. Cum doctorul Gross fusese primul care își exprimase părerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nimic din toate acelea să nu fie adevărat. — Mamă, zise el, în cele din urmă. Chestia asta s-ar putea să fie foarte serioasă. Își spunea că era posibil să ajungă la închisoare. Sigur că e foarte serioasă. Sunt foarte înspăimântată acum, Josh. Ce-o să se întâmple? O să-mi pierd fiul? Nu știu, mamă. Sper să nu. — Cred că există o șansă, zise ea. Pentru că am sunat la familia Levine, în Scarsdale. Cei doi sunt deja bătrâni. Peste șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pericol! Ai pus în pericol viața copiilor mei! Frankenstein! Frankenstein! Sanger era extrem de conștient cum avea să apară acel moment la știrile de seară. O mamă de culoare urlând la el și spunându-i Frankenstein. Iar copiii de lângă ea plângeau, înspăimântați de ce se întâmpla în jurul lor. Apoi, polițiștii îl împinseră pe Sanger în mașina nemarcată, cu o mână îmbrăcată în mănușă de cauciuc pe capul lui, ajutându-l să se așeze pe canapeaua din spate. Când ușa se trânti în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nemișcați În vreme ce viermii se legănau la celălalt capăt al undițelor. În timp ce trecea printre ei, fiecare piatră de pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând și-a dat seama Înspăimântată că ce era dedesubt era și deasupra și că din cerul albastru ploua cu pietre de pavaj. De ficare dată când cădea o piatră din cer, dispărea o piatră din trotuarul de dedesubt. Dincolo de cer și dincolo de pământul de sub picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Preț de jumătate de minut, Zeliha a fost Încredințată că se afla În pragul unui nou Început. „De ce nu m-ai lăsat, Doamne, s-o fac?“ s-a auzit mumurând, Însă, de Îndată ce cuvintele i-au ieșit din gură, a cerut Înspăimântată iertare ateei din ea. Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă. Îndepărtându-se pe sub curcubeu, Zeliha se Îndrepta șchiopătând spre casă, strângând În brațe serviciul de ceai și tocul rupt, simțindu-se totuși mai puțin descurajată decât se simțise de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o moschee din apropiere... rugăciunea e moale ca o bucată de catifea. Îmi Învăluie Întregul trup. Apoi, imediat ce se Încheie rugăciunea, aud un murmur, ca și cum cineva mi-ar șopti la ureche: „Nu vei ucide acest copil!“ Cevriye s-a tras Înspăimântată Înapoi, Feride a tușit nervos În șervet, Banu a Înghițit cu greutate, iar Gülsüm s-a Încruntat. Numai Petite-Ma a rămas netulburată, cufundată Într-o lume mai bună și, terminându-și supa, a așteptat cuminte felul următor. — Și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar fi fost de Încântată să-și vadă fiul, devenit bărbat, Îmbrăcat În veșminte preoțești, oricât și-ar fi dorit ca singurul ei fiu să-l slujească pe Dumnezeu, Shushan nu s-a putut abține să nu se tragă Înapoi Înspăimântată, de parcă s-ar fi aflat În fața unui răpitor care voia să-i ia fiul. Tresărise cu atâta putere și spaimă, Încât ceașca din mâna ei s-a cutremurat, vărsând o parte din ceai pe rochie. Preotul a dat Încet, amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mea? Era un articol În ziarul de azi despre o tânără de optsprezece ani care a căzut În genunchi și a murit În timp ce traversa strada. Cred că trebuie să fi fost deocheată, a spus mătușa Feride cu un aer sincer Înspăimântat. — Mulțumesc că-mi ridici moralul, a spus Asya. Însă zâmbetul ei s-a preschimbat rapid În Încruntare când a observat la ce căsca acum gura mătușă-sa cea nebună: solnițele În formă de oameni de zăpadă, un băiat și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care-o să fie treia alegere? — Femeia e În doliu, cum poți să spui asemenea lucruri? a Întrebat mătușa Cevriye. — Doliul e ca virginitatea, a spus mătușa Zeliha scoțând un suspin. Trebuie să-l sacrifici celui care merită mai mult. Înspăimântate de ceea ce tocmai auziseră, cele două mătuși au tresărit, cuprinse de o uluială consternată. Chiar În clipa aia Asya și Armanoush au intrat În bucătărie, urmate de Sultan al Cincilea, care miorlăia dându-le de Înțeles că-i era foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau gemând, podoabele demnitarilor În dezordine, Își recâștigase darul lui cel mai autentic, simțul ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai trebuia să se lase Înspăimântat. Poate că poziția lui, deasupra tuturor, Îi dăduse un sentiment de superioritate, În timp ce observa din Înălțimea avanscenei adunătura aceea de smintiți pierduți Într-o răzbunare de Grand Guignol, și pe fundal, până aproape În hol, pe avortonii ce nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ceea ce banii vor să facă, pentru că acestor oameni le este frică și frica duce la plictiseală. Nu sînt mulți cei care au Înclinația naturală să-și cheltuie banii pe obiecte de artă sau pe idei nobile. Acești oameni plictisiți și Înspăimîntați vor ca banii să se reproducă, pur și simplu, să se repete pe ei Înșiși. Această activitate de repetiție lipsită de imaginație le absoarbe toată atenția și intenția și Îi lasă pe acești oameni supți și goi și face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]