10,469 matches
-
în înfrumusețare. În acest timp, Raluca una dintre fiicele artistei, pe lângă Ancuța și Lioara, a absolvit studiile cu Magna cum laudae, fapt pe seama căruia a obținut un post de asistent universitar. Departe de țara natală, dar neuitând de ea și neînstrăinându-se niciodată de spiritul, cultura, tradițiile, melosul românesc, artista Florica Bradu a identificat în America, pentru ea și fiicele sale un tărâm al realizărilor cele mai favorabile în planul material și un suport benefic de menținere spirituală în specificul curat
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
sau Ziditorului său, adică să îndumnezeiască lumea, creația. Aceasta corespunde, de fapt, definiției sau consistenței răului, care constă în „necunoașterea cauzei celei bune a lucrurilor”9. Aceasta, ne relatează Sfântul Maxim, orbind mintea omenească dar deschizând larg simțirea, l-a înstrăinat pe om cu totul de cunoștința pătimașă a lucrurilor care cad sub simțuri. În aceste condiții protopărinții noștri au părăsit frumusețea dumnezeiască menită să alcătuiască podoaba lor spirituală și au socotit zidirea văzută drept Dumnezeu, îndumnezeindu-o datorită faptului că
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Nedeparte de fenomenologia răscrucirii istoriei, Carmen îl iubește pe Rege și crede nestrămutabil în restaurarea monarhiei - ceea ce ne-a adunat și face să o cunosc și să o iubesc și eu, pentru că are minte peste îmbătucirea tipului de român manipulat, înstrăinat de minte! Pentru cartea sa de poezie o respect și cred că a scris-o bine și frumos. Dacă scria una de proză, cu aceste straturi de metafore pe care literatura de azi nu prea știe să le ude la
CARMEN SIMION. METAFORE DE REÎNCOLŢIT PENTRU CĂRŢI CE VOR URMA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363809_a_365138]
-
1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Necuprins de piatră răsucit în diagonala suspendată a nefirescului iluzoriu, altoi pe ramurile infinitului, când căderi primordiale conturau pe norii neputințelor fulgerele ultimelor frământări rarefiate, în jocul bezmetic amintind de caligrafia începutului înstrăinat din prima clipă în care universul s-a contorsionat dezacordându-și mădularele întru eternă sau provizorie concepere, care a început din sfârșit pentru a continua spre capătul însângerat al evoluției întipărite în miezul memoriei, când Cuvântul evadând din placenta veșniciei
MENIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363541_a_364870]
-
oile la munte, stabilindu-se definitiv în Dobrogea. Printre ei s-a numărat și Constantin cu tânăra sa soție Floarea, pe atunci un păstor țuțuian, venit cu turma de oi la iernat. Odată stabilit în comuna Pecineaga, Constantin și-a înstrăinat o parte dintre mioare și cu banii câștigați și-a ridicat o casă pe cei patru mii de metri pătrați ce i s-au acordat de către administrația locală, în afara celor douăzeci și cinci de hectare de pământ arabil extravilan cum se spune
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
cuminte, supusă, nu o mazilită, o prefăcută de la oraș, căreia să-i fie silă de socrii plugari. Așa o nedreptățise pe Marieta. Și, poate nu întâmplător, o avusese aproape pentru scurtă vreme, până se asigurase de nașterea copiilor. Apoi se înstrăinase de ea, pe măsură ce observase că părinții lui o agrează, mai ales, tată-său... De data asta, Mira chiar se întristă. Înconjurată ad-hoc de umbrele femeilor din neam, realiză că toate salvaseră aparențele, căsniciile lor fiind adevărate celule de chin ori
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
un străbun,/ Veghează o baladă.// Patria Limbii Române e istoria/acestor plaiuri păscute de Miorița,/ Modelate de doine/ Și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă/la izvoarele dorului./ Ea nu poate fi mutată,/Cum nu se poate înstrăina fântâna/de izvoare.// Am spart coaja de nucă/A cuvântului și peste înțelesuri am dat/De bine, dulci ca mierea, de ducă/Și ură,/Avea gust de zgură,/Dar și de păcat,/ Simțeam eminesciana vibrație,/înțelepciunea lui Pan din gură
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
locurile exotice pe unde călătoresc sunt tot un fiu de țăran, mă port ca un copil ... Cioran detesta și iubea „acest blestemat, acest splendid Rășinari” (În „Scrisori către cei de acasă”). Eu am iubit Bălceștiul, dar acum începe să se înstrăineze de mine; depărtarea, vremea își spun cuvântul. • Mereu să-nveți câte ceva nou, să nu-ți plafonezi mintea. Sunt atât de ocupaaat, că n-am timp nici să-mbătrânesc. • Cel mai mare dușman al meu sunt eu însumi ... prin greșelile pe
AFORISME DE VIAŢĂ (III) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362465_a_363794]
-
mai cu seamă din gurile flămânde de tot felul de bârfe și minciuni, de limbile bătute de mâncărime scărpinoasă ale marilor politicieni și conducători de Țară și de o bucățică din Țară. Este oare normal, ca așchia aceasta de pământ, înstrăinată de mamă, azi independentă de jure, dar dependentă de sărăcie și vasală străinului de facto să fie populată de un popor care nu are identitate? (s-au nu dorește să și-o recunoască?) Nu e normal! Mai cu seamă, când
ÎNCEPUT DE AN SAU SFÂRŞIT DE RĂBDARE? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362429_a_363758]
-
oile la munte, stabilindu-se definitiv în Dobrogea. Printre ei s-a numărat și Constantin cu tânăra sa soție Floarea, pe atunci un păstor țuțuian, venit cu turma de oi la iernat. Odată stabilit în comuna Pecineaga, Constantin și-a înstrăinat o parte dintre mioare și cu banii câștigați și-a ridicat o casă pe cei patru mii de metri pătrați ce i s-au acordat de către administrația locală, în afara celor douăzeci și cinci de hectare de pământ arabil extravilan cum se spune
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
cu gura amară îmi vine acasăuitarea... IX. TĂCEREA CARE SE AUDE, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1265 din 18 iunie 2014. și ai depărtat gratiile dar te-ai oprit la jumătatea cuvântului de parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai încă secunda în lesă mângâindu-l el scâncea în geamătul rece al fiecărei respirații și stătea să sară și aerul care-l preceda nu ducea spre mine nu era bun ciopleai altul cu ochii aducători de ploaie lacrima
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
și or să scape țigara călcând-o cu grija de a nu mă strivi ai șoptit acum ca și de fiecare dată ... Citește mai mult șiai depărtat gratiiledar te-ai oprit la jumătatea cuvântuluide parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai încă secunda în lesămângâindu-lel scâncea în geamătul rece al fiecărei respirațiiși stătea să sarășiaerul care-l preceda nu ducea spre mine nu era bunciopleai altul cu ochii aducători de ploaielacrima ta simplăși fără adăpostnu-și găsea ciorapii simțeacum te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
fruct cu gust de Decebal și păcatul devenirii născocirea unui reazem. Când ne vom rezema de noi? De nu am fi căzut pradă erorii ființării, poate am fi descoperit granița dintre fiorii echivocului și regretului și nu ne-am fi înstrăinat în noi înșine cu o lume împotriva ei. Ne-am ales cu o viață subterană ochită în ființa ta și cu ființa ta ochită în subteranul lumii. Ce rugi ne pot izvorî gândul, pentru a înmuguri cugetul să plesnească rațiunea
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
voinții Sale de a fi noi stăpânitorii hotarelor acestora. În sfârșit, zidirea catedralei ortodoxe înseamnă zidirea acelui laborator ale cărui puteri dumnezeiești vor avea și menirea de a readuce în albia credinței și tradițiilor strămoșești pe atâția dintre frații noștrii înstrăinați din pricina vitregiei împrejurărilor. Iată de ce este nevoie ca fiecare credincios al eparhiei noastre să se simtă îndemnat de conștiința lui de român și de inima lui de ortodox, să contribuie cu ceva pentru catedrala Bihorului. P.S. nostru Episcop a și
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
să se contopească. Din nefericire, amabilitatea în act devine azi, în societatea românească, tot mai mult devastată de o tulburare spirituală și materială cauzată de sărăcie. A ajuns să fie amabilitatea o formă de bine, din milă! Începe a se înstrăina spiritualitatea română, estetizarea constructivă a relațiilor interumane de amabilitate reciprocă. De cele mai multe ori, amabilitatea e suprapusă supervizării publicitare. Din aceasta decurge o mare dificultate în estimarea scopului care subordonează facerea de bine și amabilul și, din acest motiv, ne apasă
CORELAŢIONARE ÎN TERMENI DE EDUCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360969_a_362298]
-
am și neam, Pentru România mică Fără Dumnezeu și hram, Pentru gloata ei calică... Nu am țară nici la țară, Nici moșia ce-o săpam: Mi-o vândură, mi-o furară, Și cui, Doamne să reclam Când cu ea mă-nstrăinară?
NU AM ŢARĂ CÂTĂ ŢARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364152_a_365481]
-
ca locuitorii să nu cadă în foamete și sărăcie indiferent de secetă sau pârjol în fața dușmanului.” Și în același timp lasă poruncă cu limbă de moarte:” De acolo, de sus, voi veghea asupra ținutului strămoșesc pe care să nu-l înstrăinați niciodată. Când ne vom întâlni în cer vă voi trage la răspundere pentru încălcarea poruncilor mele!” Ca și în orice legendă, conflictul dintre bine și rău se încheie, prin victoria forțelor binelui, rămânând însă vraja, tocmai să păstreze în permanență
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
ca locuitorii să nu cadă în foamete și sărăcie indiferent de secetă sau pârjol în fața dușmanului.” Și în același timp lasă poruncă cu limbă de moarte:” De acolo, de sus, voi veghea asupra ținutului strămoșesc pe care să nu-l înstrăinați niciodată. Când ne vom întâlni în cer vă voi trage la răspundere pentru încălcarea poruncilor mele!” Ca și în orice legendă, conflictul dintre bine și rău se încheie, prin victoria forțelor binelui, rămânând însă vraja, tocmai să păstreze în permanență
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
desuete, de o anume vetustețe, comparativ cu poezia modernă, jefuită de imagine și de metafore, bazată pe limbaj licențios și pe atitudini de frondă. Parabola turnului construit anume pentru retragerea din lume și contemplarea ei de la distanță, atestă mitul poetului înstrăinat de lume, retras în turnul de fildeș pentru a-și desăvârși opera. Este jertfa pe care o cere Poezia. Este adevărat că poetul vede ceea ce oamenii obișnuiți nu văd, aude, ceea ce îndeobște, ceilalți nu aud, simte ceea ce noi nu simțim
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o zi, de dimineață, să îmi dai de veste Că nu este moarte, viața, fără o poveste, Să mă-ntrebi dacă sunt bine, când eu delirez La trei cupe cu vin pline și mă-nstrăinez. Să mă-ntrebi, să nu-ți răspund, dar să știi cumva Că pe umărul tău plâng și n-am altceva, Poate foc și lemne arse, la un răsărit, Poate două lacrimi stoarse, catre asfințit. Într-o noapte, undeva, să ne
LA PRIETENIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368453_a_369782]
-
și ași stinge, acea răscolitoare dorință de răzbunare. Da, ura e un sentiment foarte puternic, la fel de mare ca iubirea. Ea simțea asta înlăuntrul său. Era ca un fel de drog. Se metamorfozase într-o altă persoană cu alte priorități, se înstrăina de cea ce fusese înainte.O schimbare radicală se petrecea înlăuntrul său. Acum se simțea matură, stăpână pe sine și nu se mai temea de nimic. Mult mai liniștită s-a ridicat de la masa de pe terasă, a respirat cu nesaț
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
sus, mai sus, tot către apus, Lereru leru! (Nume) cel frumos, fie sănătos! Alte grupuri de colindători, la cererea gazdei, vor cânta Leul, tot un colind de vânătoare: Leul De când Leul plaiul ține Hoiler hai dalerui Rău plaiul s-a înstrăinat Hoiler hai dalerui De baci și de păcurari Hoiler hai dalerui Și de dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui Cine magii se adăflară Hoiler hai dalerui Leul să mi-l săgetară Hoiler hai dalerui (Nume vânător) magii se adăflară Hoiler hai
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului MAMĂ, MÂINE E CRĂCIUNUL Mamă, mâine e Crăciunul! Toți se-ntorc la a lor vatră, Doar la noi nu e niciunul! E pus lacătul la poartă. Casa e înstrăinată De smintiți pe trei parale. De-ar fi fost o Lege dată, N-ar mai fi atâta jale. Am rămas singur în luptă. Relele s-au strâns duium... La toată casa se cântă, Iar eu plâng pribeag pe drum. Când
MAMĂ, MÂINE E CRĂCIUNUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367902_a_369231]
-
și neștiutul! Le trăiesc toate, sunt vii. Pădurea e departe acum, Pare întunecată și goală, Păsările și-au încetat ciripitul Și nu mai pot patrunde în încâlceala ramurilor bătrâne. De ce nu mă mai primești nici cu gândul? De ce te-ai înstrăinat, Pădure? Oare sufletul meu a îmbătrânit? Oare am fost departe de tine? Poate timpul a urzit capcane urâte, Poate viața m-a împovărat cu tristeți, Poate zâmbetul meu nu mai e atat de sincer, Poate inima-mi plânge. Te chem
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
doua zi. Nici o amintire, doar o pată neagră”. Este declarația unui om căruia îi este groază de uitarea de sine „ca de moarte”: „Mi-e frică de uitare ca de moarte. Mă uit pe mine. Mă pierd pe mine. Mă înstrăinez de mine”. Într-un cunoscut studiu (Mythology of Memory and Forgetting, 1963), Mircea Eliade a comentat mitologia și simbolistica „uitării”, a „beției” și a „pierderii de sine”. „Fericit nu eram decât beat” Concludent este și un alt text confesiv al
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]