855 matches
-
castitatea și ascultarea; și, în acest caz, creștinul dornic să se asemene cît mai mult posibil cu dumnezeiescul său model și să nu nesocotească nimic din ceea ce Învățătorul dumnezeiesc ne-a propovăduit ca aparținător unei vieți desăvîrșite, va îmbrățișa cu însuflețire și nesaț aceste sfaturi, în întregime, dacă împrejurările îi permit, sau măcar vreunul, dacă împrejurările în care se găsește îi îngăduie să îmbrățișeze numai atît. B. Deși creștinul nu încearcă să facă nimic însemnat de unul singur, pentru că singur nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
așa și creștinul dacă vrea să fie desăvîrșit asemenea Tatălui ceresc trebuie să dăruiască tot ceea ce poate aproapelui său care îl roagă. 9. Pentru a îndeplini bine lucrarea de milostenie care îi este cerută, el trebuie să fie plin de însuflețire și bucurie, dacă dorește să corespundă chemării la o viață desăvîrșită, închinată carității; și va face acest lucru chiar dacă se va osteni și se va obosi cu toată această dragoste arzătoare care nu caută propriul său folos, ci al celorlalți
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
unei comunități, zăcînd țeapăn lîngă o mie de piscine, se ridicase În sfîrșit Într-un cot ca să adulmece vibrația aerului din jur. Ședeam În Citroën, așteptîndu-l pe Crawford să-și Înceapă turul de inspecție matinal, și ascultam corul plin de Însuflețire al ciocanelor care Închegau În cuie avanscena arcuită a unui teatru În aer liber, la mică distanță de port. Condusă de Harold Lejeune, ocazional inspector de nave la Registrul Naval, o echipă de tîmplari entuziaști asambla o imitație onorabilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
da frîu liber unei violențe latente să iasă la lumină purtînd machiajul impus de el, cel al unei credințe aproape copilăroase că era În stare să provoace lumea să sară În picioare și să răspundă la chemarea lui cu egală Însuflețire. La fel cum Își dorise să fie Înfrînt de mașina de tenis, acum Îmboldea complexul Costasol să se regrupeze Împotriva inamicului secret dintre zidurile sale. Însă afecțiunea lui pentru locuitori era lipsită de falsitate. Am plecat Împreună de la clubul sportiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe podea, a vomitat În grămezile de petale și s-a pus pe căutat inelul care-i zburase din nara sîngerîndă. Aproape fără să-și Întrerupă pașii de step, Crawford o ridică În picioare, Încurajînd-o cu un zîmbet plin de Însuflețire și cu o palmă ușoară. — Biata copilă..., spuse Paula. (Își acoperi fața cu o mînă, Întinzînd-o pe cealaltă către trusa medicală, de parcă ar fi căutat siguranță și alinare În atingerea ei.) Probabil a trăit săptămîni Întregi numai cu tequila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gulaș", bucătăria pe roți a companiei, poreclă moștenită de germani din regimentele de austrieci. În timpul dualismului austro-ungar, soldații austrieci învățaseră meniuri de pustă și fuseseră nevoiți să mănânce tocana ungurească, numită gulasch. Pe dată, ceilalți răniți și-au împletit cu însuflețire vocile lor bărbătești în cântecul Erbsen mit Speck, făcând să răsune în salon armoniile unui marș baritonal, ce ar fi înspăimântat, prin marțiala lui cadență, pe orice inamic de la Răsărit și Miazănoapte, care n-ar fi avut de unde să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oferită la dimensiunile și conținutul unor răsuflate manele, lamentația aceea de mahala, care avea să înceapă a se substitui elegantei romanțe. Opac, însă, la orice indiciu privind incapacitatea de înțelegere din partea bărbatului gonflabil, Profesorul continuă să-l instruiască plin de însuflețire: Nu, să nu-ți închipui, dumneata, că animiștii practică o genealogie zeiască, prelucrată rudimentar, precum horele cocorilor împrejurul Insulei Delos! Nu! Mai degrabă, aș zice eu, aceștia au niște intuiții relativiste, așa cum noi, oamenii acestui secol de grație, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe regimente. Navigând prin murmurul înghesuielii, greierele-viorist se lăsă condus de prietena sa furnica spre tribuna de onoare. Îi salută pe Greierele-dregător, care purta Steaua, de rubin și pe ceilalți delegați în fireturi de gală. Toți admirau panorama, comentând cu însuflețire. Tobele cu membrane străvezii și tremurătoarele timpane de aramă roșie porunciră atenție. Duruitul melodios se repetă o dată și încă o dată. Răvășite de un nou suflu de sunete, regimentele se desprinseră unele de altele, alunecând precum feliile dintr-un tort multicolor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îți promit că acum și totdeauna nimic nu mă va opri să îți fiu alături și împreună vom găsi puterea de a îndepărta răul zilelor nefericite trăite acolo, putând astfel să-ți regăsești sufletul. Mulțumesc, șoptește el și cu o însuflețire tandră duce la buze mâna micuță ce temură înfiorată. Ne vedem mâine, da? La zece. Bine? Abia aștept. Noapte bună. Ușa automobilului pocnește sec în urma lui. Vehiculul demarează și Marius petrece din priviri silueta întunecată până dispare după primul colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care le-au promovat cu un sfert de veac în urmă înaintașii care au fondat clubul. Atunci, în acel ianuarie 1980, alături de profesorul dr. doc. Valeriu Pintea, s-au aflat medicii Ioan Popescu, Liviu Minișan și Dumitru Baloș, cei care cu însuflețire au înfăptuit ceea ce astăzi este forumul înțelepților breslei. Tocmai acest spirit care dăinuie și astăzi străbate filele volumului omagial, care se vrea și reușește cu prisosință să fie un manual de grăitoare pilde pentru obștea medicinei veterinare. Recunoaștere O medalie
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
alpănștoc în cap și pe ea au violat-o în fața lui. Tu peux supporter ça? Mă posomorîi: avea dreptate. Cine ar putea suporta așa ceva? Malheur! Ar urma despărțirea și suferința iremediabilă, pentru toată viața. "Și pe urmă, continuă ea cu însuflețire, nimeni nu ne obligă să stăm cu ei la taclale și să ne pilim în cabană râzând de orice prostie debitată de unul din ei..., dar să știm că sîntem împreună și că putem să-i chemăm dacă e cazul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în piept și expiră parcă uluită: cum putuse să stea atâtea minute sub o presiune și nu murise? Dacă ar fi să mă sinucid, zise, cred că ași putea s-o fac oprindu-mi respirația. Știi, continuă ea cu mare însuflețire, negrii care erau vânați și duși în sclavie se sinucideau în felul ăsta în corabie, când își dădeau seama că niciodată nu vor mai fi oameni liberi. Nu oricine, probabil șefii războinici, care nu cunoscuseră până atunci ce înseamnă să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
masa de aici. Ce-i asta? îl întrebă generalul pe Ganea, care între timp scosese din servietă un portret fotografic de format mare. Oho! Nastasia Filippovna! Ea, chiar ea ți l-a trimis? îl întrebă el pe Ganea cu mare însuflețire și curiozitate. — Mi l-a dat chiar acum, când am fost cu felicitările. O rugasem de mult. Nu știu dacă nu o fi vreo aluzie din partea ei că am venit cu mâna goală, fără cadou, tocmai într-o asemenea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
conversație din colțul lui, unde-și dădea proba de caligrafie. Termină, se apropie de masă și depuse coala de hârtie. — Deci asta-i Nastasia Filippovna? rosti el, după ce studie atent și curios portretul. E extraordinar de frumoasă! adăugă imediat, cu însuflețire. Portretul înfățișa într-adevăr o femeie de o frumusețe neobișnuită. Era fotografiată într-o rochie neagră, de mătase, extrem de simplă și elegantă; părul, probabil castaniu, îi era pieptănat simplu, cum se poartă în casă; ochii îi erau negri și adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e-o adevărată artă! Și ce scriere rară! Ia te uită, Ganea, ce talent! Pe hârtia velin, groasă, cu litere rusești medievale, prințul scrisese propoziția: „Smeritul egumen Pafnutie 12 și-a pus iscălitura“. Prințul le explică cu mare plăcere și însuflețire: — Este semnătura personală a egumenului Pafnutie, dintr-o copie care datează din veacul al paisprezecelea. Aveau niște semnături excepționale toți acești egumeni și mitropoliți ai noștri, și uneori cu cât bun-gust, cu câtă sârguință se iscăleau! Generale, n-aveți măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-ai aici nici un amestec, se pronunță el, în sfârșit, mai clar. Dar nu ne mai vizita o vreme, te rog prietenește, măcar cât timp nu va bate vântul din altă parte. Cât despre Evgheni Pavlovici, strigă el cu o însuflețire neobișnuită, totul e calomnie absurdă, cea mai mare dintre calomnii! E o defăimare, o intrigă, cineva dorește să strice totul și să ne facă să ne certăm. Vezi, prințe, îți șoptesc la ureche: între mine și Evgheni Pavlovici încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ochii spre dreapta și începu să urmărească iarăși extraordinara lui nălucire. În clipa aceea, Nastasia Filippovna trecea chiar pe lângă scaunele domnișoarelor. Evgheni Pavlovici continua să-i povestească Alexandrei Ivanovna ceva, cu siguranță foarte comic și interesant, vorbea repede și cu însuflețire. Prințul avea să-și amintească apoi că Aglaia rostise pe neașteptate cu jumătate de voce: „Cât de...“ Cuvintele erau vagi și nerostite până la capăt; într-o clipă se abținu și nu mai adăugă nimic, dar și atât era suficient. Nastasia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fruntea îi era transpirată. Pe lângă o neliniște rătăcitoare, permanentă, ochii lui exprimau și o nerăbdare nedefinită; privirea îi aluneca fără țintă de la un obiect la altul, de la un chip la altul. Deși la zgomotoasa conversație generală participase până acum cu însuflețire, entuziasmul lui se datora doar bolii; la discuția propriu-zisă nu era atent; polemica lui era incoerentă, ironică și neglijent-paradoxală; nu termina ce avea de spus și renunța la ceea ce cu un minut înainte începuse cu însuflețire. Prințul avea să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
participase până acum cu însuflețire, entuziasmul lui se datora doar bolii; la discuția propriu-zisă nu era atent; polemica lui era incoerentă, ironică și neglijent-paradoxală; nu termina ce avea de spus și renunța la ceea ce cu un minut înainte începuse cu însuflețire. Prințul avea să afle cu uimire și regret că i se permisese să bea două cupe pline cu șampanie și că cea începută, pe care o avea în față, era deja a treia. Dar acest lucru avea să-l afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
autorul neașteptatului articol încă mai respira întretăiat și citea incoerent și neuniform; apoi, însă, vocea îi deveni mai sigură și începu să redea întru totul sensul frazelor. Numai uneori tusea destul de puternică îl întrerupea; pe la jumătatea articolului răguși destul de tare; însuflețirea extremă, care punea stăpânire din ce în ce mai mult pe el în timpul lecturii, atinse spre sfârșit intensitatea maximă, ca și impresia dureroasă produsă ascultătorilor. Iată acest „articol“ în întregime. „EXPLICAȚIA MEA NECESARĂ Après moi, le déluge! Ieri dimineață a fost prințul la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de... v-ați dat seama? mă întrebă el mirat. — Se observă de la prima privire, i-am răspuns eu cu ironie neintenționată. Sosesc mulți din provincie, cu speranțe, aleargă de colo-colo și trăiesc tot așa. Brusc, el începu să vorbească cu însuflețire, cu buzele tremurând; a început să se plângă, să povestească și, recunosc, m-a captivat; am rămas la el aproape o oră. Mi-a povestit istoria lui, foarte obișnuită, de altfel. Fusese medic într-o gubernie, era deci în slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
parcă, fără să aibă intenții deosebite... VIItc "VII" În timp ce o sorbea din ochi cu încântare pe Aglaia, care conversa veselă cu prințul N. și Evgheni Pavlovici, bătrânul moșier-angloman, care îl întreținea pe „demnitar“ într-un colț povestindu-i ceva cu însuflețire, rosti deodată numele lui Nikolai Andreevici Pavlișcev. Prințul întoarse repede capul în direcția lor și începu să asculte. Era vorba despre rânduielile actuale și despre niște dezordini în privința unor moșii din gubernia X. Probabil că povestirile anglomanului conțineau ceva hazliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
blândețe și fără să-și piardă calmul. Sunteți înflăcărat... poate, datorită izolării. Dacă ați trăi mai mult printre oameni, iar în înalta societate, sper, toți se vor bucura să primească un tânăr remarcabil ca dumneavoastră, atunci, desigur, vă veți potoli însuflețirea și veți vedea că totul e mult mai simplu... și, pe deasupra, asemenea cazuri, rare... provin, în opinia mea, parțial din saturația noastră, parțial din... plictis. — Chiar așa, chiar așa! strigă prințul. Ideea e admirabilă! Tocmai „din plictis, din plictisul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chipul ei mai ardea încă, poate și de indignare. Zău că-i foarte simpatic, bâigui iarăși bătrânelul spre Ivan Petrovici. — Am intrat aici cu un chin în inimă, continuă prințul, din ce în ce mai panicat, vorbind din ce în ce mai repede, mai bizar și mai cu însuflețire. Mi-era... mi-era frică și de dumneavoastră, și de mine. Mai mult de mine. Întorcându-mă aici, la Petersburg, mi-am dat cuvântul să văd negreșit elita, să-i cunosc pe oamenii noștri cei mai de frunte, de viță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și după vizitele pe care le făceați zilnic acolo, în pofida tuturor refuzurilor... — Da, da, da, aveți dreptate, voiam s-o văd pe Aglaia Ivanovna... spuse prințul, începând să clatine iarăși din cap. — Ah, dragă prințe, exclamă deodată Evgheni Pavlovici, cu însuflețire și tristețe, cum ați putut permite atunci... tot ce s-a întâmplat? Desigur, desigur, totul a fost atât de surprinzător pentru dumneata... Sunt de acord că era normal să vă pierdeți cu firea și că... nu puteați, nu vă stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]