12,626 matches
-
a vieții și operei Novi Sad, 1930) . Stilul emfatic al acestei fraze stă mărturie În privința influenței pe care Conspirația a avut‑o asupra unui oarecare doctor Detouche, autorul pamfletului Bagatelizarea unui masacru (nota aut.). . Titlul inițial al povestirii a fost Întîmpinarea curvei. Redactorul unei reviste autohtone mă va Înștiința printr‑o scrisoare datată 12 martie 1980 că „redacția a ajuns la concluzia că trebuia neapărat schimbat titlul povestirii“ care, după eroina sa, se numește Marieta (ceea ce, după M., era un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
întrebarea ei, răspunse că unul este pentru colegul de bancă. Astfel, mâncându-și împreună gustarea, Teodor îi deveni un prieten credincios. Dacă o supăra cineva, Vându îi sărea imediat în apărare. Când Sanda venea la școală, băiatul îi ieșea în întâmpinare râzând și striga un "Săru'mâna!" atât de puternic, încât ceilalți copii întorceau capul. Luana îi cumpără un set de batiste și-l obișnui să-și sufle nasul. Teodor avea momente când se agita teribil, câteodată respira sacadat, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
supărat o luă înainte. Ea rămase pe loc docilă, cuminte, așteptând ca el s-o ierte. Renar se opri după doar câțiva pași, o privi și întinse mâinile spre ea. Fata fugi spre brațele deschise în timp ce băiatul îi veni în întâmpinare strigând panicat: Nu fugi, Luana. Nu ai voie să alergi. Se repezi la pieptul lui și Renar o luă în brațe, apoi îi prinse mâna și-o conduse acasă. Luana o găsi pe Sanda șoșotind cu Bica. Femeile amuțiră brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dar nu se specifica și cum. Acceptă cu greu ca fiind o realitate cele scrise în paginile cărții. Se spunea la un moment dat: Pe parcursul actului sexual femeia nu trebuie să fugă de bărbat. Ea trebuie să-i vină în întâmpinare, să-i răspundă". Nu pricepu nimic din fraza asta. Cum să fugă de el? Doar îl iubește. De ce s-ar teme? Erau multe amănunte care-o dădeau peste cap și din care, în esență, nu înțelese mare lucru. Aruncă broșura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reci și nu se mai simțea obosit. și-a zis atunci cu mirare că nici măcar de ce-avea să aducă ziua de mâine nu-i mai era frică. Pe unde-ai umblat, fiule? l-a Întrebat Karl, alergându-i În Întâmpinare cu un mare prosop pe care-l ținea cu brațele Întinse, așa cum fac pescarii cu plasele, Înainte de a le arunca În mare. — Pe nicăieri, a răspuns el, lăsându-l să-i frece bine părul. Am venit mai Încet. A... a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
izbutea să-și dea seama ce o făcuse să se simtă atât de bucuroasă la revederea lui, Întru totul ușurată, aproape fericită că Îl găsea În bună stare, așteptând nerăbdător Înapoierea ei. Când s-a ridicat să-i iasă În Întâmpinare, i se citise pe chip atâta speranță, atâta așteptare și nevoie de protecție, Încât simțise nevoia să-i răspundă Într-un fel. Se dusese așadar și-l luase În brațe, Îl strânsese la piept de parcă avea nevoie să se Încredințeze
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-i spusese nici măcar la revedere când coborâse din mașină, rămăsese cu privirea ațintită drept Înainte, cu mâinile pe volan și plecase imediat ce Margaret Închisese portiera și rămăsese proțăpită la poalele scărilor care conduceau către impozantul portal. Îi ieșise În Întâmpinare un bărbat Într-un costum lăbărțat grideschis, care Îi atârna pe umeri și-l făcea să pară și mai scund decât era. Nu i-a Întins mâna, doar i-a indicat drumul cu un gest elegant. Mergea cu un pas
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care Adam n-a recunoscut-o. Casa i-a părut Încă și mai mare decât Își amintea. Vernisul ușilor de lemn negru de la intrare reflecta lumina farurilor mașinii. — Margaret, slavă Domnului că ați ajuns, a zis Bill ieșindu-le În Întâmpinare. A Întins mâna și a luat-o de cot, s-ar fi zis că vrea să se asigure că e acolo. În fața ambasadei a avut loc o manifestație care s-a prelungit până la căderea nopții. S-au aprins focuri, tensiunea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asta nu arată deloc rău, pe viața mea! Apoi își aminti că țigara i se stinsese în scrumieră. Pe Fana au găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în întâmpinare coborând maiestos treptele. Cine a venit? A întrebat din hol fetița blondă. Fratele tău și femeia aia frumoasă? Fana a fulgerat înapoi cu privirea, a făcut cu mâna un gest imprecis: Lasă, taci acum. Prin curte era o devălmășie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și pielea ei alunecă pe țesătură, acum e gata, roaba a fost pregătită, minuțios pregătită pentru venirea stăpânului. Puțină muzică, derularea unui CD durează patruzeci de minute, acum vine, acum vine. Îl aude cum întoarce cheia în broască, aleargă în întâmpinarea lui, aproape se lovesc unul de altul în hol. Știam că vii, știam că vii, exclamă ea. Sărut mâna, Carmina, rostește el protocolar și-i sărută de câteva ori degetele reci, subțirele. Ți-i frig? Întreabă și-i ia mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
flacăra înaltă, cu limoniu diafan de fluture primăvăratic, cu roș-dulce și putred de vișină coaptă, cu galben și cu roșu își coase codrul ià. Și fiecare copac din cei mari primește toamna după ritualul lui. Plopii lungi îi trimit în întâmpinare roiuri mărunte de fluturi, stejarii sună în cale din foi de tinichea ruginite și arțarii din cimitire îi depun cu evlavie la picioare stele mari de aur. Speriate de atâtea apariții bizare în jurul lor, frunzele salcâmilor se agită, se strâng
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din tablou purtau aceeași pălărie neagră cu boruri largi, ca semn parcă a unei bune Înțelegeri ce părea să plutească deasupra curții interioare a castelului, dar și deasupra Mureșului care separa reședința nobiliară de domeniile sale. Cei trei ieșeau În Întâmpinarea unui grup tot de trei persoane dar compus din doi bărbați și o femeie. În mintea lui Coriolan, dedesubturile matrimoniale ale Întâlnirii erau mai presus de orice Îndoială. Pe el Îl interesa doar tânara În rochie albă. Privind cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
au Început sé fie multe steaguri, pînze roșii, pe care scria cu alb, și mașini care clacsonau și duceau o cutie roșie pe care scria, mare cît un chioșc de Înghețaté, tot felul de cuvinte. Pe cealalté stradé venea În Întîmpinare alté școalé și se auzea un ropot și un zumzéit și voci de Învéțétoare care strigau. Cealalté școalé a ajuns prima și a pornit pe „Lenina” la vale și amîndoué școlile Își arétau limba și unii béieți puneau o mîné
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
tensionate. Din lichidarea proceselor succesorale din S.U.A., în favoarea moștenitorilor români, s-au transferat în țară circa 2 milioane dolari anual. A acordat asistență consulară cetățenilor americani de origine română pentru soluționarea unor procese succesorale din România, venindu-se astfel în întâmpinarea cerințelor autorităților americane privind reciprocitatea în acest domeniu. A depus eforturi pertinente pentru a prezenta obiective turistice de interes din România, ceea ce a permis și contribuit la vizitarea României, în perioada anilor 1960-1966, a unui număr mare de turiști americani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cu o căpșună strivită pe-un sîn. Se juca de-a Dali, desenîndu-mi o omega pe pubis. Și altă literă, pe care n-am descifrat-o, pe frunte. "Linia mea merge într-o direcție. Tu". Nu i-am ieșit în întîmpinare. Eram circumspectă, pîndeam intenția rea în toate. La prima personală, i-am întors spatele: "Ce-i asta, Rusalin? O piedică în calea uitării, ca-n albumele de elevi?" Am fost nedreaptă. Aș fi vrut să păstrez mi-a plăcut portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o cruciadă. E de preferat afară decît înăuntru, cu Lerești. Fii fericită că te-a exclus de la editoriale, reportaje, treburi agitatorice, instructaje potitice". Sigur, el avea scenă. Intra în scenă la persoana întîi. Eu n-o mai aveam. Critică de întîmpinare nu poți scrie pentru sertar. Îți trebuie loc unde s-o tipărești. Leandru mă redusese la zero. Urma să mă perfecționez în eșec(uri). Burnița măruntă s-a preschimbat în ploaie. Mă adăpostesc sub copertina largă din Tîrgu-Cucului, sperînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
li se tocise spiritul revoluționar, a cerut, ca șef ARLUS, "vizionări colective de scurt și lung metraje Moskfilm, urmate de discuții". La Ilf și Petrov, se repartiza spectatorilor fideli și bere. După '90, s-au găsit îndosariate la sediul Asociației "întîmpinări", "note", "proteste", "sesizări" la nivel înalt, semnate Vladimir Mistrie. Juca în fața cortinei, își exprima deschis nemulțumirea: nu le dădea anonime. "Au venit la Iași 2 (doi) scriitorii sovietici și vizita tovarășilor din Uniune, pildă vie pentru toți, lipsește din Raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă ridica de la pămînt ca un covor fermecat. Aveam sentimentul că acoperișul casei de pe strada "Trompeta" sprijină cerul. Poate și pentru că n-am putut să fac ce-am vrut, poate și pentru că sistemul m-a aruncat afară din critica de întîmpinare, nu mi-a ieșit chiar un roman, ci un eseu deghizat în roman. "Năzuroaso, se aude vocea de-a doua, gîndește pozitiv. Nu te-ai închis într-o profesiune care s-a tot degradat, n-ai însăilat editoriale pe șabloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
căutam și mă strigam în disperare, rătăcind printre munți și văi. Deodată, am dat un strigăt de bucurie și recunoaștere în același timp. Mi-am văzut umbra proiectată și răsfrântă peste muntele din fața mea. Am alergat ca un nebun în întâmpinarea ei, în speranța că-mi voi regăsi jumătatea. Dar pe măsură ce mă apropiam, umbra se plia tot mai mult peste munte și se lungea, după cum eu mă depărtam de soare. Un sentiment tot mai acut de disperare a pus stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cristaline. Apoi, o să dispară ca și cum n-ar fi fost mirajul unei instanțe în ascunzișul de noapte al soarelui. Câteodată, ferestruica se apropie în alunecări lungi, ca o cameră de luat vederi, lăsând în urmă valea și cerul, și vine în întâmpinarea bătrânului, așezat pe prispă să contemple zilnic asfințitul în așteptarea ei. Pe aceeași prispă, pe care, cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, stătea cu străbunicul lui, în același moment statuar al zilei, în care orice activitate la câmp sau casnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de unde e desenată jumătate pe vale, jumătate pe cer și înaintează către mine ca o lupă. Spațiul din jurul ei se micșorează, iar orizontul rămas în urmă se îngustează. Bătrânul se ridică, o pornește cu greutate în sus pe colină în întâmpinarea ei... Până când, deodată, soarele cade istovit după vale și odată cu el dispare și ea Fata Morgana; la fel, probabil, dispărea și Lucreți a, în spatele colinei, după ceasurile de dragoste cu străbunicul. Faza 1. Negarea De când am aflat de boala mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în altele uluitor de repede. Statura lui înaltă și zveltă, pasul lung și ferm îi pune în dificultate pe bolnavi și uneori chiar și pe guru, ce încearcă tot felul de scurtături printre aleile grădinii, spre a-i ieși în întâmpinare. Se povestește că, într-una din zile, unul dintre bolnavii neumblători a sărit în picioare din căruciorul împins de guru și s-a năpustit cu toată furia asupra lui Jorge spre a-l putea atinge. Bolnavul, exasperat, își lua ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spațiu, croită din aceeași materie cu cea a viselor, îmi aparține de-acuma mie. Într-o vreme, această amintire mă hărțuia periodic, ca un coșmar; era perioada în care mă simțeam foarte singură. Acum revine mult mai rar, probabil în întâmpinarea aceluiași sentiment. Și, curios, îndată ce mintea mea o derulează până la capăt cu lux de amănunte și plastice detalii, mă simt dintr-odată mult mai bine, ca și cum ea ar consuma și subția cu fiecare iterație o traumă veche. E posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pietoni. Dincolo, ziuă. Aici, deja seară. Pentru că lumina și întunericul nu erau la fel în același timp. Prin apa limpede a luminii se vâslea mai cu spor decât prin smoala nopții. O greșeală de proiect sau viitorul se grăbea în întâmpinare, de aceea aici mergea, chipurile, mai repede decât Mama Dincolo. Dacă ținem cont de ronțăitul greoi al șenilelor pe caldarâm, de gropile care încordau mușchii sclavilor, de scrâșnetul eșafodajului construcției, plânsetul transmis în pereți până în pâlnia acoperișului, era necesar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă ține în viață, această întâlnire mă acceptă că exist și îi mulțumesc viitorului că mi te va reda și Mama se va evapora, pentru că vom fi numai noi doi, egoiștii care trăiesc pe cadavre de lumi: ale amintirilor, ale întâmpinărilor, rezistențelor, culorilor neînțelese, bemolilor vagabonzi din partitura dragostei, cifrelor evadate din ecuația cunoașterii, timpii din solzii timpurilor golite de refulări, pline de dezamăgiri, de... poate mâine, această flamură a speranței care, după cum se știe, nu va fi înfiptă pe crenelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]