85,475 matches
-
scriitorii scriu ca să se citească singuri iar criticii ca să se citească între ei. Până la urmă, la ce mai folosește azi critica literară? - Nu țin neapărat să te contrazic, dar eu am o perspectivă diferită, sensibil diferită, asupra a ceea ce se întâmplă azi în câmpul cultural. Nu știu cine spunea că "scriitorii scriu ca să se citească singuri, iar criticii ca să se citească între ei". Poate cineva pe care nu îl citesc nici scriitorii, nici criticii, și atunci frustrarea îi aduce în fața ochilor minții un
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
să ajung așa ușor la tine. Bănuiam că întâlnirea cu un nume la modă cum este al tău va fi întâmpinată ori de tăcere, ori va debuta cu fel de fel de amânări și figuri. Mă bucur că s-a întâmplat altfel, în sensul bun. Încă o dată, îți mulțumesc, și în numele celor care ne vor citi. - Eu îți mulțumesc, stimată Ioana Scoruș, pentru interes. Cei care mă cunosc știu că îmi sunt complet străine "figurile" (nu și amânările, în acestea complăcându
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
scenă. Și emoționat, dar reținut și interiorizat. În editorialele revistei Scena, pe o temă sau la eveniment, lua pulsul unei situații, unui moment, problematiza, teoretiza, exemplifica. Întotdeauna la obiect, pentru că avea pe ce se baza. Știa și urmărea ce se întîmplă în lung și-n lat. A suferit teribil cînd revista a trebuit să dispară. Ceva s-a rupt în el. Dar și-a asumat, tot tăcut și interiorizat, durerea. Rubrica săptămînală din Dilema îi dădea confortul prezenței, al esențializării unei
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
între 1940-1950, adică pînă la desființarea instituției ieșene. Cei care-i făcuse înalta onoare (pusă în operă abia în primăvara lui 1994), uitaseră să-l anunțe că ceremonia se amînase. Fie pierduseră din vedere acest amănunt, deloc neglijabil, fie se întîmplase altceva, sau pur și simplu își vîrîse intempestiv coada un Michiduță șturlubatic. Ion Irimescu se trezise singur în gară, dar, ca un înțelept și cumpănit ce este, nu se înfuriase, nu drăcuise pe nimeni, și, ca și cum nimic rău nu s-
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
Acolo, silueta lui e de cocostîrc albastru, ori de pasăre cu picioare înalte și subțiri, alergînd prin savana africană. Curînd se vor aduna în desaga pe care o poartă încă vitejește în spate nouăzeci și șase de ani. Se va întîmpla la 27 februarie următor. Cu puteri împuținate el este întotdeauna la datorie. Adică desenează, colorează, modelează. Ca de obicei. Nu se duce la atelier ca să aibă de unde se întoarce. Nu poate concepe altfel existența, atîta vreme cît Dumnezeu nu l-
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
construi netulburat o operă de dimensiuni ce pot părea miraculoase. E truda zilnică și cultivarea statornică a harului pogorît peste dînsul. Este împlinirea fără cusur a datoriei. E rupere de cele lumești și oficierea în altarul artei. Și asta se întîmplă din tinerețe și pînă azi, cînd meșterul se apropie de patriarhala vîrstă de 96 de ani. Așa a fost posibil să ajungă el însuși un patriarh al artei românești. Acasă La sfîrșit de februarie 2000, într-o duminică, mă aflam
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
sculpturile și desenele sale, ci în întregul său este fructul gîndirii și simțirii lui. Revenind acasă, la Fălticeni, s-a simțit ușurat, despovărat de grijile ce păreau să-l strivească. Reintra în Fălticeni nu ca într-un eden, cum se întîmplase în copilărie, cînd descoperise tîrgul călătorind din Preuteștii nașterii sale, din apropiere, ci ca într-o biserică unde simți că te încredințezi mai mult ca oriunde în mîinile Domnului.
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
din "Le Jour" n-ar mai fi adus, aparent, nimic nou. De altfel, nici atunci și nici acum incursiunea lui Simenon în patria sovietelor nu poate fi integrată întru totul restului operei sale, fie vorba de ficțiune sau jurnalism. Se întâmplă ceva ciudat cu această relatare, care nu pornește de la nici o teză, nu-și propune să confirme sau să infirme nimic și n-are, parcă, nici o legătură cu momentul în care s-a consumat. Ea nu e urmată nici măcar de un
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
iar lumea pieței de vechituri nu mai avea forța de a încerca salvarea vreunei aparențe de bunăstare. În Odesa anului 1933, totul se sfârșise. Nu există altă cale spre viitor, așa cum nu există o altă opinie despre tot ce se întâmplă în lume, decât cea expusă în "Pravda". Aglomerarea de situații stranii sfârșește prin a-i provoca și lui Simenon senzația clară a coșmarului: "Încep să am senzații de coșmar. Și nu doar din cauza celor văzute. Halucinantă, după două-trei zile, este
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
generațiile noi, dar și a noastră, să se raporteze altfel la o literatură scrisă și publicată în împrejurări care nu mai erau de actualitate. Cu un dram de cunoaștere a lucrurilor, nu se putea să nu anticipezi ce se va întîmpla. Mai ales că în istoria noastră literară avuseseră loc puține fenomene politice și sociale de o asemenea amploare. Nici chiar în 1947, instaurarea deplină a comunismului, căci nu o revizuire critică a urmat atunci, dar una comandată de o oficialitate
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
fost ea cuprinsă când a citit aceste rânduri: "Trebuie să mărturisesc că Blana de focă mi-a plăcut, și m-a interesat atât de mult, încât am recitit-o îndată ce am terminat ultima pagină (ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de mult)". Scrisoarea este interesantă și prin altceva. Ni-l arată pe Mircea Eliade preocupat de ceea ce se scria în acei ani în țară, de "poezia și proza românească mai nouă", preocupat cu fervoare, aș spune: "Ce bucurie, să poți
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
Horia Popescu și acum nici o lună, la Editura Polirom, în aceeași traducere foarte bună. Volumul de la Polirom a coincis, planificat, desigur, cu cea mai recentă premieră a Teatrului Mic, Lolita, în regia Cătălinei Buzoianu, așa cum și la Odeon s-a întîmplat cu Alchimistul lui Coelho apărut la Editura Humanitas, o manieră practicată cu sîrg în Occident pentru a crea sau a resuscita un eveniment literar, teatral, cultural. Adaptarea versiunii scenice realizată de Mihaela Tonitza Iordache - un filolog și un om de
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
ține la distanță pe Humbert Humbert și trăirea voluptoasă și devastatoare, implicată a iubirii pentru Lo-li-ta. Se simte mult mai confortabil în pielea lui Humbert-povestitorul, intră în umorul ironic și auto-ironic al discursului și-l marchează savuros, așa cum s-a întîmplat în seara cînd am revăzut spectacolul, cînd mi s-a părut că s-a strîns cu minute bune și că s-a îmbogățit, s-a nuanțat vocea naratorului, un argument în plus motivațiilor mele de mai sus. Deși secundar și
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
de desfrîu. Cel care a făcut atîtea victime, și-a găsit nașul. Trebuie menționat și efortul apreciabil al Danei Dembinski-Medeleni pentru a sugera superficialitatea și frivolitatea mamei ce a purtat-o în pîntece pe Lolita. În rest, pe scenă, se întîmplă să fie mult zgomot pentru nimic, o vînzoleală precipitată și fără rost. Sau pur și simplu neinspirată, ca în cazul scenelor din bar, de după crima lui Humbert, care ar fi putut lipsi liniștit din viziunea regizorală.
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
repede că întregul rău e de neevitat, pentru că și răul poate fi, doldora de merite, o lecție de artă. De la titlu, Placenta de gheață (poeme elementare), la motto-ul din Tagore, apoi sumarul plus dedicațiile, subtitlurile cărții-manuscris (Versuri care se întâmplă pe pământ, Versuri care se întâmplă în cer, Mlaștina de deasupra lumii, Fără pleoape, apoi versurile, fiecare în parte, de atâtea ori glorificând o măreție neagră, toate acestea m-au convins că locul lor cel mai potrivit după lectură este
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
neevitat, pentru că și răul poate fi, doldora de merite, o lecție de artă. De la titlu, Placenta de gheață (poeme elementare), la motto-ul din Tagore, apoi sumarul plus dedicațiile, subtitlurile cărții-manuscris (Versuri care se întâmplă pe pământ, Versuri care se întâmplă în cer, Mlaștina de deasupra lumii, Fără pleoape, apoi versurile, fiecare în parte, de atâtea ori glorificând o măreție neagră, toate acestea m-au convins că locul lor cel mai potrivit după lectură este pagina de revistă și raftul bibliotecii
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
cerul/ Pe fundul unor tinichele goale." sau "E noaptea străpunsă în miez/ De fulgere verzi, de fulgere verzi.// Lăuntrice voci sinilii./ Și tu vei muri, și tu vei muri" sau "nu se știe când/ oricăruia dintre noi i se poate întâmpla/ să fie privit cu insistență de către un lucru", controlați cu veritabilă consecvență intelectuală locurile insalubre din texte. Este numai o sugestie, din admirație, desigur. (Dan Sever)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
dea seama de asta. Iar pentru public rămâne o legendă. Alexandru Dabija: Armată vicleană, bătrânețea lovește după reguli întortocheate și plictisitoare. Uneori o ia pe departe hărțuind laturile, alteori bate de-a dreptul, repede de nici nu știi ce se întâmplă. Alteori își ia seama și se ține deoparte, bine sfătuită de puteri tainice. Așa face cu Victor Rebengiuc. Îl lasă în pace. Și noi o să avem răbdare, să vină anii maturității pentru a ataca marele repertoriu adult. Eu abia am
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
pentru examene, chiar și în studenție. Timpul își găsește o derulare lentă, care acum a devenit suportabilă. - Nu există ruperi de ritm? - Neîndoielnic. Există și momente de tensiune, momente în care mi se pare că minutele explodează, că se poate întâmpla ceva groaznic cu mine, că îmi explodează mintea, conștiința, că pur și simplu înnebunesc, mai ales atunci când nu-mi mai găsesc o preocupare concretă. - Inventați evenimente la care participați? - Uneori. Trebuie să-mi găsesc în permanență o preocupare, să descopăr
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
a plăcut să mă situez contra curentului, fără să fac caz de asta. Am făcut-o însă cu discreție. Climatul era relativ opresiv, dar erau cărți care puteau duce la eliminarea mea și a altora din editură (așa cum s-a întâmplat la alte edituri). - Păstrez o rezervă în legătură cu formularea "relativ opresiv". Dar cum v-ați strecurat prin încâlceala vremurilor? - Existau diferite soluții de învăluire. De pildă, prezentarea cărților se făcea cu o oarecare doză - mică - de falsificare, stăruindu-se excesiv pe
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
într-un stadiu în care să vedem cărțile noastre retipărite, mereu prezente în librării și în felul acesta să ne găsim și în situația de a obține niște venituri capabile să ne facă existența mai ușoară. Din păcate, nu se întâmplă așa. - Memoriile pe care le-ați publicat sunt scrise cu o sinceritate dezarmantă. Manifestați chiar o anumită cruzime față de slăbiciunile dumneavoastră - în primul rând - dar și ale unor contemporani. De ce ați simțit nevoia să adoptați un astfel de ton și
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
Y. Stahl cu datele scrisorilor și cu o însemnare a lui Panait Istrati ("...iată-mă în 1931, om în vîrstă de patruzeci și șapte de ani, recrutînd... în fața «Consiliului de Revizie.»"), reiese că provocarea întîlnirii de către Virgil Economu s-a întîmplat la începutul anului 1931. Scena i-a fost povestită tinerei scriitoare de Panait Istrati însuși, la prima vizită, prelungită pînă în zorii zilei următoare. Presupusa "pretențioasă scriitoare pedantă" s-a dovedit a fi o femeie fermecătoare: foarte frumoasă, inteligentă și
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
pentru ei țara este, încă, doar ceva "bun de muls", profitabil etc. Cum aș putea accepta, ca om normal, și fără să-mi fie teamă decât de Dumnezeu, ideea să mă fac că "plouă" și că nimic nu s-a întâmplat după ce mii de tineri nevinovați au murit ca niște proști? Adevărul este că suntem, în continuare, ceea ce am fost mereu - un popor de duplicitari și ne merităm cu prisosință statutul de țară a "tutulor posibilităților", dar aceste posibilități le au
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
care devine "articulare postcolonială mimetică" (Gayatri Spivak). Sistemul comunist a adîncit clivajul în mod dramatic. Non-occidentalul are de ales între două ipostaze: cea a ignorării sau cea de mim, traducător, actor, dacă se supune atracției către centru. "Dar dacă se întîmplă, se întreabă exegeta, așa cum spunea Eliot despre scriitorul de geniu, care nu se mulțumește să imite, ci fură de-a dreptul, să transforme împrumutul în ceva mai bun? Dacă dorința de Celălalt este, în realitate, capacitate de dialog sau chiar
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
2002. Se vede bine că anul încheiat n-a fost deloc sărac în apariții notabile. Între altele, rostul unor astfel de anchete (ușor de coborît în nesemnificativ și confuz) este de a ne face să observăm mai bine ce se întîmplă. După 1989 difuzarea cărții este neomogenă, hazardată, rea. Nimeni nu știe tot ce a apărut. Ancheta ne permite o informare corectă. Aprecierile vin după aceea. * Tinerească și plină de haz OPINIA STUDENȚEASCĂ de la Iași. În numărul 7 ianuarie-2 februarie, remarcăm
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]