1,219 matches
-
doar că te așteptam. Nu te-am văzut când am intrat - guvernatorul își scoase mantia, furios că aparițiile neașteptate ale prezicătorului îl speriau. Uneori am senzația că ești o fantomă. Taverna era pe jumătate cufundată în întuneric; hangiul încerca să întețească focul. Pe neașteptate, se simți în aer miros de ienupăr. — Sunt doar un clarvăzător, nu o fantomă, răspunse Ausper. Așa își spunea; nimeni nu știa care era adevăratul său nume sau din ce ținut venea. — Sunt doar prezicătorul care urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își lăsă capul să cadă pe brațele încrucișate pe masă; neliniștea îl chinuia îngrozitor. Vreau să știu... Să știu... Deodată înălță capul și privi spre tavan. — Ați auzit? — Ce anume? întrebă indiferent hangiul. — Un foșnet... Deasupra ce-i? — Cucuvele - hangiul înteți focul. Din cauza frigului, își caută adăpost sub acoperiș. — Cucuvele, gemu Vitellius. Păsări prevestitoare de rău. Cucuveaua e pasărea sacră a Minervei, răspunse prezicătorul. Minerva e protectoarea Romei. E o prevestire bună pentru tine, care vrei să conduci Imperiul. — Crezi? Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
uciși cei învinși; acesta va fi sacrificiul pe care i-l vei aduce lui Marte. Lumina ce o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar cerul se întunecă. Adierea primăvăratică se înteți, retezând corolele florilor. — Voi ajunge împărat la Roma? — Da. — Îl voi pune pe cel mai mare gladiator să lupte pentru mine? strigă Vitellius, cuprins de spaimă și de frig; cuvintele se desprindeau greu de pe buzele-i palide. Ăsta e secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în gâtul lui Vitellius și o scoase repede. Pe când Vitellius se prăbușea, norii se risipiră și stelele nopții de decembrie străluciră peste Gemoniae, peste împăratul ucis și gladiatorul - marele gladiator - al cărui nume avea să intre în istorie. Vântul se înteți, făcând să tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma! strigă deodată cineva. A salvat Imperiul! Oamenii izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
conte o să hotărască. Nu mă deranjează să vorbim despre Grimus. îmi plac basmele. Se spune că nu ținea la băutură, anunță o voce serioasă. Toată lumea râse. — Se spune că era bun la jocuri, zise o altă voce și râsetele se întețiră. — Se spune că era un vânător pe cinste, zise Peckenpaw și provocă un al treilea val de hohote. Vultur-în-Zbor spuse: — Domnilor, zău că nu-i nevoie să faceți haz pe socoteala mea. Sunt de bună-credință. Și aș vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Guguguguguă făcea Kamala Sutra. Madame Iocasta se îmbufnă. Nu pare să-i placă prea tare oferta, spuse ea. Să trimitem după Gilles? Kamala Sutra se desprinse de Virgil și se întoarse în pat. — O, chiar te rog! zise Virgil Jones, întețindu-și hohotele de râs, apoi sorbi din ulcior și se înecă. Stropi mici de vin împroșcară cearșaful. Și pe madame Iocasta. Madame Iocasta se ridică, trecu pe lângă Vultur-în-Zbor și se duse la ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Trandafirul nu este darul suprem. Apoi orice discuție, fie ea rațională sau formă-gând, încetă și eul-Grimus dinăuntru își dezlănțui asupra eului-Vultur toată forța voinței sale formidabile. Media m-a îne-a) văzut clătinându-mă și poticnindu-mă în timp ce războiul lăuntric se întețea și m-a prins de mână. Poate că asta a făcut ca lucrurile să se întoarcă în favoarea eului-Vultur. Nu eram singur. Media era acolo. Media, una dintre numeroasele ființe ale căror vieți le distrusese el. Media, una dintre numeroasele ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
este acceptată în societate. Știam regulile. În comparație cu dezastrul acela de divorț, cu Alain care s-ar fi zbătut până la capăt, cu Richard citat drept complice la adulter... A închis ochii și a dat din cap hotărâtă. — În nici un caz. Se întețise puțin vântul, iar vasul se mișca ușor înainte și înapoi. Ne-am ținut imediat de bară, briza ridicându-mi părul de pe gât de parcă ar fi fost mâna cuiva. În plus, Richard a fost minunat cu mine, a spus Geneviève, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
rău, domișorule Daniel, repetă fata. I-am zîmbit fără vlagă. — N-ai nici o grijă, Cecilia. Ușa se Închise, pecetluindu-mă În Întuneric. Am rămas acolo cîteva clipe și apoi m-am tîrÎt pe scări În jos. Ploaia continua să se Întețească, implacabilă. M-am Îndepărtat În josul străzii. CÎnd am dat colțul, m-am oprit și m-am Întors o clipă. Mi-am ridicat privirea spre apartamentul familiei Aguilar. Silueta vechiului meu prieten Tomás se contura În fereastra camerei sale. Mă contempla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete, Însoțite de cunoscutul scrâșnet de dinți. „Gemeți și dumneavoastră, geme și ea”, spuse ginecologul. De sub scaun, gemetele se Întețiră. „Vedeți”, spuse ciungul, ridicând de jos feșele și desfășurându-le, ca și cum ar fi avut, Într-adevăr, de-a face cu un papirus vechi. „Aici se află Înscris destinul dumneavoastră. Tot codul genetic, de la a șaptea spiță și până acum. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
capăt al feșelor. „Pe măsură ce Înscrisul se va mistui, răul de care sunteți bântuit va fi pe jumătate eliberat. Să vedem Însă cum reușim să vă deposedăm, asta-i cuvântul potrivit, de răul care sălășluiește În afara dumneavoastră...” De jos, gemetele se Întețiră... Apoi o cămașă de noapte se Înălță, fâlfâind din brațe, de sub scaunul său. Noimann privea Înmărmurit la această apariție. Chiar și ginecologul, Încruntându-și sprâncenele stufoase, privi nedumerit În jur, uitând pentru o clipă de sulul de tifon, acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
crea acum o cu totul altfel de dispoziție. „Cui pe cui se scoate”, gândi Noimann. „Probabil”, Își spuse el, „dacă n-aș fi făcut această glumă oarecum macabră, atunci m-aș fi simțit În continuare deprimat...” Veselia de la masă se Înteți la fiecare toast. La șapte și un sfert, birja apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos la loc. Birjarul coborî de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o noapte toate gramofoanele În funcțiune, el Își aprinse o țigară și, lăfăindu-se În fotoliul său, o urmări cum se agită. Învârtindu-se În ritmul unei polci, femeia-Olanda apăru mai Întîi la geam, apoi În balcon. Când ritmul se Înteți, smulgându-și părul, femeia se ivi, țipând, În toate balconașele din jur. Intrând În cârdășie cu dușmanul ei de clasă, vecinii profitară de ocazie, sunând la poliție. Curând se auziră sunând girofarele din toate părțile. Femeia Olanda Își astupă urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ambiguă, În care sunetele emise de cele trei guri erau acompaniate de cele ițite de alte orificii. Sus-jos, stânga, dreapta. Sus-jos, stânga, dreapta. Și tot așa. Falangele degetelor pocneau. Gingiile clefăiau. Dinții clănțăneau În gură. Sus-jos. Stânga, dreapta. Ritmul se Întețea. Se aflau acum toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea halucinant. Și deodată morișca de trupuri se opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată de răsuciri și câteva oftaturi. Fulger și iarăși Întuneric. Filmul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încrustat În aur și argint, În mijlocul căruia strălucea fotografia Mathildei. „Acum ea sunt eu”, murmura Noimann-penitentul, aflat la picioarele lui Noimann-intransigentul. „Și dacă pe ea n-o poți avea acum, de mine poți dispune În orice clipă...” Pe măsură ce loviturile se Întețeau, creștea și furia cinicului. Cinci-cinci, șase-șase. Așa-așa... Curând Însă, cerbicia lui se potoli. Și În locul ei se instaură liniștea. Și apoi liniștea se transformă În compasiune. Cravașa Îngheță În aer. Bobițele de sânge se sparseră În cristale. Și cristalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se agitau foșnind În șifonier. Fiecare mișcare a lui Noimann-cinicul reverbera, risipindu-se, ecouri În trupul celuilalt Noimann, care, la rândul lui, stârnea neliniștea obiectelor din jur. Sus-jos. Stânga, dreapta. Așa, așa. Aici, aici. Loviturile cădeau cu nemiluita. Ritmul se Întețea. Noimann-penitentul părea căzut În transă, șfichiuind trupul păcătos al cinicului, umplându-l de răni suculente. În ciuda loviturilor primite, pe fața acestuia nu se citea Însă durere, ci o bucurie fără margini. Costumele ieșiră din dulap unul câte unul și țopăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așteaptă. Ca semn că a ajuns, a aprins un chibrit doar cât ai clipi... Ușa bucătăriei s-a deschis încet și hangița, îmbrăcată de ducă, a ieșit cu grijă, să nu facă zgomot... Au ajuns repede la bordei. Lotrul a întețit focul. Apoi, la lumina și căldura lui, s-au iubit cu dor și nesaț... Când cocoșii cântau a doua oară, Irinuța „dormea deja dusă”... în patul ei din bucătărie... Dimineață, hangiul s-a trezit mai târziu ca de obicei. Din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fapt era o bucată de mal despicată și depărtată puțin de restul povârnișului. L-a aruncat în despicătură ca într-un hău! S-a depărtat apoi puțin și s-a așezat pe o cioată, să se odihnească. Ninsoarea parcă se întețise. După un timp, a plecat. La un moment dat, și-a dat seama că pușca mortului a rămas acolo unde acesta a căzut. A pornit aproape alergând spre acel loc...Durerea din umăr n-o mai simțea. Gâfâind, a ajuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de amintirea Donnei Cantrell - iubirea lui fierbinte, înecată în fluviul Hudson. Claire spuse: — E vreo problemă, Ted? Norm Kostenz atinse brațul femeii, ca și cum ar fi vrut să-i spună „Chestii de bărbați”. Danny se strâmbă, căci durerile lui musculare se întețiseră cu adevărat. — Nu, doar că mi-ai amintit de o persoană pe care o cunoșteam. Claire zâmbi. — Ți-am amintit eu sau ceva din ce-am spus? Danny făcu o grimasă exagerată. — Și una, și alta, Claire. — Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și începu să râdă demențial, simțind o durere în șale. Tocmai salvase viața celui mai periculos și mai generos bărbat pe care îl întâlnise vreodată, dar nu avea nici cea mai mică posibilitate să i-o spună. Râsul i se înteți până încât se văzu nevoit să se așeze pe o bancă din stația de autobuz. Râse până când poanta îl epuiză - apoi îngheță. Danny Upshaw îl bătuse pe Gene Niles. Polițiștii de la municipiu îi urau pe polițiștii de la comitat. După ce Niles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Îl lăsase jos și ridicase, parcă În joacă, misterioasa desagă. Pescarul se duse la barcă tremurând, dar Își spuse că mai bine ia banii și iese În larg decât să moară acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu un catarg și o pânză. Dar călătorul nu păruse deloc neliniștit. Vântul bătea exact În direcția coastei chineze, iar Înaintarea micii ambarcațiuni era extrem de rapidă. Chiar prea rapidă, se gândise pescarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar Forrester nu-și face probleme. Privirea lui fixează palanchinul și fecioara îmbufnată care se agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă. Curând, ploaia se întețește, iar picăturile mari cad în praful de peste tot, ca niște bombe. Cămilele speriate se agită pentru că nu li s-a scos piedica de la picioare. Servitorii aleargă care încotro, în jurul bagajelor. Moti Lal continuă perseverent să discute cu Forrester, care descalecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mile de aici. — Din nefericire, stăpâna a refuzat călătoria cu trenul. Așadar, înțelegeți ce vreau să spun prin circumstanțe extenuante. Forrester nu înțelege, dar în momentul acela e mult mai preocupat să-și ridice cortul, înainte ca ploaia să se întețească. Și așa este, plouă din ce în ce mai tare cu fiecare clipă care trece. Moti Lal ține umbrela deasupra englezului care își fixează cortul în piroane, destul de aproape de el încât să-i stea în drum, fără însă a reuși să-l ferească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vise, Din cerurile-albastre-n ferestrele deschise... Pentru tine, femeie! Presari în asfințituri, un răsărit anume Pe care numai tu-l așterni cu legământ La căpătâiul vieții, al toamnei fără nume Când ireal mai naște o taină pe pământ... Când ploaia se-ntețește și norii stau să cadă întunecând albastrul din ochii tăi de cer, împrăștii rugăciune și lacrimi în cascadă Și luminezi cotloane ascunse-n frig și ger... Ți se închină versuri și serenade cântă, Desprinsă este luna din culcușu-i celest, Cuvântul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]