36,905 matches
-
de găinile care le ciupeau ciuruindu-le. Mă văd tot pe burtă, la gura colibei, citind și aruncînd, din cînd în cînd, priviri strașnice găinilor. Acum îmi dau seama că lecturile mele prime erau făcute într-o poziție destul de erotică! Întins pe burtă! Ca și cum aș fi posedat cartea. Pe Gulliver l-am citit într-o continuă mișcare de sus în jos în scrînciob, după cum vă spuneam! Mă rog, zarnacadele din astea se pot găsi la tot omul. Dar văd că am
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
am umblat în acele zile ale debutului meu bucureștean. Nu știu nici cum am ajuns, după o călătorie cu autobuzul, într-un loc din afara Capitalei, care mi s-a părut a fi la marginea lumii. Am coborât. Dincolo de șosea se întindea un câmp neîngrădit și pustiu. În depărtarea șoselei care ducea spre Pitești am deslușit o clădire singuratică, de partea cealaltă a drumului, ciudată în pustiul înconjurător. În acest pustiu ne-a întâmpinat un domn care ne-a firitisit pentru vizita
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
Cristian Măgura Între acești „poate” se întinde orizontul fertil al întrebărilor, al contradicțiilor, al certitudinilor sau al pistelor care eșuează în complexe bibliografii, căci, bineînțeles, totul se face după rețetă, cu „erudiția” pe masă. Și asta dacă vrei să fii „competent”, adică cititorul pe care îl dorea
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
siluetă albă se apropié de fereastră. O priveam înfigându-se în perdele, molie bezmetică, tânjind să fie străpunsă cât mai curând de lumina-nvechită și pală a înserării. După o clipă, un mort a urcat în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam. Mierea îi curgea musafirului meu de pe bărbie pe cearșaful imaculat al patului nupțial. Ne încleiasem
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
îmbuibaților capitaliști. După externare, vizitîndu-l acasă pe veneratul pictor, îl asist, un timp, în bucătărie (unde-și are și atelierul), la definitivarea compoziției care tratează, evident, patrioticul subiect. Nici o mirare. Cum mirare nu e nici cînd, pentru ultimele tușe, meșterul întinde mîna spre dulap și, luînd de-acolo uleiul de floarea-soarelui, comestibilul, își diluează cu el pasta din tub, ca substitut, acesta, al profesionalului ulei de in tocmai terminat. Dar ce frumoasă e proaspăta lucrare! S-o mănînci, nu alta! Telefon
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
seve, nu? Pronunță seve cum ar pronunța osînze. Își mai joacă, o secundă, inocența: Și ce trebuie să fac, dacă vin? Cum ce trebuie? vii (după fiecare detaliu ea spune așa, adică înțelege totul), te dezbraci (ea spune așa), te întinzi pe podium (așa), și atît. Rămîne stabilit: joi, ora 11. După care, piruetînd, intră în căminul E3. Joi, îmi ascut creioanele și-aștept febril. Bătaie în ușă. Deschid și-o văd între alte cinci renoiriene. Înarmate cu mape și creioane
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
propensiunea spre metafizic nu dispare. „Și ieri la Institut am găsit e-mail-ul ei cu Chemarea Sfîntului Matei, tabloul lui Caravaggio, trimis mie de ea, și-mi explică în message cum Matei e singurul dintre cei de la masă spre care se întinde mîna lui Iisus și cum el e singurul care ignoră chemarea, căreia în cele din urmă îi va da glas, cînd de cealaltă parte a mesei în picioare se întinde spre el mîna tăcută a chemării divine, de ce mi-a
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
Matei e singurul dintre cei de la masă spre care se întinde mîna lui Iisus și cum el e singurul care ignoră chemarea, căreia în cele din urmă îi va da glas, cînd de cealaltă parte a mesei în picioare se întinde spre el mîna tăcută a chemării divine, de ce mi-a trimis mie tabloul acesta?” (...) „... Și Ilarie îmi spune că nu atît faptul de a răspunde la o chemare e greu, atunci cînd adevărata chemare e rostită nu te mai poți
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
Directorul, nervos, schimba cu mine câteva cuvinte ireverențioase referitoare la bovine, rasă a activiștilor de meserie, dădea instrucțiuni portarului de noapte și pleca în sat unde dormea de obicei la o vădană cu care își amăgea singurătățile iar eu mă întindeam pe patul meu sărac, beam un pahar de lapte proaspăt, stingeam lumina - în curte se auzeau hămăituri de câine - și mă gândeam patetic că meseria asta de director nu e pentru mine, că nu sunt apt nici să primesc porunci
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
din nou, cu un surâs fermecător. Atunci Andrew se scutură, mai prinse curaj și puse un genunchi în pat. “Nu te grăbi, avem tot timpul din lume”, șopti Petricia, aranjându-și părul lung pe perna trandafirie. „Stai lângă mine”. Andrew se întinse lângă ea, așa îmbrăcat cum era. Bineînțeles că proximitatea corpului ei de pictorial îi dădu fiori. Numai părul greu îi emana mii de feromoni, ce să mai vorbim de restul... Degetele ei catifelate i se cuibăriră în palmă, între trupurile
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
pură, ușoară, străvezie, vesel deschisă-n fața ochilor mei avizi de fericire. Să stai într-o casă cu camere luminoase, răcoroase, așezată în mijlocul unei grădini, să-ți ai razele tale de lumină, credincioase, care vin la ore fixe să se întindă pe cîte un covor sau să se izbească dulce de vreo oglindă, să auzi o cișmea picurînd pe-o lespede, afară, să dai la o parte un capot uitat de-o femeie pe patul tău, să iei cartea minunată a
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
cu o tandrețe tristă și obosită. De mai bine de un an, mașina mea zăcea pe trotuar, în fața blocului, cu roțile furate, iar la recepțiile de bun venit ale Institutului treceam pe fugă, cât să fiu văzut de director. Am întins mâna și ploaia, rece, m-a făcu să frisonez. Ultima umbrelă mi se stricase cu câteva zile înainte și neglijasem să cumpăr alta, a patra într-o lună; importate din Taiwan și vândute la prețuri piperate, umbrelele mă amărau la fel de
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
am făcut la timpul lui e studiul amănunțt al luminii! Cîte pagini au rămas nescrise! Cîte capitole și subcapitole! Și totuși, ani în șir, am pîndit-o, am văzut-o, uneori am simțt-o atît de reală, încît nu trebuia decît să întind mîna și s-o jupoi de pe ziduri, de pe obiecte. Cea mai acută și dulce-dureroasă percepțe a luminii o aveam la o anumită cantitate de votcă. Mai ales toamna. }in minte că odată am stat o jumătate de zi într-un
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
minat de tainice tendințe dezagregante ale Eului său adânc, care se manifestă printr-o dedublare propriu-zisă a personalității. Dincolo de figura titanică a lui Pașadia se ascunde cea a eroului decadent, corupt de o boală neidentificată bine și peste care se întinde stăpânirea cruntei seducătoare, a femeii chinuitoare și dușmance, asemenea unui vampir, gata să-i sugă ultimele reziduale energii vitale și să-i decreteze moartea. Este cel puțin un element care pune în legătură cu Rașelica înaintarea bolii misterioase a Craiului: este vorba
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
tratat artistul într-o lume meschină - "îmi este silă/ de trecerea mea printre cititori/ de tot ce n-a putut schimba/ lumea în cîteva miliarde de ani/ ș...ț/ am nimerit niște timpuri puturoase", "între tine și/ cărțile tale se întinde o prăpastie/ la care ai lucrat ca un sclav toată viața ta/ refuzînd toate istoriile politice și literare/ crezînd doar în durerile tale înfloritoare în/ șansa unică de a găsi încă un pumn de cuie/ în care să-ți înfigi
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
p. 25) Complicitatea sado-masochistă între anchetator și victimă se instalează însă repede, nu numai pentru că elevul într-adevăr furase, dar și din cauză că pedagogul (probabil, un fost torționar) știe să alterneze momentele educative de groază cu cele de grijă părintească: Îmi întinse batista lui, galbenă cu pătrate albastre. Am început să-mi șterg gura cu ea, nu mi-era că i-o murdăresc, era ca și cum mi-ar fi dat-o frate-meu." (p. 26) În Disciplina, antieroul lui Monciu-Sudinski (care povestește alternativ
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
trebuie dus cu trenul "la Măgureni", pentru a fi "operat de buboaie" (p. 33), iar pedagogului nu îi rămîne decît satisfacția neutră a contemplației universale ("Era o dimineață frumoasă de ți se strîngea inima. Ninsese liniștit, fără vînt, zăpada se întindea acum, moale și scînteietoare, pînă hăt departe. Îți venea să-ți culci obrazul pe ea și să te gîndești la basme." - p. 31), urmată de revenirea brutală la realitatea momentului ("Noroiul, pămîntul negru sfîrtecat de tractoare și parcă scurmat de
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
și el doar o iluzie; să se zbată de lambrisajul perețlor ori de plafoanele încrustate în oglinzi... Pleoapele i se loviră, genele se petrecură cu foșnet de harpă. Visa splendid despre abisuri și sine. Și atunci, minciuna cea frumoasă se întinse precum tămîia. Căci dacă demult, cîndva, se găsise Unul să meargă pe ape, Moștenitorul era cel care răsturna chiar văzduhul, înecînd tot și orice în marea iubirii sale. Și aceasta doar pentru ca el să poată înota... I se întîmplase deseori
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
timpul cuvenit de asemenea harem pe post de creșă... Îmi povestise deja despre cum o dată, de mult, voind a se debarasa de prunc, părinți îl lăsară dosit în Bibliotecă. Doar că atunci cînd se-a trezit și a spus mama, întinzînd mînuțele și gîngurind, noul spațu și-a loat sarcina în serios, un enorm Webster prăvălindu-se plin de afecțune de pe ultimul locaș. Lucru care l-a înțărcat definitiv. Tata nu a mai spus vreodată. Ar fi declanșat un cataclism care
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
oglindă." Sub cîntările doamnei Hildegard von Bingen: răspunsuri, antifoane și imnuri, Moștenitorul deșertă carafa de benedictină în cupa chirurgului. Mai apoi o depuse moale pe cristalul mesei. Orlov se lipise de fotoliu... Chihlimbarul din ochii gazdei strălucea mereu... Mîna se întinse după ce i se turnase. Dar se prăbuși pe o ferecătură de evangheliar. De parcă toate cele își năruiau însemnătatea. De parcă. Ceva între greață și fascinața ei. - Pentru ce bem, coane..., îndrugă Orlov. Și-atunci, gazda surîse: - Eșecul se cere celebrat. Cînd
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Măgura O universitate de mult apusă Vinerea seara, de două ori pe lună, între 1932 și 1938, Mircea Eliade a înțeles și a profitat mai mult decât colegii lui de generație că "...o adevărată, autentică universitate în zilele noastre se întinde mult dincolo de sălile de cursuri: ziarul, estrada, Radioul, toate acestea fac parte, astăzi, din Studium Generale". 50 de conferințe radiofonice, o fructuoasă colaborare dintre Editurile Humanitas și Casa Radio, este primul pas (în prefață Andrei Dimitriu își manifestă dorința de
LECTURI LA ZI by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/14273_a_15598]
-
am mai văzut pe unde-am umblat uite bunăoară acu vreo două seri când stăteam pe o terasă la o bere. Și ajunsesem la berea a doua când vine unul urât așa si suspect mărunt plin de lațe că și-ntinde mâna: Ajutați-mă Iisus Hristos și Maica Domnului ajutați-mă să vă dea sănătate o monedă măcar ajutați-mă! Dau să-i arunc în cap ce mai rămăsese din bere dar să vezi tehnică la el: se trage mai încolo
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
cu motivele sale cunoscute, cu simbolurile civilizației de consum devin în poezia lui Dan Iancu breșe către alte dimensiuni ale meditației: "poezia tabelului de pe capacul de coca-cola/ către grăsimi, câți oameni au fost mulțumiți, câte substanțe conțin și roșul emailat întinzându-se peste / reclamele imense de pe autostrăzi/ copilul mexicanilor împroșcând cu lacrimi predica irlandeză, blondă, argumentată, strălucitoare, stranie, în bătaia reflectoarelor/ vitralii/ intru de fapt oriunde sunt vitralii sub care mă ascund de ce-ar putea să mai fie, să nu
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
viciile? dar dacă așa cum se întîmplă finalurile se mai revizuiesc iar povestitorul se răzgîndise? n-ar fi fost nici o brînză prin preajmă nu era nici urmă de mioară care să se fi abătut (temerar?) de la firul poveștii așa că m-am întins în iarbă și am privit cerul cu sutele sale de reproșuri strălucind ca niște ochi de lup Întîmplare cu cerc ca în jocul acela din copilărie cu multe cercuri aruncate înserarea cădea și ea se înțepenea în jurul turnului din capătul
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
-mi iau umbrela, cînd l-am văzut aplecîndu-se cu mișcarea aceea rapidă și un zvîcnet nervos i-a străbătut gestul, aș fi putut pune totul pe seama unei feste a ochilor mei obosiți, dacă în fracțiunea următoare nu mi-ar fi întins-o, umbrela foșnea în mîinile mele, părea o pasăre neagră și neliniștită, cîteva clipe am fost surprins, apoi în întuneric, pe casa scării, am știut - gîndise că dacă aș fi uitat-o m-aș fi întors. afară, în mînă, umbrela
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]