4,963 matches
-
a făcut, așa, milă... I-am dat ocol ca să-l văd... Era om, era cu adevărat om. Atunci, m-am așezat de jur împrejurul lui și am așteptat. Trecură zile, trecură și nopți, el stătea acolo. Uneori în genunchi, alteori cu brațele întinse în cruce ca și cum ar fi vrut să cuprindă tot nisipul (pe vremea aceea credeam că tot pământul e acoperit cu nisip și, ca să-I ușurez munca, mă duceam mai adânc în cutele hainei lui, ca să simtă că sunt acolo...). Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
adânc, și tot ce știam eu că există în inima lor ei, da, oamenii îi spun iubire. Apoi L-am văzut. Semăna cu steaua aceea de deasupra sau cu soarele la răsărit și, cum stătea acolo, la pământ, cu brațele întinse în cruce, părea că lumina cerului îmbrățișează tot pământul, dar nu era așa : în jur noaptea se făcea tot mai adâncă, tot mai neagră, mai rece, mai tristă. Cum putea fi atâta sfâșiere în atâta lumină ? Inima mea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și, când era mică, îi spusese că erau de foc (acum înțelegea că era lavă solidificată), pe urmă... Dar ce s-a întâmplat cu cei doi îngerași? Erau doi îngerași mici, de porțelan galben aurii, în cămășuțe lungi, cu aripioarele întinse a zbor și care-și dăruiau unul altuia, inimioara lor... de porțelan. Îi adusese mama anul trecut și-i spusese în secret când i-a pus acolo, pe masă : Când nu știi ce să faci, uită-te la ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dacă vei avea tăria să suporți șocul, când vei auzi numele chirurgului care a fost “mâna a doua”. Lia a intrat În joc fără să vrea și devenise curiozitatea Întruchipată: ochii măriți, privirea intensă, iscoditoare, și auzul ca o coardă Întinsă la maximum... Întrebarea Îi flutura pe buze: “cine a fost <mâna a douaă, tati?” ― Și, cum spuneam, “mâna a doua” - n-o să-ți vină să crezi, dar n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a fost... Dar mai bine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
după toate regulile profesiei... Acuma n-ai să-mi explici mie cum Împunge rața și că totul se petrece după carte... Ei, da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat... Gruia și-a ascuțit simțurile. Era ca o coardă Întinsă peste poate. „Așa da, amice!” - l-a lăudat gândul de veghe. ― Bănuiești pentru ce te-am chemat? Lăsăm la o parte discuțiile și atenționările din momentul când ai venit În Iași. Îți mai amintești cred că atunci ai avut norocul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o dată. Tot așa să-ți educi și tu urmașii. Când au fost gata pentru a intra În sala de operație, profesorul a Îmbiat-o: ― După dumneavoastră, domnișoară doctor. Despina a Împins ușa cu cotul și a intrat. Pacienta era deja Întinsă pe masa de operație și pregătită pentru intervenție. Când a ajuns la masa de operație, doctorița a pornit spre locul destinat mâinii a doua din echipa operatorie. ― Ori mi se pare mie ori ai greșit locul, Despi. Despina a privit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a Întrebat el nedumerit. Pe măsură ce Înainta, i se părea că femeia din fața lui Îi zâmbește... Și iarăși aceeași nedumerire și același semn de Întrebare: „Prea seamănă cu zâmbetul Mariei!?” Doar când femeia a pornit cu pas grăbit și mâinile Întinse spre el și-a dat seama că este cu adevărat ea!... În clipa următoare, se găseau Îmbrățișați, sub privirile surorii șefe, care tocmai trecea pe acolo... A zâmbit cu Înțelegere.. Știa că Gruia a ieșit dintr-un examen foarte greu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la București, pentru că trebuia să aibă grijă și de Ștefănel. După socotelile ei, nașterea trebuia să aibă, totuși, loc ceva mai târziu. Brusc, la un sfârșit de săptămână, Virgil se pomeni chemat grabnic acasă, unde o găsi pe Mariana plângând, întinsă pe un pat. Înțelegând imediat cum stăteau lucrurile, Virgil dădu fuga la doctorul Rigani. Norocul le surâse, fiindcă tocmai atunci pică la dispensar o mașină a salvării, cu care o expediară prompt pe Mariana la maternitatea spitalului Pantelimon, unde născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în cazul în care... Ca într-o filmare cu încetinitorul, mica suită s-a oprit și oamenii în halate albe și-au întors chipurile spre Dora. Chipul profesorului este ca o mască rigidă, lamele ochilor albaștri parcurg în grabă hârtia întinsă de mâna tremurătoare a Dorei și o voce sarcastică, ridicată la un ton mai înalt decât cel folosit până atunci, debitează : Adică dumneavoastră credeți că pentru pacienții care nu ne informează despre astfel de decizii spitalul nostru este o măcelărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
par un filigran format din litere fine și elegante deși puțin tremurate. Perfect ! Este mai mult... Cuvintele înfloresc un zâmbet pe buzele Alindorei. În salon a intrat, cu pași ușori, Victor. Întâlnirea privirilor lor incendiază atmosfera aseptică de spital. Dora, întinsă din nou pe spate, nu poate privi decât plafonul alb, dar are senzația că în jurul ei aerul se inflamează. Gesturile profesorului Grand de schimbare a ținutei profesionale cu cea "civilă" sunt cele ale unui automat. Nu simte epuizarea provocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iară Să ia înapoi, prin arme și scut Pământul furat în astă vară..." Mărșăluia și el desculț pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și care se opreau să bea apă din ulcioarele întinse de femei. Cântecul era frumos dar nu înțelegea despre care pământ era vorba și cine îl furase ? Nu înțelegea nici ce voia să spună cuvântul "dincolo". Nemiloasa întorsătură a istoriei l-a făcut însă să înțeleagă repede. Ochii de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sociale și abia după aceea a cerut justiției să-i condamne la moarte în regim de urgență pe acești vrăjmași periculoși, timp în care trupurile fără de viață au intrat în descompunere și le-a făcut dispărute pe undeva prin șesurile întinse din preajma centrului raional. Măi băietani! Voi să faceți totul așa cum se cere!.. Anume să scandați cu putere URSS bastion al păcii e! și Jos cu cei ce vor război, pentru pace sîntem noi! că de nu, Sacaliuc aista mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe tine cu tot cu căruță și cu cal, dacă vrea. De aceea trebe să te ferești de el ca de copita calului nărăvaș, că nici nu știi când și cum te înhață și rămâne piranda cu puradeii de izbeliște... cu mâna întinsă pe la colțuri și apostrofată de către trecători că de ce nu muncește... Alocația-i mică și nu ajunge nici măcar pentru o săptămână de oloi și sare-n barabule și păstăi... Noroc mare cu alegerli, că mai primim de la partizi ceva haleală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
micimii lor, se vedea că nu aveau să dispară curând. Și în toate acestea se vedeau norii ca un fum în care îi puteai vedea luând forme, sau pur și simplu existând, ca o perdea. Cerul este sublim. Marea este întinsă. Cerul este înalt. Marea este adâncă. Însă într-o zi cele două s-au întrepătruns și s-a creat lumea de azi, un văl de fum al unei țigări pe terminate. Și se găsi echilibrul. Trandafiri întunecați și roze pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
drepte, curbele mai sinuoase, spicele de grâu nu mai sunt aurii și verdele pătrunde și șoseaua, pe ici pe colo în linie dreaptă, e însoțită acum de plopi. Fulgii de plopi dansează în tren. Și pe geam se vede șoselele întinse pe care se plimbau razele soarelui. Buzăul e pe jumătate vechi, din case micuțe și o întreagă rețea de șoseluțe intersectate, iar pe jumătate nou, în stilul anilor 1800, cu pâlcuri de flori, șosele îngrijit vopsite, blocuri gigant de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
În drum spre casă întâlnesc un tip. Îmi cade cu tronc, însă îmi văd de drum. Nu mai că mi se năzare să am o ultimă aventură, și anume să trec prin proprietatea acestuia, despre care știu că e foarte întinsă pe o porțiune însemnată de pădure în continent. Și iată că într-o noapte, curioasă fiind cam cum trăiește, ajung și-i spionez casa imensă. Proprietatea e foarte bine păzită, așa că el trebuie să se simtă în afara legii, mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vrut să mă duc însă atât m-a trombonit că suntem colegi, că ne-am iubit, că nu are mulți invitați. M am dus, cumpărându-i un buchet de flori și la ea nu mai era nimeni, deși masa era întinsă, pregătită pentru festivitate. Am întrebat-o unde îi sunt invitații. Mi-a răspuns că n-au fost mulți și au plecat. De fapt, eu ajunsesem târziu, când se înserase. A început cu cuvinte de dragoste, cu pupături ca să-mi aducă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de mahorca otrăvită. La prânz, îi vedeam întinși pe pământ, lângă efemere cearșafuri de ziar, rupând bucăți mari de pâine, pe care le înmuiau în zacuscă și peste care presărau cu zgârcenie felii de slănină și de ceapă. Sticla ordinară cu țuică trecea din mână în mână, toropind
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încă să bea. Ea nici măcar nu știe ce însemnă a bea. În fluturarea imperceptibilă a genelor ei, nu există decât umbra unui vis îndepărtat, în care, poate, cândva, buzele ei vor atinge, cu un tremur, cupa care îi va fi întinsă. În pădure, sub cireșii în floare Floarea de cireș, floarea de cireș.... Refren popular japonez Acest titlu nu-mi aparține. Așa se numește o nuvelă de contestatul scriitor Sakaguchi Ango, o satiră plină de crime și orori la adresa povestirii japoneze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
intrarea ferecată a cuptorului, cărând lemne și făcând, din când în când, drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare, lungă, acoperită cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de cuptor, în aer liber, se umplea, treptat, cu farfurii, cu bețișoare, cu platouri uriașe de orez, cu boluri mici cu tsukemono, nelipsitele murături ca garnitură căram și eu, acum, o oală mare, cu o fiertură tipică, prin care se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-Dacă purtarea ta se repetă, vom fi nevoiți să apelăm la Floarea diavolului, pentru că cine nu iubește florile și le distruge nu are loc pe lume, a mai zis pentru încheiere mesagerul, fiul Tulpinei negre. După ce și-a strâns tulpinile întinse pe pământ, a dispărut în mijlocul unui vârtej de fum. Viorela, speriată de moarte, împreună cu prietenul, cățelușul Codiță și cu tatăl ei se îndreptau către casă, fericită dar cu jurământ că nu va mai face răutățile de până atunci. VISUL LUI
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
decât noi? -Pentru că stăpânul nostru și Trotinel vor fi nevoiți să lupte cu balaurul sau ce-o fi namila asta. -Bine, am înțeles cu toții. Acum așteptăm tratamentul tău, a mi adăugat Zvârluga. Toată trupa lui Căiță, în afară de Stup, era întinsă la pământ, dormind profund. Când i-a văzut în această situație câinele s-a speriat și a început să mângâie fața lui Căiță, tremurând. La un moment dat au dispărut toți și a simțit o mână pe spinare auzind șoapte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avram a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avram a-ntins mâna și a luat cuțitul, ca să înjunghie pe fiul său. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: "Avrame! Avrame!" "Iată-mă" a răspuns el. Îngerul a zis: "Să nu pui mâna pe băiat și să nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o cruți. — Așa-i. Căpitanul duse mâna la centură. Iată-i. Monedele de aur se rostogoliră pe masă și rămaseră să lucească În lumina candelabrului. Fray Emilio Bocanegra nici nu se uită la ele, considerându-le parcă blestemate. Însă mascatul Întinse mâna și le numără una câte una, așezându-le În două grămăjoare lângă călimară. — Lipsesc patru dubloni, zise. — Da. I-am păstrat pentru deranj. Și pentru c-am fost luat drept tâmpit. Dominicanul ieși din nemișcare cu un gest mânios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
până la jumătatea lui mai trecuseră și ele pe neobservate. Arm îl dusese cu mașina pe Bart la mănăstirea de maici, unde zăboviseră o dimineață întreagă, apoi traversaseră lacul, cu barca, la Pustnicul. Stăteau unul lângă altul, cu brațele sub cap, întinși în iarba fragedă, presărată cu flori sălbatice, privind cerul de un albastru pur, fără urmă de nori, și așteptau să vadă primele stele răsărind. Un stejar bătrân își întindea protector crengile înfrunzite deasupra lor și pădurea umplea aerul cu miresme
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]