696 matches
-
balul cela, între cari era și Frumoasa lumii. Decât așa era ea* de frumoasă, cât, când a intrat în bal a luminat balul de atâta... să ierți mata. El a început după aceea jocul pîn-în zori de ziuă - unde o-ntins niște mese și s-o pus să joace cărțile. El a făcut toate chipurile ca să joace cu dânsa. El avea noroc și se făcea că nu câștigă, tot ei să-i dee, că nu mai putea de dragă ce-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
necontrolate. * Stupoarea în care mă aruncă lamentațiile unora, cum că am aparține unei culturi minore... dar cultura Africii de Sud este poate una majoră... A ridicat Premiul Nobel cultura acestei țări îndepărtate la rangul de cultură „majoră“? Domnul care ar argumenta pe întinsul unei cărți întregi caracterul minor al culturii române nu ar demonstra decât că, pentru el, cultura este o instituție în care ambiția alesului ar fi să devină director sau președinte. Să admitem că a ajuns. Numai că instituția în cauză
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de sus, cobora cântecul gingaș al unei privighetori... Pe cer, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Anuca stătea culcată în iarbă; îi plăcea să privească cerul, nourii și se lăsa să plutească, și ea pe întinsul tăcerii odată cu nourașii pufoși și albi ca laptele. Visa și ea...visa în felul ei... Doar aici, pe lizieră, la marginea pădurii, se simțea în largul ei. Și la mătușa Domnica, mamă cu inimă bună, care a crescut-o până
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
minuna ea. Observa că unele sunt mai mari, altele mai mici... unele strălucitoare verzui, altele gălbui... „Oari, di ci nu‟s tăti la fel.. am să-l întreb pi bunicuțu!“ Câte o dată, câte una trăgea o vârstă roșie, pe tot întinsul cerului și se stingea undeva în pădure... Atunci își amintea ce-a spus mătușa Domnica: „O mai murit un om!“. „- Ci au oamenii, di pi pământ... cu stelele, din cer; ...Asta, nu‟nțăleg?!“ se întreba ea plină de curiozitate. „...Am
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mișcare și o porni încet, învârtind volanul ca s-o ia direct spre locul unde se profilau cele două corpuri. După trei sute de metri se opri, privi cu atenție prin binoclul, în timp ce caporalul nu-l pierdea din ochi pe cel întins pe jos. — E targuí-ul, fără nici o îndoială. — E mort? — Cu atâtea veșminte pe el, nu pot să-mi dau seama dacă respiră sau nu. Dar cămila e sigur moartă. A început să se umfle... — Să trag în porcul ăsta? Mohamed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
despre strategie și Își hrănea câinele cu bucăți de cârnat. 2. Coral Musker adormise mult Înainte ca trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca Întinsul unei mări mohorâte. Se smulse repede din pat și se Îmbrăcă. Era grăbită și agitată și Încurca lucrurile. Începu să cânte În surdină, cu inima ușoară: Sunt atât de fericită, fără griji și fericită. Mișcarea trenului o făcu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
te întorci niciodată. Îți promit. — Nu-mi poți promite asta. — Știu doar c-o să fii bine. Tavernele din jurul taberei au toate felinare multicolore atârnate în verande, ca niște beculețe imense de Crăciun. Noaptea, acestea se reflectă în mare pe tot întinsul țărmului, proiectând pe valuri nuanțe de albastru și roșu și verde și galben. În golful animalelor, marea e lăsată să-și vadă singură de propriile culori. — E așa cum se spune despre soldații care se întorc din război. Peste tot în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar nu era așa - piciorul lui stâng fusese tras prin podeaua din dale albe și negre până la coapsă. Pardoseala rămăsese solidă și reală sub restul corpului său - mâinile și coatele împingându-se în ea și alunecând și laba piciorului drept întins lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar fi fost complet imaterială. Trupul lui care se zvârcolea neîncetat execută o singură smucitură puternică în jos. Rămase tăcut și nemișcat. Înghiți, scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și ținându-mă de balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde și doctorul și brațul lui întins întins întins tras în jos, departe, în spuma care înghițea totol, și valurile închizându-se deasupra cu un bubuit lichid. Barca înclinându-se. Bulele de spumă așezându-se și spărgându-se și apa liniștindu-se. Cablul suliței derulându-se repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și fragil era puternică și aproape materială. Parcă respira, parcă se transforma, parcă se mișca Încolo și Încoace pe o țesătură vrăjită, unduitoare, alcătuită din fire cristaline și luminoase, parcă dansa și clipea pe turlele uriașelor turnuri sclipitoare, pe tot Întinsul fațadelor arzătoare ale marilor clădiri, peste mulțimea fără număr ce forfotea și umplea neîncetat strada, scăldîndu-le În lumină și culori vii și pestrițe, de parcă lumina se reflecta Într-un lac de safir. De la un capăt la altul al străzii, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Și, totuși, În Înfățișarea lor se deslușește legenda marilor distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o fărîmă de cenușiu murdar și de cafeniu mizer, agățată de barele de frînare ale unui marfar Încărcat. Este acel tăciune uman aruncat prin spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
kilometri Înălțime, din poveștile de odinioară - asta e altceva. Căci uriașul trăiește În lumea sa și nu-și dorește alta, nu are nevoie de alta: trece un munte dintr-un pas, seacă un rîu dintr-o sorbitură, hoinărește pe tot Întinsul unui continent Într-o zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar a fi uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
murim, iar mila sa severă veghează asupra noastră. Femeile Îl iubesc, dar numai bărbații ajung să-l cunoască: numai bărbații care, În agonia și singurătatea lor, l-au chemat pe tatăl lor, numai bărbații care l-au căutat pe tot Întinsul globului ajung să cunoască Catawba - asta Îi reunește pe toți bărbații care au trăit pe acest pămînt. Iată cum s-a descoperit Catawba: un spaniol chior, de pe vremea primilor călători, hoinărea pe coasta americană dincolo de tropice, vrînd poate doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dimineții. Sat în care a văzut lumina zilei Raisa, fetița care era, de fapt, spiritul bunicului meu, Ioan. Am ieșit la autostradă și ne întindem la drum lung. La revedere Mödling și mulțumim pentru tot! După vreo oră de rulat întins ieșim de pe autostradă în direcția Linz. După altă jumătate de oră găsim spitalul pe care-l căutăm. Raisa ne așteaptă, a fost mai harnică, a ajuns mult înaintea noastră. O internăm pe N.C. la sectorul lehuze și apoi coborâm un
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
numele domnitorului), iar stâncile care au ajutat-o pe doamna să scape cu viață au fost numite „Pietrele Doamnei”. Cerințe: 1. Povestiți în scris textul. 2. Scrieți cuninte cu același înțeles pentru: avere, stâncă, comoară, culme, grămadă. Ceahlăul „Pe tot întinsul țării nu este alt munte mai cunoscut, mai căutat, mai des pomenit, sfințit chiar de mulțime. A dat naștere la povești ori legende și-n popor, la descrieri minunate din partea multor scriitori. Faima lui nu stă numai în amănunțita arhitectură
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
acum cu mușchi pe sită, cu pridvorul prins de vită, Cu paianjeni în gârlici. Intră slobod, ies pe ușă, ca o rază jucaușă, Miile de rândunici. Te-a uitat de-o viață drumul, nu mai suie seara fumul Hornului pe-ntins hotar, Carele n-o să le cearnă, cum vin grele din povarnă, Primitorul tău umbrar. Surugiii de-a călare n-o să-ți bea în drumul mare łuica de-aur și nicicând Pe haiducii lați în spete, lăutari pe îndelete, N-o să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
1. Vezi mamă, acum trebuie să iau și-un detergent scuuuuump! Ariel - Albul Ideal! Costache sare speriat și se repede la televizor să-l dea mai încet. În mii și sute de mii de camere, barăci și văgăuni pe tot întinsul patriei, mii și sute de mii de mâini fac acum exact același gest, într-o simultaneitate care, totuși, nu ne apropie. Ce mama naibii! Dă-l fă Nuțo mai încet! Da’ ce, Gicule, ești paralizat? Dă-l tu! Ce-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ordinea, dezordinea dinainte. De acestea mă agăț și-mi remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au dispărut. Dar ce să mai refaci cînd n-a mai rămas nimic? S-aude vîntul pustiitor din Întinsul stepei lui Gogol, se aud serile de la Dikanka măturate de un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa Înspăimîntată la marginile acestui ocean În extensie fotografiile lui Stalin... - „Nu, Ana, nu a venit timpul nostru... Acum Începe ceasul scufundării În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
răsuflarea fierbinte, amețeam de câte ori trebuia să mă ridic de pe scaun și priveam în gol, fără voință, fără timp. Feciorul îmi aducea pe măsuță sticla de whisky și butelia cu soda, și beam rar, cu bărbia rezemată pe piept, în pijama, întins moale pe chaise-longue-ul portativ, până ce simțeam o căldură blândă dezmorțindu-mi trupul și, atunci, săream în sus, îmi strângeam tâmplele, mă îmbrăcam și plecam să mă plimb prin ploaie. Respirând văzduhul acela cu picături pulverizate și calde, tânjeam la o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să vorbim de sirena mea. — Nu, am terminat cu sirena ta. — Bine, spuse Nick. PĂi, tu vorbește cu Odgar atunci. Eu o să mă gîndesc la ea. — Wemedge, ești imoral. Ești dezgustător de imoral. — Ba nu sînt. SÎnt sincer. Apoi, stînd Întins, cu ochii Închiși, le mai spuse: — Nu mă deranjați. MĂ gîndesc la ea. Odgar și Kate continuau să vorbească, dar el nu-i mai auzea. Stătea Întins fărĂ să se mai gîndească la nimic și era fericit. Bill și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bășina lui Dumnezeu". Într-un jurnal de bătaie lungă (abia și-a publicat primele patru părți) se tot vaită că nu l-au lăsat să plece în Franța (de cîte ori a vrut), că l-au schimbat din funcție. Pe întinsul a zeci de capitole, joacă rolul suferindului: că "era nevoit" să pedepsească "pentru delict de opinie" prin pressing. Că el n-ar fi vrut să. Cui i s-au roșit palmele aplaudînd la plenare, obrazul nu-i roșește la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de la patinaj. 11 decembrie 1959 (vineri) Prea multă energie acumulată strică. Toată ziua am fost veselă și am zbierat din toate puterile. Seara, pe lac, Într-un cadru feeric, am patinat urlând de fericire și satisfacție. M-am lansat pe Întinsul gheții, simțind adierea unei viitoare fericiri. A fost ceva ce numai visul poate plămădi, ceva feeric, Înălțător. Acum sunt răgușită din cauza țipătului. Vreau neapărat să mă fac bine, vreau ca din pieptul meu să mai izbucnească o dată răcnete de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de prim-planul unei suprafețe lucioase (e gheața unui patinoar), pe care alunecă piruetând o siluetă; perspectiva statică o arată ca pe o figură desenată, o păpușă dansând pe gheața sidefie, având piciorul drept (imaginea surprinde partea dorsală a personajului) Întins perfect (e puțin cam scurt, cu acea Îngroșare vizibilă și puțin deformată spre coapsă), formând un sistem de paralele cu mâna dreaptă Întinsă (are degetele rășchirate Într-o crispare evidentă dată de efortul de a realiza geometria mișcării) și adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în etnogeneza românilor.4 În Dacia postromană, până la slavi (275-602), nu avem de-a face cu rămășițele unei populații romanizate, care s-a pierdut (topit) în masa barbarilor (cf. Roesler), ci cu o populație numeroasă, majoritară, care trăia pe tot întinsul țării, această populație autohtonă, latinofonă și creștină, constituie baza demografică și fermentul proceselor istorice ulterioare. Perpetuarea hidronimiei (râurile mari), continuitatea civilizației vechi dacice, circulația monetară adeveresc că factorul de permanență istorică și muncă productivă constantă, în noile condiții și structuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
își petrec timpul liber pictînd. Aceste imagini sînt reproduse într-un album în prefața căruia se anunță: "Sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, muncitorii și țăranii țării au pornit să construiască o viață bazată pe o ordine socială egalitară. Pe tot întinsul țării fumegă coșurile zecilor și sutelor de noi întreprinderi industriale. Bogățiile ascunse în adîncurile pămîntului sînt transformate, prin elanul creator și îndemînarea muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor, într-o adevărată bogăție: în mașini și unelte, în edificii publice și mărfuri de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]