8,381 matches
-
hurducăia peste gropi și peste șanțurile făcute de gunoaiele ploilor care desfundaseră drumul. Johan Își imagina că ar fi Într-o bărcuță când e hulă pe mare și pierzi sensul mișcării, nemaiștiind nici de unde vii și nici unde te duci. Întocmai așa fusese pe feribotul cu care venise În țara asta, spre noul lui cămin. Ambarcațiunea lor se legăna pe valuri și nu Înainta, iar noua lui mamă zicea Întruna: Nu te speria, nu mai e mult, nu mai suntem departe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nicăieri. În cele din urmă au izbutit să iasă pe aleea care ducea la casa ei. Au Încetinit ca să nu calce câinii tolăniți la umbra săracă a unor arbori de papaya. Când s-a oprit, Margaret a zărit pe fereastră Întocmai ce-și imaginase, pe Mick așezat și pe Bill plimbându-se neli niștit de colo colo. Doar că el nu se plimba nervos, așa cum se așteptase ea. Era În picioare, foarte răbdător, privea cu atenție pe cineva, o a treia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fortărețele mele zburătoare, iar educatoarea a râs de mine și mi-a explicat ce sunt ele în realitate. — Iată o poveste înduioșătoare, spuse Fanny. — Mulțumesc, zise Adrian. — Numai că dumneavoastră v-ați născut la doi ani după război, continuă ea. — Întocmai, îi dădu dreptate Adrian. — Iar amintirea cu pricina îi aparține unuia dintre eroii celui de-al doilea român al dumneavoastră. — Cât se poate de corect, confirmă Adrian. Am vrut să vă pun la încercare. Dacă tot am trecut testul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să iasă și căldura. Când intri, simți mirosul plăcut de mangal. Pereții și băncile sunt acoperite de funingine și curând te trezesti și tu la fel. Dogoarea este formidabilă. Sudoarea ți se prelinge pe trup râuri-râuri. — Lăsând dare în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia, cu soldurile lipite unul de celălalt, arătând că niște sălbatici vopsiți în culorile războiului și mirosind ca niște costițe afumate. Erau bărbați și femei laolaltă? — Nu. Finlandezii erau surprinzător de pudibonzi pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
clipă de atunci. — Să nu-mi spui că i-ai surprins în pat! exclama Șam. N-am avut parte chiar de clișeul asta, îl liniști Eleanor. Dar tocmai făcuseră o saună-n doi. — Sauna? Vrei să zici în pielea goală? — Întocmai. — Futu-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cine știe dacă o să ajungă să fie turnat vreodată și dacă, în caz că o să fie turnat, vor folosi textul meu și, oricum, cui o să-i mai pese de el peste zece ani? — Deci un fel de drum al Damascului, comenta Adrian. — Întocmai, confirmă Șam. Simt c-am renăscut. — Și-ai și chelit din nou, din câte văd eu, îl taxa Adrian. Șam îi ignoră poanta. — Mi-am dat seama că există riscul să mă transform într-o mașină de scris scenarii. Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
începând cu prima zi a anului școlar, respectiv universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege. (Este evidentă intenția legiuitorului de a lăsa un anumit interval până la intrarea în vigoare a modificării sau completării respective; însă, pentru respectarea întocmai a intenției, se impune reformularea textului după cum urmează: „Orice modificare sau completare a prezentei legi, adoptată în perioada 1 septembrie - 31 decembrie pentru învățământul preuniversitar, respectiv 1 octombrie - 31 decembrie pentru învățământul superior, intră în vigoare începând cu prima zi
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
difuză ca un chin sau o aducere aminte. Un gol dureros după o extracție dentară sau un chiuretaj. 19. În drumurile sale pe acasă, tot mai puțin dorite, găsea la ușă mici buchete de flori. Le mângâia și le lăsa Întocmai cum le găsea. Florile se ofileau Într-un morman greu de ocolit cu care femeia de serviciu nu știa ce să facă. Le-ar fi aruncat, era pusă acolo să facă ordine, dar n-o lăsa inima. Dă omu' o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dus-Întors. Nimeni nu se roagă ca ea. De-aia o și ascultă Dumnezeu. O să mă rog și pentru sufletu' dumitale, donșoară. Bine, mătușă, roagă-te. Bietul ei suflet! Să nu mai aud de suflet! Își privi speriată mama. O prejudecată, Întocmai ca virginitatea. Un fard pe care fetele bătrâne Îl șterg plângând În fața oglinzii după fiecare bal. Contează ce rămâne când te dezbraci: sânii căzuți, celulita, varicele, ridurile. Singurătatea! Sufletul? O lozincă oarecare, un scut găurit, o cămașă zdrențuită. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În apartamente prin diferite mijloace ca: purfixul. Propunere colectivă. Renunță cineva? Se va schimba țevile deteriorate. Propunere colectivă. Construirea unui bloc nou În locul celui existent actualmente, acesta urmând să primească altă Întrebuințare. Propunere colectivă. Aplauze puternice, ovații. Procesul-verbal le Înregistrase Întocmai gândurile, mai puțin bătăile grăbite ale inimii, sfiala, stângăcia și neîncrederea funciară În petecul de hârtie care tremura sub lampă În mâinile subțiri și vineții ale lui Cuceu. Vicele avea ochii umezi. Se apropie de Brândușă și Îi șopti gâtuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își doriseră În nici un fel să se afle În preajma lui Cain. Socotea că legătura sa specială cu el, citiseră doar aceeași revistă, Îi dădea dreptul la un loc În primul rând. Oamenii Înaintau un pic apoi se retrăgeau tot atât. Întocmai ca marea pe vremuri la Eforie Nord, observă Gheretă, grijuliu cu o graniță ce nu trebuia, doamne ferește, trecută. Se vedea cu cascheta lui de poștaș pe cap, alb ca laptele și În costum nou de baie, grecesc, trăgând adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cele câteva pagini Într-un colaj naiv reflexiv, lucrul cel mai curios s-a petrecut cu trupul meu: s-a transformat Într-o arhivă de senzații pe care depărtarea de Petru nu le-a estompat ci, dimpotrivă, le-a amplificat. Întocmai ca absența alcoolului sau a drogurilor În perioadele de sevraj ale toxicomanilor. Petru se comportă ca un explorator miop și inocent, preocupat de detalii doar din a căror Însumare a rezultat, Însă, surprinzător, cea mai precisă hartă erogenă a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și lohagii.” Lohagiii erau un fel de comandanți de companie. Acesta e ultimul vis al lui Petru. Fără mine lângă el, cele care au urmat s-au pierdut de bună seamă. Aceste stenograme nu respectă Însă Întrutotul visele lui Petru. Întocmai ca În desenele lui Szántó: una e ce se vede, și alta e ce vezi. Una e ce ți se spune și alta e ce auzi. El zice că fără mine alături n-ar visa nimic. Ori un somn fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cercetaș, iar În picioare avea ghete de nubuc de culoarea alunei. După descriere părea să fie chiar Flavius-Tiberius, născut opt ani mai târziu, cu cezariană, În august 1964, În urma unui tratament Îndelungat și costisitor pe care Marta l-a urmat Întocmai. Tot atunci a văzut din nou lumina soarelui și Semproniu, În calitate de deținut politic amnistiat, după șaisprezece ani de peregrinări prin Închisorile de la Pitești, Gherla și Aiud. A intrat În casă ținând Într-o mână un geamantan din carton presat, legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu o mai privise așa până atunci: cântărind fiecare detaliu al corpului ei. Un amestec neobișnuit de circumspecție de cămătar, placiditate de portărel și cucernicie de bigot. Un aliaj omogen, o mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira și nu o proteja. Punea stăpânire pe ea precum marea În flux pe țărmuri joase și sărace. Omul din fața ei era purtătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un suc de portocale la barul din Piața Carolina. Când va avea el vârsta lui Grațian, acesta va fi un artist de renume internațional. Așa vedea el viața pe atunci. Și nu avea nici un motiv de Îngrijorare În privința desfășurării ei Întocmai. 17. Fiecare Își privea propria ceașcă. Nivelul lichidului era cam același În toate trei. După expresia feței, doar Flavius-Tiberius părea a ști ce bea, În vreme ce Iolanda și Petru erau total insensibili la savoarea cafelei Meo, sau la rafinamentul ceștilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
același timp că vraja seratei se va risipi Într-un târziu precum spuma șampaniei În pahare din care Îi rămânea și lui de fiecare dată o cupă mare, prin grija doamnei Amalia, căci domnișoara Marta abia făcea față asalturilor curtezanilor Întocmai ca la balurile din casa Lendvay. Noroc cu războiul care i-a rărit atât de mult Încât ar fi putut jura că Marta va rămâne nemăritată. În amintirea acelor vremi, sticla de șampanie era nelipsita În casa lor la marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că vor Împărți această tăcere cu bucurie și cu recunoștință cât mai aveau de trăit. 5. Privirile li se Întâlniră Într-un punct incandescent, o perlă de mărimea unei boabe de ceasla. Aici, gândurile se auzeau și se vedeau, colorate Întocmai ca tablourile pictorilor din Școala de la Baia Mare. Chiar și tăcerile aveau, prin urmare, formă plastică. Semănau când cu o stradă din Centrul Vechi al orașului, când cu un peisaj din Teceu sau cu atelierul unui pictor, când cu o natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
convertit apoi la yoga, jogging și psihanaliză. Nu, acolo mă dezbrăcam doar, veni răspunsul ei, dezinvolt, provocator, Începu să râdă. Râdea și el. Cu ea, totul e ușor: o Înmormântare, o naștere, o revoluție. Le privea cu o egală curiozitate, Întocmai cum ar privi o eclipsă totală de soare, o broască țestoasă sau o pictură de Baba ori Ilfoveanu. Cu ochii ei albaștri, cu chipul ei oval și pistruiat, cu sânii ei mici și rotunzi ca două mingi de tenis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își dădu chipiul pe ceafă, dădu ocol mașinii, apoi se opri lângă roata pleoștită. Se uită În sus. Se uită la roată. Iar se uită În sus. Iar se uită la roată. Mai făcu de câteva ori mișcările astea, urmat Întocmai de cei din jur, toți În căutarea unei explicații. După o tăcere Îndelungată, se auzi năucitoare Întrebarea șefului: Cum p... mă-sii? Și dacă nimeni nu găsi un răspuns la această Întrebare ceferistul de la revizie găsi În schimb o formulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ști. Cam aceasta era starea noastră de spirit atunci din pricina țuicii care nu lipsește la nici o tăiere de porc. Când a căzut Tovarășul, mai mult din funcție, căci altfel era tot sus, În elicopterul lui, șvabul a aruncat un cuțit, Întocmai ca ăla din „Cei șapte magnifici”, de la șold. Cuțitul s-a Înfipt Într-un prun. Și n-o să mă credeți dar din prun a Început să picure țuică cum curge cauciucul din copacii plantați În acest scop. Apoi șvabul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iasă apoi prin hornul teracotei ducând cu ei casa cu mobile și cu musafiri cu tot. Părerea domnului Brândușă era cât se poate de clară: dacă ăștia doi nu și-o pun În seara asta, prezicerea lui se va Împlini Întocmai. Optimist din fire și adept al soluțiilor naturale, spera că lucrurile se vor aranja și că tablourile nu vor avea astfel de suferit, acum când făceau parte din colecția Ignat P. Brândușă, cum atât de frumos scrisese gagica lu' dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost un succes, zise Petru cu amărăciune. Câștigătorul nu era câtuși de puțin pe placul său. Se simțea Într-un fel vinovat că pusese și el umărul la strămutarea câtorva lucrări din casa Ster Într-un loc necunoscut și impropriu. Întocmai ca struții pe care Îi văzuse la televizor Într-o fermă din Bihor. Ce să caute ei printre găini, rațe, gâște, bibilici și alte orătănii, obișnuite cu gustul de țuică al ierbii și cu mirosul de borhot care delimita vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu felii de șuncă pentru motan, spunând că o să-l pună pe soțul ei să improvizeze o cutie cu nisip, așa încât Ian să nu aibă vreun mic accident. — Pisicile sunt foarte rușinoase, știu bine asta, zise ea. M-am comportat întocmai cum ar fi făcut-o Mark Richardson și am reprodus pentru cei din bar câteva din glumele lui fără perdea. Trecuseră optsprezece săptămâni de când nu-l mai văzusem pe Richardson cel adevărat, de când îmi încheiasem antrenamentul, plecasem de la locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gen de armă ar putea fi cât de cât de folos împotriva unei asemenea creaturi? La început, n-am priceput încotro bătea. Apoi... — Un ludovician. Lumea se cutremură și clocoti în clipa în care am rostit asta cu voce tare. — Întocmai. Să faci să se întâlnească un gigantic eu colectiv ca Mycroft Ward și un rechin mâncător de sine ca un ludovician ar fi... ei bine, ar fi ca întâlnirea dintre materie și antimaterie. Bum. Gata cu Ward, gata cu ludovicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]