1,492 matches
-
copiii, îmbrăcămintea lor sumară, avînd ceva în comun cu a personajelor de la Muzeul Egiptean (elevii germani au norocul să poată sta - pe scăunele - în preajma capodoperelor artistice ale omenirii), ar fi fost mai potrivită în vara bucureșteană decît în cea berlineză. întoarsă la București, am remarcat că Aeroportul Otopeni e decorat cu chipul lui Caragiale. Căldură mare!
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
carte numită de G. Călinescu „ștrengărească”. Cartea din 1934 pune însă probleme grave. Chiar dacă e adevărat că tonul e frecvent „ștrengăresc”. Numai în aparență I. ia în glumă realitățile literaturii românești contemporane cu el. Găsește jignitoare, de exemplu, „fața veșnic întoarsă modelelor străine”, care „ar trebui să fie o acceptare francă, integrală, a învățămintelor Occidentului”. Fără slăbiciunea entuziasmului, dar și fără slăbiciunea revoltei, „fără neîncredere, trebuie să continuăm să învățăm”. Și cu o formulă ce îndeamnă la meditație, „deocamdată, trebuie să
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
Și au domnit ani 4 ani fără două săptămâni”326), care a pus pe ea cu dezinvoltură „haine frâncești” -, dovedind un mental flexibil și deschis la noutate. Lipsa de rigiditate și adaptabilitatea funcționau mai ales dincolo de fruntariile țării, căci odată întoarsă acasă, în 1672 (soțul ei - care, semnificativ, într-o stampă contemporană lucrată de Cornelius Meyssens, apare cu părul pieptănat cu cărare pe mijloc și îmbrăcat în armură; inscripția: „Giovanni Gregorio Gika, principe di Valachia. Anno 1663” - redobândise tronul la „leat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
chiar și caii, „căci știau să le stoarcă lacrimi din ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări și ovații funebre (omiletica funerară câștigă tot mai mult în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iar Biserica îi încuviința gestul (Canonul 35 de Sfântului Vasile cel Mare, ocupându-se de „părăsirea bărbatului”, recomanda a „se ține seama de pricina părăsirii”). Un soț desfrânat putea fi părăsit, fără ca cineva s-o învinovățească pe soția care pleca. întoarsă acasă, Ilisafta (care, „în domnie”, își punea în scrisori o intitulatio voievodală, de act solemn: „Ilisafta gospodža gospodinu lo Georgie Stefan voevoda, božieju milostiju gospodar Zemli Moldavskoi” - Ilisafta Doamna, a Domnului Io[an] Gheorghe Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
specială de crimă (Georges Vigarello) - și un păcat, expresie a brutalității sexuale, născătoare de suferință (de cele mai multe ori ocultată), pedepsită uneori cu moartea ori cu trimiterea la ocnă, destul de puțin băgată în seamă de textele românești vechi cu un ochi întors asupra omului, dar neignorată de cei care traduceau și scriau legi. Silnicia „domestică” (obicei vechi al stăpânilor, cu performeri între Voievozi - Mihnea cel Rău, Ștefan Rareș, Iancu Sasul, Aron Tiranul - și printre apropiații lor - nepoții lui Vasile Lupu, fiii lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vom trata În continuare. Exilul Intrarea omului În cetate marchează Începutul istoriei civilizației sale. Acest moment devine determinant atât pentru existența a individului, cât și a comunităților de indivizi de acum Înainte. Istoria nu va mai putea fi răsturnată sau Întoarsă. Odată intrat În Cetate, omul se schimbă și nu o mai poate părăsi. Ieșirea din cetate echivalează cu anularea persoanei. Fiecare individ aparține unei cetăți cu care se identifică. Cetatea deține semnificația arhetipală de apartenență paternă. Ea devine „patria” pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
căci conducătorul cămilei mele mi-o puse În blid fără știrea mea. Pentru a le păcăli pe femei, le-am spus că veneam din Bagdad și ne Îndreptam spre Damasc - iar după ce ne-am aprovizionat cu apă, am făcut cale Întoarsă, Însă numai pentru a le face să creadă acest lucru; căci de Îndată ce am ieșit din raza lor vizuală ne-am Întors În direcția opusă și am mărșăluit astfel Întreaga noapte, ca nu cumva soții acestora să ne ajungă din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
arătându-și astfel respectul față de maharajah. Când procesiunea ieși afară din cetate pe poarta Delhi, din fortul și de pe meterezele orașului au fost trase numeroase salve de tun ca ultim omagiu adus regelui, după care ministrul și serdarii făcură cale Întoarsă, lăsând gărzile să Însoțească mai departe rămășițele și cadourile. Perioada de doliu ținu treisprezece zile, iar hainele purtate cu această ocazie erau albe la culoare. Ascensiunea lui Kurruk Singh la tron. Începutul scenelor sângeroase În Panjabtc " Ascensiunea lui Kurruk Singh
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Pentru cine exist aduce noi accente, dimensiunea reflexivă, conținută până acum, devine mai directă, ideile sunt provocate prin dialoguri între instanțe abstracte, filosoful invocat și citat fiind, „neîndoielnic”, Platon. Tonalitatea frecventă e dată de revolta și exasperarea în fața existenței, mereu întoarsă, prin ricoșeul ironiei, către sine. Formula se regăsește în Poezie deschisă, unde, ca odinioară Arhimede, poetul le „strigă contemporanilor noli me tangere”, având conștiința absurdei „neînțelegeri”, dar și credința că „Numai cine moare nu strigă” (Ascunsa rană). Lirica erotică a
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
muri pe îndelete”. Cuvântul își duce existența între eu și lucruri, este un semn al tânjirii după forma concretă a rostirii sau a scrierii: „Orice cuvânt abia însăilat își ademenește deja umbra / și totul se îmbină în vârtejul drumului nostru întors / ori poate dumnezeu vrea / ca setea-ne întru tânjire / să-l devină aievea?” SCRIERI: Poemele Nordului, București, 1984; Un străin în bârlogul lupului, Brașov, 1993; Elegiile din Regensburg, Târgu Mureș, 1994; Euroblues, Sibiu, 1995; După-amiază cu branduardi, Brașov, 1997; La
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
romanelor Educația sentimentală de Gustave Flaubert sau Lolita de Vladimir Nabokov. Aici tramele epice sunt pretexte pentru meditația asupra condiției postrevoluționare a intelectualului român, pierdut într-o lume care, așteptată ca un paradis terestru („cultural”), se instalează ca o lume întoarsă, tulbure și haotică. SCRIERI: Proza poetică românească în secolul al XIX-lea, București, 1971; Introducere în opera lui Al. Macedonski, București, 1972; Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian, București, 1976; Poemul românesc în proză, București, 1981; ed. 2, București
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
cât mai repede posibil, filele unei cărți (7/9 cm) așezate puțin spre dreapta, pentru a putea mișca ușor brațul îndoit. Proba se întrerupe și se reia dacă întoarce câte două pagini o dată. Se permite susținerea cu mâna a foilor întoarse și umezirea degetelor. Pentru execuția cu mâna stângă se așază cartea puțin spre stânga; la stângaci se începe cu ultima foaie; durata - 15 secunde pentru execuția cu fiecare mână. Proba nu este reușită dacă a întors mai puțin de 25
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și expresii năstrușnice („moldovelinească”, „grădină florue”, „ilectră de fânear” ș.a.), în împerecheri nu rareori absurde („pomul lângă al său lapte”), înșiruite în fraze care par sau chiar sunt fără nici o noimă. Versurile lui P., numit de Mihai Eminescu „firea cea întoarsă”, sunt dintre cele mai stranii ce s-au iscodit în literatura română. SCRIERI: Urmări pe mormintiri. Giamnân limbi, Iași, 1820; Psaltirea prorocului și împărat David, pref. Vasilie Popp, Brașov, 1827. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 127-129; Pop, Conspect, II, 241-242
PRALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288998_a_290327]
-
lui R., cu versuri de factură simbolistă, prin atmosfera lor contemplativă și tonalitatea nostalgică. Sunt detectabile motivele proprii simbolismului, cât și influența, între alții, a lui Albert Samain, al cărui poem, Polyphème, îl tradusese mai înainte, în 1911. Prin binoclul întors, ciclul final al volumului, surprinde trăirea celui ce privește tulburat, dar și cu intermitentă distanțare, reminiscențe ale copilăriei (Vedenii). Cărțile ulterioare, Orașele dezamăgite (1914), Neliniști (1927), Renunțările luminoase (1939), părăsesc într-o măsură recuzita simbolistă, poemele proiectând un peisaj sufletesc
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
scriitorul de-a lungul întregii sale vieți. Undeva el spune că „geometria de aer te poate scăpa de oamenii amenințători”. Ca atare, își construiește un spațiu propriu, fapt cu pregnanță sensibil mai cu seamă în primul volum de jurnal, Ocheanul întors (1977), unde, deși dă o mare concretețe lumii cu care vine în contact ca profesor stagiar într-un sat transilvănean, se închide de fapt într-un univers de senzații plastice și de trăiri livrești. Cum observă Mihai Dinu Gheorghiu, P.
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
de țăran. Lumea nu există pentru acest împătimit caligraf decât ca literatură și pentru literatură. EUGEN SIMION SCRIERI: Matei Iliescu, București, 1970; Proze (Didactica nova. Sinuciderea din Grădina Botanică. Jurnal. În Efes), București, 1971; O singură vârstă, București, 1975; Ocheanul întors, București, 1977; Ce se vede, București, 1979; Părul Berenicei, București, 1981; Meteorologia lecturii, București, 1982; A treia dimensiune, București, 1984; G. Bacovia, Pitești, 1999; Catalogul mișcărilor mele zilnice. Jurnal. 1946-1951. 1954-1956, București, 1999; Corespondență. Sinuciderea din Grădina Botanică, îngr. Marta
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
în care, „ciudat” decolorate, au căzut toate lucrurile. Un strigăt surd e ridicat „pentru însuflețirea/ lumii rămasă oarbă în cuvânt”. Dobândind prestigiu inițiatic, alveola secată a lumii și a lucrurilor va deveni emblema poeziei lui O., captată în arhetipul „roții întoarse a lumii”, care tutelează un bogat izomorfism al năzuitei palingeneze: orbita ciclopului, care își visează perechea, „galopul” aștrilor în sferele galactice, hora, cercurile, cupele reversibile ale clepsidrei, melcul, șarpele încolăcit în urme uscate, dar visând „cum înconjoară grădini”. Cu un
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
varii procedee - forma folclorică de baladă, descântec sau strigătură, un ciclu de poeme intitulate alternativ Voce, Cor, Strigăt - marca rostitorului detașat o clipă, spre a se retopi în colectivitatea supusă aceluiași destin. Placheta Întoarcerile arată eșecul imaginarului recuperator al „roții întoarse a lumii”. Moartea și măsura măruntă sunt damnațiunea ironică sub care insul se zbate: „Vai, îngerul pipernicit/ Ca și pipernicitul diavol...”. Lanțul continuității nesfârșite trece prin moartea netranzitivă a insului, și nu aceleași frunze renasc, nu aceleași păsări se întorc
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
primul rând de la circulația orală a istorioarelor despre pățaniile acestui personaj al culturii populare balcanice și orientale. Aici Nastratin reînvie proaspăt, dintr-o neistovită plăcere a spunerii. Fabulația cu tâlc se desfășoară pe îndelete, ca matcă a unei înțelepciuni milenare, întoarsă și asimilată într-o viziune realistă, în interiorul căreia morala, modernă, indulgentă, se transmite fără acreală, chiar șugubăț. Tot o prelucrare este culegerea Fabule și istorioare (I-II, 1841), unde motive livrești și populare de mare vechime sunt îmbogățite în manieră
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
o lume în care cuvântul nu mai semnifică, ci maschează. Al cărei sens - dacă există - nu stă în rostire. Unei viziuni dominate de categoriile negative nu îi poate corespunde decât o practică poetică a cuvântului care neagă lumea. Ironia - sensul întors - ca atitudine ontologică, înainte de a fi procedeu literar, se află în spatele zâmbetului lui mopete, care aruncă lumea în neant spre a o reinventa după legi personale: „v. înnopteanu în marele său pullover cu tunet/ de soare, se plimbă pe câmpul
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
material a cărui contemplare provoacă oroare și dezgust: „!nu-și uită carnea tiparul ei ciudat:/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine,/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii.” În fapt, e vorba de o senzualitate întoarsă, fără finalitate, în perspectiva căreia spaima de moarte devine spaimă de sexualitate, iar iubirea, „săgeata care a nimerit călcâiul lui Ahile”, nu este decât celălalt nume al descompunerii. Dualitatea Eros-Thanatos marchează întreaga viziune lirică a lui I., de la reluarea unor
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
chilei pleșuve o recoltă bogată de păr. Părea să muncească îndemnat de o anume presimțire, pe care evenimentele aveau s-o îndreptățească în curînd. Către amiază, au fost semnalate balene; dar, de îndată ce vasul porni în direcția lor, ele făcură cale întoarsă, fugind precipitat și în neorînduială, ca bărcile Cleopatrei la Actium. Totuși, ambarcațiunile noastre, în frunte cu cea a lui Stubb, le urmăriră mai departe. Cu mare trudă, Tashtego izbuti în cele din urmă să-și înfigă un harpon; dar balena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
clipa următoare eram mai orb ca un liliac, amîndoi ochii-mi erau încețoșați de o spumă neagră, prin care întrezăream coada monstrului, ridicată drept în văzduh, ca un turn de marmoră! N-avea nici un rost să încerc să fac cale întoarsă. Dar, pe cînd bîjbîiarn acolo, în beznă, deși era în plină amiază, iar soarele strălucea ca bijuteriile coroanei - pe cînd căutam pe bîjbîite un al doilea harpon ca să-l azvîrl peste bord, coada aia s-a prăvălit ca un turn
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la rîndu-i, enormă: 10.800 de butoaie! Avînd în vedere că aceste vînători polare nu pot avea loc decît în scurta vară existentă pe acele meleaguri - încît.întreaga expediție a unei baleniere olandeze pe marea Spitzbergen, inclusiv voiajul dus și întors, nu dura mai mult de trei luni, să zicem - și socotind cîte treizeci de oameni pentru fiecare din cele o sută optzeci de vase, obținem astfe 5.400 de marinari olandezi, ceea ce face exact cîte două butoaie de bere de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]