961 matches
-
ani, pentru a călători prin Europa. Marele lui Turneu a avut ca temă fantomele și Wakefield spera să poată localiza cîteva În vechile lor bîrloguri. În Paris, a participat la cursurile de arhitectură de la Sorbona. Prelegerile erau adevărate palate baroce, Întortocheate și fără de sfîrșit. Dar purtînd ferm În minte un anumit Paris literar, bîntuia noaptea pe străzi, intrînd În comuniune cu sufletul bătrînelor clădirilor. Realitatea nu se potrivea (chiar și noaptea) cu harta sa mentală; În loc să se metamorfozeze În imaginea făurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la Washington D.C. să Îl Înregistrez la biroul de brevete. Gatobilis, circa 1200 Î.Hr, a fost construit de felinele mari - „pume“, presupune Never Stop - și apare menționat atît la Herodot, cît și În Vechiul Testament. Orașul constă din galerii extrem de Întortocheate și frumos decorate, săpate În pereții antici de gresie, legate Între ele de scări și coloane dărîmate. Never Stop a dat peste el pe cînd căuta un loc unde să se lase să moară de foame, căci asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
camera lor de la etaj, Takamori și Tomoe puteau privi în tihnă minunata grădină japoneză cu meșteșugitul aranjament de copaci, pietre și iaz. Hotelul părea destul de gol. Când i-a condus camerista în camera lor, au luat-o pe niște coridoare întortocheate. Camerele prin fața cărora au trecut păreau neocupate. — Cred că sunteți obosiți după atâta drum. Sunteți din Tokyo? îi întrebă camerista în dialect Tōhoku, împăturind frumos hainele lui Takamori. Era o femeie destul de în vârstă. — Tomoe, de ce nu intri în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
avea grijă de gâște. Am luat-o pe jos până-ntr-o pădurice ce se rărea treptat, dând la iveală un luminiș de o frumusețe ieșită din comun. Ținuturile acelea încă nu-mi erau familiare; cu atât mai puțin traseul întortocheat pe care, plin de brațe, cotituri, lățiri și gâtuiri îl făcea râul. Acolo, după ce s-a despărțit în două brațe la o milă în amonte, râul se reunește la poalele unei ridicături de pământ, pe care se-nalță un străvechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el spaima Emmei. Îi văzuse chipul Învinețit. Și pe când conducea Înspre casa mamei ei, nu făcuse altceva decât să verifice neîncetat dacă În oglinda retrovizoare nu se vedea un Fiat Tipo verde care să-i urmărească. Cartierul Boccea devenea din ce În ce mai Întortocheat și, din când În când, se Întorcea spre Emma Întrebând-o: merg Înainte? Aceasta dădea din cap. Farurile albe răscoleau Întunericul din fața mașinii, și o Întreagă lume reală și necunoscută prindea formă În jurul lui. Treceau pe lângă panouri publicitare, piețe, stâlpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de la cancelarie. Orașul părea într-adevăr părăsit. Pe ici-pe colo se înălța fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor. A luat-o în jos, apoi prin spatele Bisericii Sfântul Gheorghe, iar din Răspântia lui Butuc, pe o ulicioară întortocheată, până în buza bălții. Primprejur erau case mici acoperite de fumul galben, împotriva ciumei. O bătrână cu capul înfășurat într-o cârpă pestriță, legată pe ureche cu fundă mare, amesteca cenușa într-o căldare de săpun, sub care ardeau două vreascuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
urmă un labirint de coridoare albe, care treceau dintr-un sânge într-altul, de la Pampu spre Mănăstirea Snagov, printr-o mie de Ioniță și de Iscru, de-a lungul timpului și împreună cu el. Era legat în continuare de acest drum întortocheat și strălucitor ca un neon aprins și se simțea fericit că îl are, că îl stăpânește și că face parte din ființa lui. Și-atunci s-a luminat până-n adâncul creierului și-a înțeles subit că el este pulsul neștiut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ciudată; asta m-a făcut să vreau să explorez spațiul de dincolo de această misterioasă poartă. Am pășit ușor. M-am trezit într-o altă dimensiune, o lume ciudată și total diferită de a noastră. Voiam să merg pe acele străzi întortocheate, supraetajate și strălucitoare pentru a explora, dar nu a fost nevoie, doar stăteam. Aveam o placă sub picioare ce zbura cu mine. La început mi s-a părut greu, nu-mi puteam ține echilibrul, dar mi-am imaginat că am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și făcut, plină de bucurie. Acea zi petrecută la poarta de est a fost o minunăție. Am văzut pentru prima dată jongleuri. Am mâncat prima rodie. Am văzut fețe negre și fețe maro, am văzut țapi cu coarne incredibil de întortocheate, femei acoperite din cap până în picioare în negru și fetițe sclave care nu purtau nimic. Era ca atunci pe drum, doar că acum nu mă mai chinuiau durerile de picioare. Am văzut un pitic care cotonogea un măgar alb ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a tușit, și-a aranjat foile cu discursul, lovindu-le ușor de suprafața pupitrului, apoi a început din nou să citească, dar nu de-acolo de unde rămăsese, la rămășag și loțiunea pentru păr, ci a atacat o frază lungă și întortocheată, despre cum a fost când, împreună cu bunicul, și-au început lupta comună, au știut exact, amândoi, că ei nu vor ajunge să se bucure de rodul strădaniilor lor, n-or să apuce să-și vadă visul cu ochii, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
comă. Nenorocirea se Înverșuna asupra familiei lor. CÎnd elicopterul dispăru În zare, Lucas se simți cumplit de singur. Nu mai avea chef de nimic, pînă și munca lui i se păru insipidă. Cu toate astea, a descoperi ungherele cele mai Întortocheate și mai tainice ale sufletului omenesc, a le decripta, a le Înțelege, toate astea Îl pasionaseră dintotdeauna. Dar meseria asta nu Însemna decît singurătate, iar În seara aceea totul părea din cale-afară de apăsător. * * * Prinsă În chingi pentru propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
albastru palid. - De treizeci și cinci de ani aștept momentul ăsta. Bună ziua, tată. Ryan Îl privi pe Arthus drept În față. Dorințele lui de răzbunare, acutizate de treizeci și cinci de ani de pușcărie, Închipuiseră o luptă finală aprigă, În confruntarea cu un dușman Întortocheat și viclean. Descoperise În cele din urmă cine era vinovatul. Cel care Îi ucisese soția, Îi adusese nefericirea, Îi distrusese familia, Înrădăcinase ura și semănase moartea la Lands’en. Iar acesta nu era decît un om bătrîn moleșit și tremurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă, nici de respect; avea totuși o intuiție vagă, dar sigură: de data asta, din povestirea patetică și Întortocheată a lui Bruno avea să se desprindă un mesaj; vor fi rostite niște cuvinte, iar aceste cuvinte vor avea - pentru Întâia oară - un sens definitiv. Michel se ridică, se Închise În baie. Foarte discret, fără să facă zgomot, vomă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Runa. Când se făcu lumină, ajunseserăm deja pe povârnișul unui munte Înalt. Când și când, priveam Îndărăt, spre câmpiile acoperite de copaci, dar niciodată n-am văzut semne de-ale urmăritorilor noștri. Runa ne-a Îndemnat să mergem pe căi Întortocheate, pășind mai mult pe stâncă și pe pietriș, numai și numai ca să nu lăsăm urme. Odată ajunși pe culme, ne-am lăsat Îndărătul ei, deși nu era nici potecă și nici mersul nu era ușor, dar tot Runa ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajuns... José spuse ceva în yubani, brațele coborâră din nou și indienii își reluară vechea lor poziție, strânși pe vine. Așteptară sosirea exploratorilor. Găsiseră avioneta camuflată lângă șosea, la vreo trei kilometri depărtare. O porniră în liniște prin cele mai întortocheate desișuri, strecurându-se tiptil ca niște umbre, fără să miște o frunză, încât se va putea spune cu siguranță că nimeni nu străbătuse vreodată acele păduri. Războinicul care a descoperit avioneta servea drept călăuză. Își deschidea calea cu siguranța celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Vrei să m-ascundă patima, în zori, De ochii tăi, străine sărbători? Să mă îngroape-n larma de pe lângă Un gând necultivat pe partea stângă? Dar... dacă scapi de grija mea întâi, Cu cine cânți sonata nimănui? Călăul meu cu mâini întortocheate, Ce paloș greu, ce stele înclinate! Ce strigăt orb și câtă biruință În taină-ai încrustat, o, neputință! Dar n-ai înfrânt decât un fel de scut... Doar replica în care n-am crezut.
Neînfrânt. In: Cântec pentru mai târziu by Mariana Eftimie Kabbout () [Corola-publishinghouse/Imaginative/469_a_762]
-
primitiv, ce fusese atâta vreme Înlănțuit de viață și care abia acum se ridică de la pământ, ca un zmeu de hârtie colorată purtat sus În cer de vântul prielnic al iubirii. Adesea mergeam ținându-ne de mână pe străduțe Înguste, Întortocheate, numai de Ștefan știute, fumând, fărĂ să vorbim Între noi. orașul Îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, mis- terios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul Șaman 101 de vechi și de mucegai care venea din curțile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
primitiv, ce fusese atâta vreme înlănțuit de viață și care abia acum se ridică de la pământ, ca un zmeu de hârtie colorată purtat sus în cer de vântul prielnic al iubirii. Adesea mergeam ținându-ne de mână pe străduțe înguste, întortocheate, numai de Ștefan știute, fumând, fără să vorbim între noi. Orașul îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
simțind că-mi lipsesc dialogurile cu el, pentru că, din păcate, sînt destui de rari tinerii care să se arate sincer interesați să se folosească de experiența și cunoștințele acumulate de un om cu ceva mai mulți ani petrecuți pe bulevardele Întortocheate ale vieții. Experiențele, Întîmplările prin care trecem, succesele și deziluziile, confruntările, luptele pentru afirmare și renunțările, iubirile și decepțiile, ne-au Îmbogățit spiritual și ne-au ajutat să dobîndim abilități de a Înțelege mai bine oamenii și rostul vieții, de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de pe urmă - nepotrivită, se pare, lui -, care Îl Îndemna la cumpătare și curățenie, nu ar fi avut sălaș; din carnea aceea păcătoasă, din sîngele acela stricat se hrănea și aceasta. Drumurile interioare, Între un Thomas și alt Thomas, erau obositoare, Întortocheate, tensiunea unui orgasm, le obtura, lua creierului aerul; nu era exclus, presînd, să deschidă circuite noi. Dușmanul meu, trupul! Mai bine și-ar fi zis: Dușmanul meu, mintea!, privind din celălalt capăt lucrurile; și-ar fi ușurat mult existența; ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ușă, urmărit de Felix, și găsi pe bătrân în marginea trotuarului, mâncând alune americane. - Coane Costache, te voi binecuvânta toată viața pedumneata și pe nepotul dumitale! Restauratorul îi împinse într-un gang îngust și obscur și-i scoase, pe scări întortocheate și coridoare neașteptate, în birou. Dindărătul unei uși se auzi un râs asculți de femeie și scârțâitul apăsat al unor ghete. Era un "separeu". Moș Costache rumega alune și pipăia pereții, lemnăria, clanțele, mulțumit de ele. - Am vârât o avere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se realizeze. Acum nu am puterea să-ți spun nimic în privința asta. Ești bun la suflet și vrei să mă aperi, însă tu însuți ai nevoie de un ocrotitor. Afacerile tale pot fi încurcate, bietul papa e un om cam întortocheat și tăcut. Vrei să te trezești cu cine știe ce greutăți? G. Călinescu - Îți mărturisesc, zise Felix, că am zărit la moș Costacheniște socoteli, din care urmează că cheltuiesc cam o mie de lei pe lună și construiesc o casă cu cărămizile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îndemînă closet și să se apuce să verse. - Și chiar atât de năpraznic te scoate din răbdări un singur vers, piuit de un singur Optzecist, Fiorosule? - Nu scapă nici un prilej și mi-o scoate din țîțînă! perora, după o topică întortocheată a frazei, un bagaj greu, cu pliurile burdihanului revărsate în neorânduială și cu o toartă laterală răsucită spre cer. Cu etichete mototolite. Și cu un nor de catarame, sprintene și nichelate, din care se pricepea uneori să zornăie mai nervos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
râioși la muncă, care-n două mișcări au desfundat străduțele, au fleorțăit ogrăzile, au șubrezit fundațiile și i-au înconjurat vrăjitoarei gospodăria cu trei seturi de tranșee... Cataroiul deșirat nu mai rezistă. 57 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pe întortocheatul canal format din holuri și cămăruțe al etajului întîi, se strecura, nepierzîndu-ne o secundă, parcă teleghidată, șoapta lipicioasă a negriciosului. După ce el și deșiratul cotrobăiră după noi în boxa generatorului electric, mai cumsecade izolată fonic și, într-adevăr, vreme de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Scaune, Cavafi și Pescari. Încurcături de ulicioare brodite pe hărți, ciuruite de timp, întărite de el cu dungile unui creion mecanic. Hărțile erau din 1781, 1794, 1822 și 1849, două dintre ele ridicate după gravuri în aramă. Ulițele dulci și întortocheate ale Săpunarilor și Pescarilor strângeau la sânul lor, clătinîndu-l prin terenurile virane și grădinile cu zarzavat, un pârâiaș, ca și cum un băștinaș ar fi strâns un fir de orzoaică între măsele. În contul izvorului, care atâta îl înfrigura, însemnă lacul Bulindroiului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]