677 matches
-
Profesorul poate fi suspectat că dorește să-și conserve propriul confort sufletesc, să nu-și facă probleme „la vârsta lui”. Nu cumva este mai mult egoist decât altruist? Asta se putea întreba și Teodora, care a aruncat doar o privire întrebătoare sau - cine știe? - exprimând doar resemnare. Surprinzător este însă comentariul scriitorului la situația dată: „Ce orbire ciudată poate avea Profesorul, cu experiența și doxa lui! Ar trebui să se întrebe dacă nu cumva Teodora urmărește tocmai «complicațiaă, ca modalitate de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
adevărat: insul care se mișcă pe coaja pământului, târând după el cortegiul pestriț de suferințe și bucurii, ori umbra lui proiectată pe pânza ireală a tuturor fericirilor trăite întru spirit? „Se înțelege - își spune Profesorul - nu orice copil ajunge adult întrebător, răspunzător și, în final, responsabil. Sigur, numai acela care simte după o vreme că toate poveștile cunoscute nu mai răspund la întrebările sale. Din acel moment începe să construiască, din elementele lumii „prizate” zilnic, o lume nouă, structurată conform nevoii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Rusul, un zdrahon cam pe măsura lui Toaibă, cu Naganul bălăbănindu-i se la șold, a intrat țanțoș în curte, urmat îndeaproape de Hadarag, care își rotea privirea cam înspăimântată prin curte. În cele din urmă, și-a oprit-o întrebătoare asupra Marandei, care a clătinat ușor din cap a „nu”. Răspunsul lui Hadarag a fost un clipit apăsat, ceea ce ar fi însemnat „am înțeles”. Rusul s-a dus glonț spre grajd. Unde sunt animalele: vitele, caii, oile? a întrebat răstit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu se mișcă. Afară se auziră glasuri și pași care se apropiau. — Valerius, îl imploră Maktor. Soldații intrară în celulă fără să-i arunce vreo privire lui Maktor. Numai comandantul escortei lui Vitellius se uită la el cu un aer întrebător. Maktor dădu din umeri descurajat. — N-a vrut. Piața era înțesată de oameni când Valerius ieși din închisoare, sprijinit de doi soldați și înconjurat de alții. Mergea cu capul plecat, fără să opună rezistență. Tăcuți, oamenii se dădeau în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Probabil că au dispărut în timp ce mă aflam în ascensor. Evident, n-au dispărut propriu-zis, ci s-au ascuns doar, s-au camuflat. Au ajuns irecognoscibile... - Atunci nu poate să fie la 21, îl întrerupse femeia. Poate la anexă? se întoarse întrebătoare către tovarășa ei. Se întoarse și Adrian și o privi mai bine. Era înaltă, cu o față oarecare, fără vârstă, și răsucea distrat între degete un inel cu chei. Era, ca și cealaltă, îmbrăcată în cenușiu, cu un mic șorț
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai puțin zgomot. Sânt enervat! Il Comandante porni alergând către orhestră, ridicând amândouă brațele în aer și lăsîndu-le de mai multe ori în jos, din ce în ce mai lent. - Piano! Piano! strigă el. Perechile care se apropiaseră de parchet, așteptând semnalul, îl priveau întrebătoare. -Allegria, ma non troppo! șopti Il Comandante, strecurîndu-se cu agilitate printre mese. Apoi se apropie de Adrian, chiar în clipa când Orlando îl luase brațul. - Maestro! începu el cu brio. - Nu te mai osteni, îl întrerupse Orlando. I-am explicat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pași în noaptea albă Elenă Marin Alexe Pașii mei, se amestecă distrați în jocul fulgilor albi care nu contenesc dânsul, pe aleea ce pare că nu se mai termină. Ochii întrebători caută o stea, printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
poți pleca acasă. Să-l Întrebăm pe domnul doctor Gruia - aici lângă mine - ce părere are. ― Ci păreri aveț’, domnu’ doctoru’, cî tari bun la suflit ești, mânca-ț-aș!? La auzul acestor vorbe, profesorul a râs ușor, Întorcând privirea Întrebătoare către Gruia... “Ei? Ce zici?” ― Mai trebuie să stai, fiindcă operația n-a fost una ușoară și nu se vindecă așa repede. ― Apăi, mi-i dor di cii di acasî. ― Mai rabdă puțin și ai să-i vezi... ― Mulțămăsc, domnu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Spusele țigăncii și ale doctorului Cuc În fața noastră le-am consemnat În procesul-verbal Încheiat În prezența celor doi implicați În eveniment și este semnat și de ei. Îl puteți cerceta personal - a contraatacat directorul hotărârea securistului, Întinzându-i documentul. Privirea Întrebătoare a profesorului l-a făcut pe director să-i răspundă printr-o anume mișcare a sprâncenelor: „Fii pe pace, profesore, am avut grijă să opresc originalul procesului verbal”. În spatele unei măști a indiferenței, securistul fierbea la gândul că „omul lor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia a ajuns În clinică. Primul drum l-a făcut la cabinetul profesorului. ― Să trăiți, domnule profesor - a dat binețe Gruia, cu glas moale. ― Bine ai venit. Gruia parcă nu Îndrăznea să se așeze. În cele din urmă, la privirea Întrebătoare a profesorului, a răspuns: ― Nu știu cum să trec peste timpul până ce va Începe examenul. ― Mă Însoțești la vizita bolnavilor, pe care astăzi o vom face puțin mai devreme, ca să avem timpul necesar pentru a lua o gură de aer până la momentul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din cap. - Minerii au găsit acum șapte luni pe un meteorit al doilea corp, exact ca acesta, îmbrăcat în costum de astronaut. Clane privi fix, îndelung, la creatură. În cele din urmă înălță capul și ochii i-au întâlnit privirea întrebătoare a lui Czinczar. Spuse încet: - Care e teoria ta? - O rasă neumană, capabilă de mari realizări științifice. Neândurătoare, neprietenoasă - căci există rapoarte de distrugere instantanee în zonele periferice ale Europei, care m-au uimit, până ce a fost găsit corpul. Intenționez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Maynard îi răspunse cu blândețe: - Toate astea s-au întâmplat cândva, la începutul veacului. Femeia se înroși la față: - Cred că e povestea cea mai îngrozitoare pe care am auzit-o vreodată! Maynard se întoarse spre ceilalți, cu un aer întrebător: - Voi ce părere aveți? Nu considerați că un om are, totuși, dreptul moral să-și asigure propria naștere? - Deh..., începu un bărbat cu o voce încărcată de îndoieli. - Nu credeți că ar fi mai bine să-mi termin povestea, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
unul din talerele balanței, o cât de slabă legătură ruptă, și gata, toată structura se prăbușește. Având în minte o asemenea posibilitate, puteam eu oare să procedez altfel decât am făcut-o? Dădu din umeri, își depărta palmele a neputință întrebătoare și se lăsă pe speteaza scaunului. Urmă un moment de tăcere. Apoi, un bărbat spuse: - Ei bine, mie mi se pare că amândoi ați căpătat exact ce-ați meritat. Și continuă, privind încruntat spre Joan: - Te cunosc de trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
toți în domiciliu forțat. Se dorise un simulacru de glumă, pentru eventuala destindere a atmosferei. Vizitatorul slobozi un oftat, iar chiștocul de țigară zbură pe verandă. Ar trebui să te pun să dai cu mătura, gândi... Apoi mișcă din cap întrebător, privind ostentativ către încheietura mâinii stângi, acolo unde ar fi trebuit să se afle un ceas. Nu purta niciodată ceas, dar îi plăcea ideea de a-i da cuiva tălpășița în felul acesta... Individul se decise, în sfârșit, să spargă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Școala Îmi dă, adevărat, satisfacții, dar ce mică sunt de când mă gândesc că lumea mea dragă, aceea a gheții și a tribunelor pustii, mă va ocoli cu teamă, mă va disprețui. Unde să fug? Unde să mă ascund când lucirea Întrebătoare a gheții mă va răscoli adânc, unde să-mi Întorc privirea când tribunele, singurele mele prietene de atunci, Îmi vor arăta imaginea publicului care mă aplauda frenetic? Unde să fug, unde să mă ascund? Și apoi, pe planul al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
glasul metalic, energic și totuși cald, te cucerea. Mâinile osoase, puternice, păreau în stare să țină coarnele plugului, cu toate că erau fine și mai ales degetele foarte delicate. Indică musafirului un scaun aproape de dânsul și apoi se uită la fiul său întrebător. Grigore știa că bătrânul e nerăbdător să afle ce-a făcut la București. Ii povesti cum a umblat și cum, grație culantei excepționale a lui Dumescu, s-a putut întoarce cu geanta mai plină decât a sperat. ― Vasăzică tot Dumescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-ar fi întîmplat de când s-au despărțit în Amara, cu o lună în urmă. ― Te-aș opri la masă, papa, dar nu știu dacă?... Îi zise îndată după ce-l introduse în salonașul ei favorit, cu un surâs nevinovat și întrebător. ― O, rămân cu plăcere, cu mare plăcere, Nadina! făcu Miron galant și satisfăcut. Abordară chiar înainte de masă amândouă chestiile care-l interesau pe Iuga. În privința divorțului îi propuse o împăcare, adăugând negreșit că propunerea nu e autorizată de Grigoriță, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mai zăpăcit, când înțelese cine era, Herdelea întrebă iar: ― Dumneata ești, domnule Jean?... Ce este, ce s-a întîmplat? ― Nimic, nimic... Dar deschide un moment, dacă nu te superi! continuă Jenică de afară stăruitor. Titu Herdelea se uită îngrozit și întrebător la Tanța care, cu o hotărâre subită, se vîrî complet sub plapumă, mai șoptind înainte de a dispărea: ― Ascunde-mi hainele! Îi strânse în grabă hainele aruncate pe scaune, cămășuța căzută jos lângă pat, și le dosi lângă dulap, mormăind între
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țăranilor. Se amestecară, în sfârșit, între oamenii adunați la cârciumă. Grigore îi întrebă de necazuri. Auzi răspunsuri blânde, dar în doi peri. Nu îndrăzneau sau nu voiau să-și deschidă inimile cu toate că privirile lor nu erau dușmănoase, ci mai curând întrebătoare. Ispiti îndeosebi pe Petre, a cărui față aspră părea mai frământată de înfrigurare. Petre se zăpăci. El iubea pe Grigore ca pe un arhanghel, mai ales de când cu plata boilor și ștergerea datoriei, și ar fi fost în stare să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ce-a mai făcut nea Cristache, de v-ați apucat să-l jecmăniți ca pe-un ciocoi? În vreme ce unii ocărau pe cârciumar, alții se frământau să-i vestească apropierea armatei, care cu spaimă, care cu mânie și toți cu priviri întrebătoare, ca și când de răspunsul lui ar fi atârnat soarta tuturor. Ignat Cercel vorbi mai jalnic: ― Acu ce-i de făcut, Petrică?... Învață-ne tu, să știm cum să ne purtăm fiecare! Petre scrută cu ochii lui aprinși mulțimea care-l înconjura
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebă el, zâmbind. — Așteptam să presărați și pe amandină. — Doar puțin piper, râse, la rândul lui, și rămase s-o privească. Fata își coborî ochii în farfurie și continuă să mănânce, până când simți atenția lui, se opri și îl privi, întrebătoare. El ridică din umeri : — Ar trebui să spun ceva, nu-i așa ? Mă gândeam... din moment ce vă uitați așa la mine... probabil că aveți un motiv, nu ? — Un motiv... ăsta e un cuvânt complicat. Să zicem că a fost, pur și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu două lovituri icnite, înfipse țărușul. Fața omului se lumină, însoțindu-și bucuria cu niște sunete din gât, care păreau mai prietenoase decât cuvintele de adineaori. — Cât e ceasul ? întrebă, după ce gemetele de mulțumire conteniră. — Doișpe fix. Și, în fața privirii întrebătoare a celuilalt, arătă cu mâna și cu degetele desfăcute de două ori și încă o dată doar cu două degete. Omul obosise de stat pe vine. Se lăsă în patru labe și apăsă cu palmele, dând ocol țărușului. Privi în sus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la spiritul locului. În al doilea volum, Pădurea românească (1976), strămoșii îi apar ca „un fel de pomi crescuți din glie”, codrul își are „rădăcinile crescute în strămoși”, femeile - din versurile erotice - „coboară din arbori” și sunt „ca niște frunze-ntrebătoare care pricep seninătatea morții”. Tema se contaminează totuși de clișeele epocii: exaltare găunoasă a „dacilor liberi”, a Basarabilor, Mușatinilor și a „nației române” etc., iar versurile alunecă uneori în convențional și circumstanțial. În al doilea rând, D. e un poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
ceea ce ne pare nouă a fi o nebunie, dacă este dumnezeiască, să ne împărtășim cu această nebunie, și vom vedea că asta era înțelepciunea". 6 Petre Țuțea, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Timpul, 2001, p. 175: " Omul întrebător rămâne aici și nu primește adevărul de Sus, care, gândit mistic, este unic, Realul revelat, ci îl caută neaflându-l. El reduce cunoașterea, plăsmuirile artistice, tehnice, ordinea etico-socială și orice acțiune la doi factori: eu și noneu. Eul are aceste
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
-mă, ați trecut printr-un moment greu, dar există șansa de a fi depășit. N-are rost să gîndiți altfel. (după o mică pauză) Nici nu se poate altfel. Ea 2: (mai dezechilibrată de discursul lui El n; îl privește întrebătoare pe El 1) Tu ce zici? Crezi că...? El 1: (înțelegînd exact valoarea schimbărilor propuse de El n) De ce nu? De ce nu? Tot ce există se schimbă... Totul se supune schimbăriii... (sună telefonul; toți trei intră în tensiune; după un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]