104,540 matches
-
lumea literară. ș...ț Cîțiva ai ultimilor 30 de ani: Nicolae Manolescu, Mircea Martin (elita intelectuală și valorică), Laurențiu Ulici (profilat pe veleitari) și, mai nou, concurîndu-l pe ultimul, Dan Silviu Boerescu (specializat în obsedați sexual și suflete bolnave). Mă întreb, ca omul, în ce măsură, în cazurile nășiilor literare, se aplică proverbul popular: ? Relația între nași și fini e una stabilă, de durată. în anii de ai deceniului nouă, un făcea, cu Trăbănțelu-i, turul finilor literari din provincie, care-i dădeau care
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
trebuie să-și înnoiască rapid vitrina, dată fiind oferta mare. Cititorii sunt nemulțumiți că în rafturile librarilor nemulțumiți sunt atâția scriitori noi nemulțumiți, publicați de editori nemulțumiți, încât nu știu ce să mai facă și se decid să cumpere un DVD. Mă întreb dacă înțeleg bine. Se scrie atât de mult în lume? Se citește atât de mult? Ca să scrii un roman ai nevoie de ani. Să faci un volum de versuri îți poate lua o bună bucată din viață. Atât de mulți
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
de un interes comun? La acestea și la multe alte lucruri mă gândeam de Sfântul Gheorghe 1, în timp ce treceam prin mulțimea de oameni care, sistematic, făceau cele mai mari cozi acolo unde oferta de calitate literară era mai mică... Mă întreb atunci ce anume guvernează gusturile fiecăruia, ce anume guvernează canoanele personale ale fiecărui cititor. Prin ce mă deosebesc de entuziaștii cititori ai unei cărți proaste? Nu știu. Cred că gustul personal trebuie să fie guvernat doar de onestitatea literară a
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
din Dorohoi depune la banca "Credit moldav" un CD cu muzică lăutărească apoi dobânzile cresc, ajunge, apoteotic, să scoată din cont muzică angelică, dar nu suportă tensiunea și "le lipi îngerilor de frunte câte o bancnotă de un verde american, întrebându-i cu smerenie "bre băieți, nu vă supărați, da ceva muzică lăutărească nu știți?" Citindu-l pe Cătălin Mihuleac îmi vine în minte Mrozek, cu al său umor spumos și amar. Sunt texte atât de agreabile, încât nu te poți
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
Mircea Mihăieș Mircea Sandu, liderul Federației Române de Fotbal, a emis o maximă plină de haz: "Mondialele vor fi triste fără România". E vorba de "mondialele" de fotbal, firește. N-am suficient umor să mă întreb cine va regreta absența românilor din Coreea - înafara românilor înșiși. Dar nu-mi pot reprima uimirea că dl. Sandu emite astfel de propoziții de pe-o înaltă poziție de neutralitate. Ca și cum n-ar purta nici o vină pentru eșecul lametabil al
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
profesionalism și amabilitate, conducerea teatrului ne-a oferit spectacolul Și mai potoliți-l pe Eminescu, versiunea scenică Grigore Gonța și Cristian Teodor Popescu, primul semnând și regia. Înainte de a vedea spectacolul, într-un foarte scurt dialog cu regizorul, l-am întrebat dacă există și valențe polemice în ceea ce urma să ne ofere. M-a privit puțin surprins de întrebare, ca în final să-mi răspundă afirmativ. Spectacolul este inspirat din perioada când poetul a lucrat la ziarul Timpul și, în afară de Eminescu
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
am văzut ce se întîmplă, am avut lucruri mai presante de făcut și nu am luat parte la dezbatere, iar romanele mele nu reflectă această dezbatere. M.T.: Am înțeles acest lucru citindu-vă romanele. Am fost intrigată, de aceea am întrebat. Totuși sînt niște sugestii. Inevitabil, scriitorul este legat de ceea ce se întîmplă în jurul lui. C.T.: Ei bine, în peștera mea sînt conectat la lume. Evident, ce plutește în aer își face drum și intră în proză, dar legătura mea cu
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
scopul nu era neapărat extincția imediată a persoanelor. Esența, însă, era aceeași. În urma acestui episod am hotărât să-mi accentuez trăsăturile proletare, în comportament și fizionomie, așa încât ajunsesem să semăn binișor cu un tânăr tractorist. Printre colegii de an eram întrebat de pe unde sunt și nu pe ce stradă locuiesc. Asta însă nu mi-a folosit la nimic. Nu se mai purta stilul "proletar". Sosise vremea țoapelor. Într-o pauză, între două cursuri în holul imens, plin de lume - cea mai
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
aduc aminte perfect că m-am adresat cu "doamnă" evitând cu greu primele impulsuri. Un procent însemnat al furnicarului de oameni care asistau la scenă a paralizat. Doamna era în pragul apoplexiei: Da' dumneata nu mă cunoști pe mine?" a întrebat ea începând tot cu acel " Da..." care demonstra un dispreț absolut ne-comunist față de oamenii de rând. Deși am răspuns că nu o cunosc începusem să am unele bănuieli. Nu m-ai văzut niciodată la televizor?" a continuat ea. Nu
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
înțeles reacția unui amic, atunci când folosisem cu seriozitate sintagma "după Revoluție" pentru a localiza un eveniment. A început să râdă în hohote de parcă îl gâdila cineva. Râdea de prostia mea. Apoi râsul a devenit nervos, spasmodic și la sfârșit a întrebat cu luciditatea și groaza omului aflat întâmplător într-un azil de nebuni: "Care revoluție?!". Cea mai cunoscută răzvrătire contemporană împotriva obedienței românești aparține, fără îndoială, Anei Blandiana cu "Eu cred că suntem un popor vegetal..." și alte versuri. Care, au
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
prietenii/ care vor pleca. Eram în curtea liceului/ Lîngă prietenii care vor muri. Eram// Cu ochii în lacrimi pentru viitorul lor,/ Al meu, al nostru. Cu ochii pe ea,/ Care depunea o coroniță pe mormînt.// Metalica, vibrînda a clopotelor jale/ Întreba care este misterul ce ne leagă/ de locul nașterii noastre. Ca un tunel// În care ne aruncăm spre o apă mai pură/ Amniotică, letală, maritală./ Colo, în Eliseu!..." (Ediție critică). În intimitatea substanței, constatăm o diminuare a furorii distructive, o
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
căutării de șopârle apărută în paralel, într-o vreme când "toată lumea suspectează pe toată lumea": "Încep să mă sperii de ce am scris. Ia să mai citesc o dată Viziunea. Într-adevăr, la noi unde totul se citește printre rânduri, lumea se poate întreba: cine e Ursul, cine e Vulpea? (După ce am publicat Sărbători itinerante - poezii de dragoste - redactorul de carte M. Ciobanu m-a întrebat speriat: Domnule, e unul care mă înnebunește de câteva zile cu cartea dumitale. Cică a descoperit cifrul, că
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
să mai citesc o dată Viziunea. Într-adevăr, la noi unde totul se citește printre rânduri, lumea se poate întreba: cine e Ursul, cine e Vulpea? (După ce am publicat Sărbători itinerante - poezii de dragoste - redactorul de carte M. Ciobanu m-a întrebat speriat: Domnule, e unul care mă înnebunește de câteva zile cu cartea dumitale. Cică a descoperit cifrul, că e vorba de ceva foarte grav acolo. Acum i-am dat drumul, cartea a apărut. Spune-mi și mie ca să nu rămân
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
ea tuturor celor ce-o sfătuiau să renunțe la gest. O poveste din epocă, spunea că și ea fusese chemată într-o zi la interogatoriu în legătură cu "activitatea dușmănoasă" a bărbatului său. Îndoctrinat de atmosfera centenarului din 1952, ofițerul anchetator o întrebase la un moment dat cum de a putut ea, fiica lui Caragiale, marele clasic "care biciuise în opera sa burghezia și exploatatorii", să se mărite cu un "asemenea element". În primăvara anului 1986, totul se încheia, cu bunele și relele
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
are pentru a atrage atenția adulților. Găsește din întîmplare o foaie publicitară pe care scria: "Blenoragia nu mai este o problemă. Doctorul X o vindecă garantat în trei zile". Și atunci s-a prefăcut că e bolnav, părinții l-au întrebat ce are și el a răspuns senin: blenoragie... Apoi sînt luate pe rînd pasiunile de preadolescență: Jules Verne, cataloagele cu mașini străine, diverse reviste. Cît despre război el a avut implicații directe și dure asupra băiețelului: "Pentru mine războiul s-
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
o postură nici măgulitoare, nici comodă pentru cei care pretind că dețin monopolul obiectivității. Cu o expresie tranșantă prin care, odinioară, fusese caracterizat nedrept de malițios Spinoza și, ulterior, Hegel, de către detractori (iar în zilele noastre Marx), ne-am putea întreba pe drept cuvânt dacă Freud nu este considerat și el astăzi "un câine mort." Titlul volumului La ce bun psihanaliza? este, bineînțeles, unul retoric. Élisabeth Roudinesco pledează, în fapt, în favoarea acestei științe care a intrat, nu demult, în al doilea
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
sînt bani. Cînd e vorba de Catedrala mîntuirii neamului, de sosirea lui Lou Bega la București sau de Dracula Park, miliardele curg. Nimeni dintre cei de la putere nu pare să vadă că adevărata catedrală a mîntuirii neamului este școala. Mă întreb de ce Ministerul și guvernul nu stabilesc, din marea lor grijă pentru părinți și elevi, un preț eliminatoriu și la alte produse: la pîine și carne, la role, la blugi, la computere etc. în loc de carne, ca să economisească, părinții ar putea cumpăra
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
pe față, trântindu-i lui Mădălin Voicu un "mă" și "ta" legate de cratimă, cât să înțelegem că pentru cuvioșia sa ecumenică tot aia e că se află în parlament, într-un studiou de televiziune sau pe maidan. O să mă întrebați dacă vasta sa operă-celuloză conține și niscaiva contribuții de dogmă ortodoxă. Nu e exclus, dar nu prea-mi vine a crede. Și atunci, de ce-o fi fost invitat în emisiune dacă nu e o somitate în domeniu? Simplu: pentru
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
e decît un simulacru demonic al mitului, de-o intensitate a absenței care ține în șah prezența, o hipnotizează prin puterea verbului. O silește să zăbovească. Așa cum se mărturisește poetul pe sine, într-o mică fabulă: "- Ce pictezi, l-am întrebat./ - Pictez zeii care stau în jilțurile/ Nordului, mi-a spus./ - Nu e nici un zeu, copile, m-am revoltat./ Uită-te bine: jilțurile lor sînt goale.../ - Dacă mi-ai sprijini mîna cu care pictez,/ i-ai vedea cum ne privesc..." (Lui
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
și Țuculeanu. I-au ales pe cei mai buni dintre ei. Or, dacă Panait s-a eliminat de bună voie ca incompatibil cu mafia, iar sculele puterii Picioruș și Țuculeanu sînt cei mai morali procurori, putem în sfîrșit să ne întrebăm dacă restul procurorilor din Parchetul General nu trebuie aruncați direct la ghenă." În gheena, ar zice Cronicarul, unde e mult mai sigur și definitiv. Aniversări și probe de ultimă oră Un singur editorialist dintre cei care publică în ziarele centrale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
că s-au împlinit 12 ani de la primele alegeri libere în România. Sau poate că și-au amintit și alții, dar n-au considerat că merită să se ocupe de acest subiect. Ce-am avut și ce-am pierdut? se întreabă în AZI Iulia Roșca. Editorialista remarcă, pe bună dreptate, că nostalgiile după "mai binele" de dinainte de Revoluție reprezintă regretul după rația egală de sărăcie de care aveau parte cei mai mulți dintre români. Dar, mai constată editorialista, nostalgiile unora au, desigur, undeva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
cât plăcerile trupului se ofilesc, cu atât crește în mine plăcerea de a conversa... Pe Kephalos, dacă aș avea norocul să-l întâlnesc într-o zi pe una din Câmpiile Elizee, mi-aș lua inima în dinți și l-aș întreba ce spunea eroul unui roman pe care l-am ratat... dacă a îmbrățișa femeia mult dorită nu depășește, ca voluptate, orice argument picat la țanc în toiul unei conversații animate...
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
O sală ciudată, ca halele mai mici din Franța sau Germania, în care se întîmplă minuni teatrale, mai mult sau mai puțin convenționale, care rămîn, în fărîme sau în totalitate, pe memoria retinei. Văzînd cum arată spațiul de la Mundi, mă întreb dacă nu cumva este cel mai adecvat mizanscenei, cel mai fidel viziunii artiștilor Frunză-Grand? Mă întreb dacă nu cumva o sală tradițională rejectează istoria neobișnuit tratată a măririi și decăderii unui rege cînd totul în jur este cuminte și bine
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
teatrale, mai mult sau mai puțin convenționale, care rămîn, în fărîme sau în totalitate, pe memoria retinei. Văzînd cum arată spațiul de la Mundi, mă întreb dacă nu cumva este cel mai adecvat mizanscenei, cel mai fidel viziunii artiștilor Frunză-Grand? Mă întreb dacă nu cumva o sală tradițională rejectează istoria neobișnuit tratată a măririi și decăderii unui rege cînd totul în jur este cuminte și bine pus la punct, fotoliile spectatorilor, așezarea lor regulată și numerotată. (Mi-am amintit, nu doar pentru că
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
lampă. E drept, nu toți polițaii sunt localnici: unii sunt aduși din județele învecinate, după vechea tradiție ceaușeștiană. Printr-o ciudățenie a sorții, valurile de oameni în uniformă dispar ca înghițiți de pământ îndată ce "obiectivul" a părăsit "dispozitivul". M-am întrebat de nenumărate ori: cu ce se ocupă această întreagă populație militarizată în intervalul dintre două "acțiuni" oficiale? Pe străzi nu-i găsești nici să dai cu tunul, iar la circumscripțiile de sector bate vântul dezolant al maidanelor părăsite. Și totuși
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]