1,090 matches
-
din nou în stare să se țină pe picioare și să vadă limpede, Enro trecea printr-una din cele două uși din peretele din stânga, într-o vastă încăpere, luminată de soare. Și trei femei părăseau sala de baie prin ușa întredeschisă a dormitorului. Singură, cea de a patra fată, continua să susțină corpul cuprins de frisoane. Mușchii lui Ashargin urmau să-l ducă departe de privirea ei. Gosseyn făcu "pauza". El fu acela care își dăduse seama că în această privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pasă de elementele de surpriză. Gosseyn abia o auzi. - Ascultă, zise el cu gravitate, voi încerca să te ajut, dar dacă voi putea, depinde de răspunsurile dumitale la întrebările mele. - Da? Ea-și reținu respirația, cu ochii căscați, cu buzele întredeschise. - Ai vreo imagine a faptelor mele viitoare? - Ce văd că vei face, zise Leej, nu are nici un sens. Nu-mi spune nimic. - Dar ce anume este? Era exasperat. - Trebuie să știu. - Dacă ți-aș spune ar interveni un nou factor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un panou lunecă și dezveli partea superioară. - În genunchi, zise Secoh cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
permanente. Nădăjduia că acesta era reglat pe cartierul general personal al Discipolului în galaxie. Trase de levier fără ezitare. * După ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea colțul unui pat. Își lăsă creierul secund să penetreze elementele vii ale clădirii. Erau multe, dar din ansamblu emana o impresie de tranchilitate și pace. După câte își dădea seama, nimeni nu se găsea în camera de alături. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
treptele acoperite cu un covor moale. Etajele erau cufundate în întuneric, și el dibui drumul cu ajutorul luminii din hol. Un coridor începea la al doilea palier. La jumătatea lui, un triunghi de lumină apăru pe podea, venind dinspre o ușă întredeschisă. Se îndreptă spre locul acela, fără să i se audă pașii pe covorul gros, apoi se opri și se uită prin deschizătura îngustă. Se vedea o bandă verticală de tapet, pe care pîlpîia lumina. Lanark deschise larg ușa și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și aici pereții erau perfect șlefuiți, dar lacul utilizat era diferit fără îndoială, căci nuanța lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când încremeni la jumătatea mișcării auzind un zgomot la una din uși. Cu arma îndreptată spre locul de unde venise zgomotul, se întinse pe podea. Cu ochii întredeschiși, își blestema neglijența. Acum ar fi trebuit să fie la kilometri de încăperea aceasta. Prin ușa care se deschisese apăru John Prescott. Gosseyn se ridică, tremurând încă sub influența ultimei emoții. Prescott avea un surâs nervos. ― Nu-i așa că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
avem ne este suficientă. Și adăugă: ― Cred că e timpul să mă duc să sun. Lucru ce-l făcu, treizeci de secunde mai târziu. Ceața pătrunse înăuntru odată cu ei, prin ușa deschisă. De comun acord se hotărâră s-o lase întredeschisă. Mantia ocrotitoare a nopții părea astfel mai apropiată. Pentru Gosseyn, care resimțea nevoia tuturor măsurilor de precauție imaginabile, această ușă întredeschisă reprezenta diferența între siguranță și nesiguranță, între liniște și neliniște. Dr. Kair era un bărbat de vreo 50 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
secunde mai târziu. Ceața pătrunse înăuntru odată cu ei, prin ușa deschisă. De comun acord se hotărâră s-o lase întredeschisă. Mantia ocrotitoare a nopții părea astfel mai apropiată. Pentru Gosseyn, care resimțea nevoia tuturor măsurilor de precauție imaginabile, această ușă întredeschisă reprezenta diferența între siguranță și nesiguranță, între liniște și neliniște. Dr. Kair era un bărbat de vreo 50 de ani, înalt, solid, cu o figură blândă și maxilare puternice. Ochii săi cenușii îl cercetară pe Gosseyn, în timp ce intra, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pot instala Aproape fiecare îndivid a suferit mai multe traumatisme. Este posibilă atenuarea efectelor multora dintre aceste șocuri prin psihoterapie. I-a trebuit un moment pentru a accepta tabloul. Se găsea într-o vastă sală de baie. Printr-o ușă întredeschisă, în dreapta, zări pragul unui pat enorm într-un alcov, la extremitatea îndepărtată a unui imens dormitor. Alte porți dădeau în sala de baie, dar erau închise. În plus, la prima vedere, Gosseyn își îndreptă spiritul și privirea spre scena care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din nou în stare să se țină pe picioare și să vadă limpede, Enro trecea printr-una din cele două uși din peretele din stânga, într-o vastă încăpere, luminată de soare. Și trei femei părăseau sala de baie prin ușa întredeschisă a dormitorului. Singură, cea de a patra fată, continua să susțină corpul cuprins de frisoane. Mușchii lui Ashargin urmau să-l ducă departe de privirea ei. Gosseyn făcu "pauza". El fu acela care își dăduse seama că în această privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pasă de elementele de surpriză. Gosseyn abia o auzi. - Ascultă, zise el cu gravitate, voi încerca să te ajut, dar dacă voi putea, depinde de răspunsurile dumitale la întrebările mele. - Da? Ea-și reținu respirația, cu ochii căscați, cu buzele întredeschise. - Ai vreo imagine a faptelor mele viitoare? - Ce văd că vei face, zise Leej, nu are nici un sens. Nu-mi spune nimic. - Dar ce anume este? Era exasperat. - Trebuie să știu. - Dacă ți-aș spune ar interveni un nou factor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un panou lunecă și dezveli partea superioară. - În genunchi, zise Secoh cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
permanente. Nădăjduia că acesta era reglat pe cartierul general personal al Discipolului în galaxie. Trase de levier fără ezitare. * După ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea colțul unui pat. Își lăsă creierul secund să penetreze elementele vii ale clădirii. Erau multe, dar din ansamblu emana o impresie de tranchilitate și pace. După câte își dădea seama, nimeni nu se găsea în camera de alături. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și aici pereții erau perfect șlefuiți, dar lacul utilizat era diferit fără îndoială, căci nuanța lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când încremeni la jumătatea mișcării auzind un zgomot la una din uși. Cu arma îndreptată spre locul de unde venise zgomotul, se întinse pe podea. Cu ochii întredeschiși, își blestema neglijența. Acum ar fi trebuit să fie la kilometri de încăperea aceasta. Prin ușa care se deschisese apăru John Prescott. Gosseyn se ridică, tremurând încă sub influența ultimei emoții. Prescott avea un surâs nervos. ― Nu-i așa că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
avem ne este suficientă. Și adăugă: ― Cred că e timpul să mă duc să sun. Lucru ce-l făcu, treizeci de secunde mai târziu. Ceața pătrunse înăuntru odată cu ei, prin ușa deschisă. De comun acord se hotărâră s-o lase întredeschisă. Mantia ocrotitoare a nopții părea astfel mai apropiată. Pentru Gosseyn, care resimțea nevoia tuturor măsurilor de precauție imaginabile, această ușă întredeschisă reprezenta diferența între siguranță și nesiguranță, între liniște și neliniște. Dr. Kair era un bărbat de vreo 50 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
secunde mai târziu. Ceața pătrunse înăuntru odată cu ei, prin ușa deschisă. De comun acord se hotărâră s-o lase întredeschisă. Mantia ocrotitoare a nopții părea astfel mai apropiată. Pentru Gosseyn, care resimțea nevoia tuturor măsurilor de precauție imaginabile, această ușă întredeschisă reprezenta diferența între siguranță și nesiguranță, între liniște și neliniște. Dr. Kair era un bărbat de vreo 50 de ani, înalt, solid, cu o figură blândă și maxilare puternice. Ochii săi cenușii îl cercetară pe Gosseyn, în timp ce intra, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aproape întotdeauna la Nicu însuși, când vorbea cu matale, în timp ce altora le spunea dumneata -, Jacques se gândi că ar putea să fie vorba și despre el, fiindcă și el voia un frate). M-a întrebat... Tocmai atunci intră, prin ușa întredeschisă, chipul „destul de frumos“ din portretul aflat deasupra sofalei, dar mai aprins la pielița obrazului decât era în ramă, domnișoara Iulia Margulis, îmbrăcată într o rochie de catifea verde, aducând două farfurii, două cuțitașe de argint și două mere bot de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
personală! Și-am început să râd tare cu Vasilica, se uita lumea la noi. Însă nu știi niciodată ce surprize îți rezervă o zi nouă, începută așa de tulbure. Când am ajuns la Universul, l-am zărit printr-o ușă întredeschisă, și numai o clipă, nu, nu pe el, ci pe străinul despre care s-a vorbit atâta în ultimele zile. Sunt sigură că era el, am simțit că-i el, am știut că-i el, de parcă l-aș fi cunoscut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cazul Lahovary, oriunde ai fi trăit până acum. Pentru că Indépendance Roumaine e scris, între altele, pentru străinătate, în cea mai cunoscută limbă a Europei. Sau poate că știrile despre România nu te interesau... La biroul domnului Peppin Mirto ușa era întredeschisă, ca să se mai aerisească. Adevărul e că domnul Crețu, care, vrând-nevrând, era acum colegul lui de birou, adusese cu el un ușor damf de transpirație. Peppin se uită la Dan, care se crispase și se întunecase la față, așa că se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
duce la petrecere, n-am nici o rochie care să-mi convină - poate doar cea de culoarea violetelor de Parma, care nu-i tocmai nouă - așadar nu mă pot duce. Și nici nu vreau! 2 Marioara Livezeanu privi masa prin ușa întredeschisă și nu-i mai veni să-și ia ochii de la ea. Era ca un vis de frumoasă, ca o vitrină de bijutier, ca o rochie de sărbătoare. Fața de masă din olandă albă înghițise puțin cam multă scrobeală, se vedea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
m-am grăbit, am plecat fără numărul de aici și pe drum am făcut o pană. Găsise atâta revanșă în cuvintele lui Max-Dinte, ca și cum așteptase să i-o plătească de mult. Pacientul cu falca se grăbise să treacă prin ușa întredeschisă a cabinetului, așa că Omar se fixă cu tot spatele spre intrare, ca să-l vadă pe Max în ochi. Firește că dintele nu îi mai trimitea zvâcnete în țeastă și chiar se miră că făcuse atâta drum, plus o pană, să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în timp ce Omar, care era în cămașă, își puse pe el niște pantaloni. Când deschise, o văzu pe bătrâna care aducea laptele pentru toată casa, ținând în mână o pâine și o bucată de brânză. Le primi înclinându-se prin ușa întredeschisă, dar când o întrebă pe câți bani le dă pe-amândouă, femeia îi spuse că sunt de dar. Începu micul joc de „ba da“ și „ba nu“, de „așa nu se poate“, care semăna cu taruf-ul persan, în care doi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că soțul ei, Mohammad Khani, se afla în mare pericol, iar pentru asta, ea trebuia să ajungă numaidecât la reședința din Ketabi. Ar fi trebuit să mă opresc la intrare... să îmi dau seama, îi spunea avocatului. Am găsit poarta întredeschisă, deși nu era nimeni acolo, iar afară, în fața ușii, erau lucrurile lui Laleh risipite: poșeta, o pungă cu portocale și o grămadă de chei prinse pe un belciug. Am strigat, am bătut la ușă, dar pe urmă am încercat clanța
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]