2,365 matches
-
trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprima gingășia. Iată povestea mărțișorului... Odată soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit și l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniță. Lumea se întristase foarte tare. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Într-o zi, un voinic s-a hotărât să plece în căutarea soarelui și să-l salveze
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]
-
Domnului va fi în sufletul, în mintea și în trupul sfinților. Reporterul: Da, Părinte, cred că aveți perfectă dreptate, în căutările mele am găsit la Sfântul Siluan Athonitul, vorbind de trei trepte ale iubirii: “Când omul se teme să nu întristeze pe Dumnezeu printr-un păcat oarecare, aceasta e prima iubire. Când ci-neva are mintea curată de gânduri, aceasta e a doua iubire, mai mare decât prima. A treia, mai mare încă, e atunci când cineva are în chip simțit harul în
PĂRINTE, CE ÎNSEAMNĂ IUBIREA DE VRĂJMAŞI? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365298_a_366627]
-
În ruptul capului, ea, nu se-aștepta, C-ar putea-o întreba cineva, ceva ... De ce ai lacrimi din ochi, măicuță ... Hai, spune-mi! Ai vre-o trebuință? Nu te jena, poate te-ajut eu cumva, Haide ... spune-mi, nu te-ntrista așa! Sunt singură maică, și tare beteagă, Iar astăzi, am ieșit din spital afară ... Pilule multe mi-au dat ca să-mi iau, Dar ... eu, n-am un bănuț în buzunar. Măicuță, nu plânge, nu te întrista ... Voi încerca să fac
BĂTRÂNICA ŞI DUREREA. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365310_a_366639]
-
spune-mi, nu te-ntrista așa! Sunt singură maică, și tare beteagă, Iar astăzi, am ieșit din spital afară ... Pilule multe mi-au dat ca să-mi iau, Dar ... eu, n-am un bănuț în buzunar. Măicuță, nu plânge, nu te întrista ... Voi încerca să fac ceva pentru mata. Îmi întinde rețeta și intru-n farmacie, Și rog să mi se elibereze, a ei doctorie. Le plătesc la casă, și iute ies în drum, Să i le dau măicuței care m-aștepta
BĂTRÂNICA ŞI DUREREA. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365310_a_366639]
-
fost ca un dar ceresc. Răndurile dojenitoare ale Ericăi l-au făcut fericit. Dorise să-i scrie încă de când el îi dăduse primul semn din armată dar nu avusese adresa. Rândurile în care îi relata munca de la „ Avicola ” l-au întristat și l-au revoltat. Ca și el, absolvise un liceu la care, la admitere li se spusese că îl vor absolvi ca tehnicieni în domeniu pentru ca la absolvire să afle că vor fi încadrați în producție ca muncitori cu înaltă
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
Pe aleile umplute, Și cu ghindele căzute, Colo jos pe trotuar. M-am dus iară la murar, Murele șunt vestejite, Și de frunze părăsite, Țepii n-au să te invite, Să te-nfrupți din mure iar. Mărul parcă s-a-ntristat, Frunzele-i șunt zdrențuite, Fructele pe jos pierdute, Și stricate, viermuite, Frigul parcă le-a mușcat. Numai cîte-o rază trist, Loc își face printre ramuri, Iară vîntul bate-n geamuri, Umbrele trecînd în valuri, Toamnă poartă și-a deschis. Citește
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Pe aleile umplute,Si cu ghindele căzute,Colo jos pe trotuar.M-am dus iară la murar,Murele șunt vestejite,Si de frunze părăsite,Țepii n-au să te invite,Să te-nfrupți din mure iar.Mărul parcă s-a-ntristat,Frunzele-i șunt zdrențuite,Fructele pe jos pierdute,Si stricate, viermuite,Frigul parcă le-a mușcat.Numai cîte-o rază trist,Loc își face printre ramuri,Iară vîntul bate-n geamuri,Umbrele trecînd în valuri,Toamna poartă și-a deschis.... III
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Răspunsul pe care l-am primit de la dânsa a fost pentru mine ca un duș rece...ce m-a trezit parcă la o realitate neașteptată...; îmi povestea despre ”noua față” a unor români și să spun drept, ceea ce auzeam, mă întrista enorm. Mai târziu, am citit din întâmplare textul de mai jos, care a confirmat dealtfel, toate cele spuse de prietena mea cu puțin timp înainte...: Dacă vii în România, așteaptă-te să găsești aici o societate profund polarizată... care se
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
din cuvintele bătrânului, i-a spus: - Eu, avva, am părtășanie în țara mea cu nestorienii. Din această pricina nu mai pot rămâne cu ei și vreu să locuiesc împreună cu tine. Cand a auzit bătrânul de numele lui Nestorie s-a întristat de pierderea fratelui și l-a sfătuit și l-a îndemnat să se despartă de această erezie vătămătoare și să vină la sfântă sobornica și apostolica Biserică. Și i-a spus: - Nu este alta mântuire decât numai în a cugeta
LIVADA DUHOVNICEASCA (9) de ION UNTARU în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365085_a_366414]
-
ni se va deschide poarta împărației cerurilor dacă n-am bătut la poarta virtuților. Sfântul Maxim Mărturisitorul - Dumnezeu ne dăruiește harul Său pentru smerenia care vine din multe osteneli. Sfântul Isac Sirul - Omul este ceea ce mănâncă. Ludwig Feuerbach. - Mulți ne întristăm pentru păcate, dar primim cu plăcere cauzele lor. Cuviosul Nil Ascetul - Dacă vrei să ai slavă, disprețuiește-o. Sfântul Ioan Gură de Aur - Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om. Părintele Arsenie Boca. - Iubirea desăvârșită izgonește frica. Sfântul
CITATE MEMORABILE (5) de ION UNTARU în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365130_a_366459]
-
Ingrijeste-te, frate, de sufletul tău! Ai să mori și ai să te duci în iad! Fratele însă, nu ascultă niciodată de bătrân și nu primea sfaturile lui. S-a întâmplat ca să moară fratele după câteva vreme. Bătrânul s-a întristat mult pentru el , căci știa că aplecat din lumea aceasta fără să se îngrijească deloc de mântuirea sufletului lui, și că fusese foarte leneș. Și a început bătrânul să se roage și să spună: - Doamne Iisuse Hristoase adevăratul nostru Dumnezeu
LIVADA DUHOVNICEASCA (15) de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365110_a_366439]
-
lor încercarea cea cu rău meșteșug a stăpânitorului prigonitor, precum că a poftit nu numai averea, ci și viața tuturor creștinilor voiește să o risipească. Și, spunându-le lor și cele despre munte degrabă le-a poruncit lor să se întristeze și toți împreună să se roage și privegheri de toată noaptea să facă înaintea lui Dumnezeu. Deci, s-a apropiat de episcop femeia aceea și i-a spus lui de făurarul cel mai sus zis, marturisindu-si lui cea mai
MUTAREA MUNTELUI PRIN RUGĂCIUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365111_a_366440]
-
XXV-lea). Tristețea poate fi păcat, dar există și o tristețe neprihănită care stă la temelia unei virtuți: „întristarea cea după Dumnezeu“ (II Cor. 7, 10). Omul se mâhnește pentru starea decăzută în care se află, își plânge păcatele, se întristează de pierderea curăției sale de la început și suferă din pricina depărtării de Dumnezeu. Astfel, se ajunge în starea pe care o descrie Sfântul Maxim Mărturisitorul în Răspunsuri către Talasie: „În cei ce se străduiesc și afectele devin bune, și anume când
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
era slugă ca și el, îl ruga zicând: Îngăduiește-mă și îți voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închi¬soare până ce va plăti toată datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte și, venind, au spus stăpânului toate cele întîmplate. Atunci chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de
DESPRE DREPTATEA LUI DUMNEZEU ŞI JUDECATA OMULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365154_a_366483]
-
care trecem sau prin care trecem... - Cel puțin, nu ne-a fost “agresată” inocența copilăriei! - Bucură-te! Același lucru s-a întâmplat și cu inocența adolescenței. - Și ce-i rău în asta? - La așa întrebare, dă-mi voie să mă întristez. - De fapt, cred că ai dreptate. Ni se dă drumul în viață într-o lume pe care o credem cu totul altfel... - Destul de trist, nu? - Retrag totuși întrebarea care te-a întristat. - Atunci, dă-mi voie să zâmbesc. * Holurile Spitalului
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
La așa întrebare, dă-mi voie să mă întristez. - De fapt, cred că ai dreptate. Ni se dă drumul în viață într-o lume pe care o credem cu totul altfel... - Destul de trist, nu? - Retrag totuși întrebarea care te-a întristat. - Atunci, dă-mi voie să zâmbesc. * Holurile Spitalului Municipal erau străbătute de un bărbat și o femeie; o pereche. Femeii i se păreau nesfârșite, cu fiecare pas umilința devenind din ce în ce mai apăsătoare. Loviturile care le îndurase nu însemnau nimic. Privea în
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
2013 Toate Articolele Autorului Să revii într-un loc, în care ai stat decenii, e ca și cum ai veni acasă. Te bucuri de fiecare dată, de cum vezi primele imagini cunoscute. Ți se umple inima când constați noutăți în aspectul orașului. Te întristezi la vederea unui loc, care, între timp, s-a deteriorat sau nu mai arată cum trebuie. Plaiul nemțean cuprinde cele mai multe vetre de lumină de pe întinsul României. Lanțul energetic spiritual e fiabil aici. De la începutul lumii actuale. Să fie ăsta secretul
TABLETA DE WEEKEND (41): SALUTĂRI DIN PIATRA-NEAMŢ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365151_a_366480]
-
care trecem sau prin care trecem... - Cel puțin, nu ne-a fost “agresată” inocența copilăriei! - Bucură-te! Același lucru s-a întâmplat și cu inocența adolescenței. - Și ce-i rău în asta? - La așa întrebare, dă-mi voie să mă întristez. - De fapt, cred că ai dreptate. Ni se dă drumul în viață într-o lume pe care o credem cu totul altfel... - Destul de trist, nu? - Retrag totuși întrebarea care te-a întristat. - Atunci, dă-mi voie să zâmbesc. * * * Neîndoielnic că
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
La așa întrebare, dă-mi voie să mă întristez. - De fapt, cred că ai dreptate. Ni se dă drumul în viață într-o lume pe care o credem cu totul altfel... - Destul de trist, nu? - Retrag totuși întrebarea care te-a întristat. - Atunci, dă-mi voie să zâmbesc. * * * Neîndoielnic că Bică se aștepta ca potopul de înjurături să aibă același efect ca și strigătele de război ale pieilor roșii asupra fețelor palide. Altfel, nu ar fi fost dezorientat de imobilitatea Mitrului. Pornise
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
sunt priviți cu indulgență de adulții “maturi” dar timpul rezolvă încetul cu încetul totul. Zbuciumul, trăirile, devin amintiri ba chiar și uităm că am trăit... încercând să trăim clipa. * * * La una din lecțiile ținute de domnul Diță, Albert s-a întristat. Domnul Diță le vorbea despre regele Mihai. Le vorbea grav și cu respect. Albert nu citise încă nici o poveste în care vreun rege să fie nevoit să-și părăsească poporul. Regele fusese lăsat să plece. În spatele acestor vorbe rostite cu
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
său de a nu se mai implica sufletește. Părea să fie cât pe ce să și-l încalce datorită Frosei dar relația lor era molcomă, nu îl îndepărta nicidecum de obiectivele pe care și le propusese. Învolburase însă sufletul Ericăi întristându-le totodată pe cele câteva prietene ale acesteia. Prin diverse tertipuri îl atrăgeau către grupul lor fără a reuși să-l rețină decât preț de câteva secunde. Maria îndrăznise mai mult dar eșuase lamentabil, mai mult, prietenele ei erau convinse
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
Cerasela râdea fericită că ochii profesorului, atât de absenți de cele mai multe ori, se luminau brusc de anticiparea momentului în care cei câțiva locatari ai micuțului bloc aveau să uite de lipsuri și necazuri. Când nu îl vedea pe bancă se întrista, știind că profesorul plecase din nou acasă la el, la Posmuș, unde mai avea o soră bolnavă și ea singură pe lume. Nimic din ceea ce se petrecea în acea duminică la agenție nu anunța că avea să fie o altfel
PROFESORUL DIN POSMUŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365223_a_366552]
-
Pe aleile umplute, Și cu ghindele căzute, Colo jos pe trotuar. M-am dus iară la murar, Murele sunt vestejite, Și de frunze părăsite, Țepii n-au să te invite, Să te-nfrupți din mure iar. Mărul parcă s-a-ntristat, Frunzele-i sunt zdrențuite, Fructele pe jos pierdute, Și stricate, viermuite, Frigul parcă le-a mușcat. Numai cîte-o rază trist, Loc își face printre ramuri, Iară vîntul bate-n geamuri, Umbrele trecînd în valuri, Toamna poarta și-a deschis. Referință
CHIAR CA VINE TOAMNA IAR de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365285_a_366614]
-
a ridicat și a acoperit timp de trei ceasuri pe papă și pe episcop și pe toți care stăteau lângă sfanțul altar. Atunci a cunoscut dumnezeiescul Agapet că mare este episcopul și că afost hulit. Și a fost așa de întristat de acest fapt încât a dat porunca să nu se mai ia nici o hotărâre în grabă, ci după multă chibzuiala și cu multă randuila și băgare de seamă. CAPITOLUL 151 POVESTIREA LUI AVVA IOAN PERSANUL DESPRE PREA FERICITUL GRIGORE, EPISCOPUL
LIVADA DUHOVNICEASCA (49) de ION UNTARU în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364848_a_366177]
-
-mă așa cum cresc, așa cum sunt, doar iubește-mă... Așteapta-mă! Nu te uita la nervosul din mine. Nu te juca cu plinul meu. Toate se bucură de prezența noastră. Până și firul de păr mi-a înghețat și lacrima s-a întristat se simte prea udă și curată. Își evadează locuința prea des vrea să intre în hibernre n-are pace îți scrie ție Doamne numai ție creatorule dar nici tu nu o asculți o lași să rabde de aer, în sufletul
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]