1,080 matches
-
din lipsă de apă, și pier de sete! 3. Îmbrac cerurile cu negura de jale, și le învelesc cu un sac." 4. "Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezește, în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici. 5. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, și nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi. 6. Mi-am dat spatele înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
9. Te duci la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe, și te pleci pînă la locuința morților. 10. Obosești mergînd, și nu zici: "Încetez!" Tot mai găsești putere în mîna ta: De aceea nu te doboară întristarea. 11. Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte, și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme: de aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
împlinesc 3(trei) ani de când cu toate că aveam treabă în altă parte, unde neapărat se presupunea prezența mea fizică, totuși am fost cam nepoliticos, dar imperios invitat să dau o raită pe „dincolo”, prin locuri cu verdeață, unde nu este nici întristare, nici suspin, ci viața ceea de care fugim cu toții în toată viața asta, sperând ca să vină cât mai târziu cu putință. Este ziua când am murit puțin, destul de convingător încât la un moment dat chiar și medicii au crezut asta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Augustin revine în acest loc. „Așa cum cel bu curos caută bucuria și o împărtășește, deși ceea ce-l bucură pe el este, mai degrabă, bucuria ce sălășluia în sine însuși, tot PARADOX ȘI NONSENS 179 186. așa caută și cel întristat întristarea.“ Cel care pierde cu bună știință înțelesul vieții află motive de a fi în continuare pe drum. Se simte departe de sine și totuși cu fața către ceea ce urmează a se petrece în sine însuși. Sinelui îi este proprie înainte de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
spre lumi albastre C-un Dumnezeu, nu dumnezei. Calea-i una, dar măreață, Cu nume sfânt - Iisus Hristos, Cu Adevărul, Calea, Viața, Fără de plată, cu folos. Spre locul unde totul are Un sens adânc, curat, divin, Fără dureri, făr’ de-ntristare, Fără de plâns, fără suspin. Tu, ce-mi citești aceste versuri, Ieși din junglă acum, acum, Și schimbă-ți ale tale mersuri Pe unul, cu Iisus la drum. 17 noiembrie 2004 REFLECȚII (CLXIII) S-ar cere noaptea să dictez Câte mai
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Augustin revine în acest loc. „Așa cum cel bu curos caută bucuria și o împărtășește, deși ceea cel bucură pe el este, mai degrabă, bucuria ce sălășluia în sine însuși, tot PARADOX ȘI NONSENS 179 186. așa caută și cel întristat întristarea.“ Cel care pierde cu bună știință înțelesul vieții află motive de a fi în continuare pe drum. Se simte departe de sine și totuși cu fața către ceea ce urmează a se petrece în sine însuși. Sinelui îi este proprie înainte de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
De parcă aș fi pământul Fără ploaie, bate vântul. Sufăr vreme-ndelungată, Vreau în ușă iar să-mi bată Să-i am iarăși lângă mine Dorul meu să se aline. ÎMI VINE UNEORI SĂ PLÂNG Îmi vine uneori să plâng cu întristare Că viața e precum un val pe mare Și alții vin în urma mea ca floarea Și moștenirea lor și-a mea-i uitarea. Iarna și vara mereu mi-aduc durere Aștept să cearnă norii în tăcere Stropii de ploaie și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
fie afinitate fizică, ca să zic așa, adică fiecăruia dintre cei doi să-i placă celălalt ca fizic, să-i placă fața așa cum este ea, cu gura, nasul, ochii etc., trebuie să fie afinitate de simțire, adică să simtă bucurie și întristare cam în aceleași împrejurări, trebuie să fie afinitate de minte, adică să gândească la fel, să aibă aceleași idealuri, aceleași concepții în diferitele chestii. Această afinitate însă nu trebuie să fie numaidecât completă, ci numai într-atît întru cât sufletele lor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tatăl meu... Pe atunci încă trăia, într-adevăr, după trei zile, în seara de 31 decembrie, mă întâmpină în pragul ușii casei noastre de altădată, îmbrățișându-mă. Iluminarea de a-l revedea de data asta vesel după câteva zile de întristare, de care, ca întotdeauna, nu-l întrebasem, îmi redădu un echilibru anume, ce venea de foarte departe. Ultimele ore ale anului 1946. Anul executării fostului mareșal, anul secetei, al Conferinței de Pace, al deschiderii primului Parlament după război, de la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prinse iar a clocoti. Iar se adunau sara cumetrele, în cațaveici, sub salcâmii desfrunziți, iar șopteau nevestele încete, urmărindu-și pruncii și ridicând la înălțimea nasurilor andrelele neliniștite. Dragostea Haiei era de poveste. Se știau strecurările ei sara, se știau întristările ei ziua, și mâniile ei cumplite când maică-sa punea o întrebare și cerca s-o mustre. Bine, fată hăi, tu ai nebunit! Ce ai tu cu feciorul lui Vartolomei? Nici nu te poate lua de nevastă, că ele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dar lumina care răzbătea prin ochiul de sticlă îi punea o umbră fumurie pe față. Stătu de vorbă cu ea și cu moșneagul; apoi într-un răstimp, spre sară, tăcură, nu mai aveau ce-și spune; bordeiul se umplu de întristarea amurgului, și ploaia neîntreruptă suna ușor afară. Lepădatu ieși c-un dor mare de primăvară în suflet; Marghiolița îl petrecu o vreme cu ochii din prag. El își puse gluga peste căciulă și porni, lunecând la fiecare pas. Se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când ea, sărmana, odihnește în țintirim la ea acasă. Și i se fac rugăciunile de liniștire, și i s-au plătit vămile, și i-au pus podurile de trecere. Ea s-a dus în împărăția drepților, unde nu mai este întristare, nici suspin. Așa că erau rătăciri de-ale lui, în frigurile boalei. Înțeleg, nană, dar el vorbea cu dânsa și ea îi răspundea. Noi n-auzeam; însă el auzea. —Vai, și când s-a întâmplat asta? — În noaptea dintăi. — Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vera Crăciun Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi, În rătăciri fugare ca picurii prin ploi... Și strigă întristarea, mai vie ca oricând: Unde-a plecat iubirea? O voi găsi curând? Iar jalea risipește tot ce-i mai bun din tine, Privirea-ți este goală, nu știi ce-ți aparține. Și greu îți este pasul. Mai grea e și
Gânduri…. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_548]
-
iubirii, s-o simți întotdeauna... Dar ea dispare-n ceață, în ceață și în gând; O fi pe cerul nopții, pe astre lunecând? Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi, În rătăciri fugare ca picurii prin ploi... Și strigă întristarea, mai vie ca oricând: Unde-a plecat iubirea? O voi găsi curând?
Gânduri…. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_548]
-
haine măciucă. Nu aveau nici un efect. Uite că e cineva, și mă gândeam la mine, e cineva pe care face să-l violezi. Un avocat bun te face scăpat doar cu doi ani. Azi nu e așa de rău la întristarea. Au ping-pong, televizor, celule individuale. — Ia loc, Doris, am spus cât se poate de calm. Îți iau ceva de băut. Fat Paul! — Beau doar apă. — Apă minerală sau de la robinet? — De la robinet e foarte bună. M-am săltat de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Domnul Fortuny m-a Întrebat dacă nu cumva eram o veche prietenă a fiului său și i-am zis că da. M-a rugat să-i vorbesc despre Julián, despre omul care devenise, fiindcă el, după cum mi-a mărturisit cu Întristare, nu-l cunoștea. „Viața ne-a despărțit, știi dumneata?“ Mi-a povestit că umblase prin toate librăriile din Barcelona căutînd romanele lui Julián, Însă nu era chip să le găsească. Cineva Îi zisese că un nebun bătea orașul În lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
MAI RĂMĂSESEM... Mai rămăsesem rămas de pripas pe-un grâu verde-nverzit liniștit adunânduse-n adunare călare din întoarcerile-ntristărilor zărilor... Și-n inima lui, inimile desfoiau filele destrămările clipelor, clipe năruite-n aripe grele pătrundeau ca un cânt în pustiu-i mormânt încă purtat peste zări așteptat de uitări până atunci, până când s-o-mplini de-o mai fi
MAI R?M?SESEM... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83828_a_85153]
-
dat omului de către Dumnezeu și deșteaptă în noi tresărirea din urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte trezește în om virtuți: uitarea de sine și iubirea aproapelui. Ruga, fapta, pătimirea, lupta, iubirea au fost sabia legionarului pentru a câștiga lumina feței lui Dumnezeu. Astăzi se urmărește ca civilizația creștină să dispară de pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
simt tot mai aproape În nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66) Sub steagul Legiunii, morții noștri au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe masa de opera ție. În acea zi am făcut o criză de necredință, pe urmă am detestat religia, dar mai târziu Sergiu mi L-a readus pe Dumnezeu în suflet. — Nu erai prea cuminte... Ioana zâmbi sub norul de întristare care-i trecea pe chip. — Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit în pantofii pe care-i pusesem pe pervazul ferestrei mele o nuia! Încă de mică, aveam un temperament teribil. La cinci ani am căpătat o chelfăneală memorabilă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nu le văzusem până atunci. Am fost atât de impresionată de frumusețea, de spiritualitatea frescelor pictate pe afară și pe dinăuntru, de atmosfera locurilor, încât am vrut să rămân acolo pentru totdeauna. — Să te călugărești...? am tresărit, ieșind din ceața întristării. — Da, încuviință Ioana. Dilema era că nu știam ce mânăstire să aleg. Tânjeam după o altă viață, dar n-a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
10. Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui. 11. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. 12. Întăriți-vă dar mîinile obosite și genunchii slăbănogiți, 13. croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
și necazurile, pe care le suferiți. 5. Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucît veți fi găsiți vrednici de Împărăția lui Dumnezeu, pentru care și suferiți. 6. Fiindcă Dumnezeu găsește că este drept să dea întristare celor ce vă întristează, 7. și să vă dea odihnă atît vouă care sunteți întristați, cît și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, 8. întro flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
-
dați cinste împăratului! 18. Slugilor, fiți supuse stăpînilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blînzi, ci și celor greu de mulțumit. 19. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, sufere întristare, și sufere pe nedrept. 20. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți cînd ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare, cînd ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. 21. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
și era foarte mîhnit, pentru că aflaserăți că a fost bolnav. 27. Ce-i drept, a fost bolnav, și foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Și nu numai de el, ci și de mine, ca să n-am întristare peste întristare. 28. L-am trimis dar cu atît mai în grabă, ca să-l vedeți și să vă bucurați iarăși, și să fiu și eu mai puțin mîhnit. 29. Primiți-l deci în Domnul, cu toată bucuria; și prețuiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]