2,225 matches
-
întârziat, eram disperat când mai lătra vreun câine sau miorlăia vreo pisică și... în sfârșit... așteptarea nu mi-a fost zadarnică. La miez de noapte, în ploaia de petale și lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale, muiate în fir de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
va veni secunda, Când tu, iubita mea, vei reveni în mine, Atunci romanța noastră va curge ca o undă, Lăsând heralzii sorții să freamăte de sine. Acolo unde cerul unit e cu pământul, Acolo unde piere coșmarul diabolic, Se va-ntrupa sărutul ce tăinuie cuvântul Și te vei naște-n trupul amurg de aprioric, Vom curge-n praf de stele, în veșnicele flacări, Ne vom topi în inimi bolnavele trufii, Și cu-o duioasă ură te strâng în piept de cânturi
de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350248_a_351577]
-
arată că menirea ultimă a lumii este dincolo de lume, ea ne indică că locul omului este Biserica și Iisus Hristos este locul omului: în acest adevăr stă „pragul speranței” pentru noi ... Credința ca manifestare a persoanei în comuniune se poate întrupa într-o viziune teologică asupra orânduirii spațiului sacru care teologhisește și exprimă această credință într-o intimă corespondență cu Evanghelia, dogma și experiența Bisericii. Arhitectonica Catedralei ne introduce în experiența eclesială a credinței care converge în multiplele ei manifestări spre
IMPRESII DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361764_a_363093]
-
Și apă vie sfintei Rugi fără sfârșit, Mai zăbovesc și eu din când în când să beau Un strop de liric mir când simt că-s prăbușit. Sunt din Cuvânt născut și din Cuvânt Iubirii jertfa de cuvânt i-o întrupez Din lemnul crucii ce în trup o-mplânt, Cuvântul răstignit și mort să-l înviez ... Sunt lângă voi constructori de nesfârșit poem Și-n prag de sfântă românească sărbătoare Pentru a Țării Rugă cu dragoste vă chem Noi cânturi să
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
urmat chemarea de doctori făr-de-arginți, Iubirea și virtutea cu grijă le-ai ascuns, Trufia și orgoliul la tine n-au pătruns. Gândind mereu la alții cu daruri din prinos, Ai vrut să fii pe placul Preabunului Cristos. Bucură-te, Suferință întrupată-n tine, om, Bucură-te -Nvingătorul Styxului și lui Caron, Bucură-te, Sfințitorul gratiilor celulare, Bucură-te, Înflorirea mugurelui de-nchinare. Bucură-te, Ziditorul Templului dintr-un Cuvânt, Bucură-te, Pom zăbavnic devenit un cântec sfânt, Bucură-te, Limpezire peste prundul
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
tulbure tăcerea, care domnea în salon. Tot ceea ce am să vă povestesc în rândurile care urmează au fost fapte care s-au întâmplat cu adevărat și care mi-au schimbat, la un moment dat al existenței mele, tot cursul fiindului, întrupându-se în mine un alt eu, o nouă mărturie trăitoare. Șaptesprezece ani a fost vârsta ce m-a rupt de angelic și m-a apropiat timp de trei ani de umbrele abisului luciferic. Nu îl veneram, dar îl voiam și
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SIMBOLURI TAINE DE-NCEPUT Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 600 din 22 august 2012 Toate Articolele Autorului Simboluri taine de-nceput diafane, impregnate, dorințe întrupate în spațiu și ființă. Pentagrama cu șarm și vrajă stând într-o sublimă atingere de boare. Privirea este adâncă îți este scris, pătrunzi prin iris în făgaș de vis... colindă, prin timp de ieri și azi sau încă neatins. E
SIMBOLURI TAINE DE-NCEPUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365834_a_367163]
-
valoare opera prietenului meu, a fratelui meu. Dintotdeauna m-am considerat a fi cu sânge românesc, zicând tare că locuiesc în R.M., adică în România Mare. Deoarece, acum când scriu mă simt onorată de colaborarea celor două maluri de peste Prut, întrupate în noi. Ceea ce îl face să fie unic, este ușurința de a așterne versul pe hârtie, indiferent de diversitatea poeziei, căci simplitatea, ce ajunge uneori complicată, sună atât de familial... Orizontul larg și cuvintele calde ne pot lasă să descoperim
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366026_a_367355]
-
în: Ediția nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului PAȘI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI Valentina Becart, „undeva, un poet”, (poeme alese), Colecția LITERATURĂ CONTEMPORANĂ, Editura ARHIP ART, SIBIU, 2010, E posibil oare ca gândurile să ți se întrupeze, exact cum le-ai zămislit în minte? Se vede că da. Poetul poate da mărturie. El este un artizan de gânduri sculptate în lacrimă, răstignite pe pagina imaculată pentru un timp mai prielnic, așa cum ar fi spus marele Emil Botta
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Frumuseții Sale. Am pornit pe drumul acestei Frumuseți cerești deodată cu Neamul călăuzit de Dumnezeu. Crucea mea a țâșnit din piscul Carpaților, înveșmântați în Suferință și Biruință hristică. Arcul Frumuseții s-a răsfrânt în cerul sufletului meu. Cine m-a întrupat în lumea Frumuseții nesfârșite? Mă umple gândul de har, mă cuprind mrejele vieții, mă îmbrățișează freamătul trăirii. Simt fiorul Frumuseții cu trilul ei de azur. De ce bat clopotele pădurii? De ce se rotesc munții în jurul Vetrei strămoșești? De ce în jurul meu Frumusețea
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Femeia mea cea de toate zilele Din coasta lui Adam s-a întrupat jumătatea mea Mă arde carnea când suferința o supune, Când vine coborând din vremuri o simt o stea Aprinsă în măduva fiecărei ore bune. Am patru umeri Doamne când alături este Două inimi ne bat în pieptul nostru albastru, Iar
FEMEIA MEA CEA DE TOATE ZILELE, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365059_a_366388]
-
Eu văd, tu vezi și știu că-i greu Coșmarul nopții să-l suporți Când înger păzitor nici eu Nu-ți sunt în iad și-n rai la porți. Cât ai sperat, cât am sperat Din visul nostru-adevărat Să mă-ntrupez, să te-ntrupezi Te-ascult, m-asculți, visez, visezi ... Cât am sperat și cât mai sper Mai pot spera încă o vreme, Mi te oferi, mi te ofer Cu trup și suflet, nu te teme! Mă chemi, te chem, cu
CLIPĂ MĂIASTRĂ – DIALOG LIRIC DE TOAMNĂ, ANDREEA ARSENE ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365098_a_366427]
-
vezi și știu că-i greu Coșmarul nopții să-l suporți Când înger păzitor nici eu Nu-ți sunt în iad și-n rai la porți. Cât ai sperat, cât am sperat Din visul nostru-adevărat Să mă-ntrupez, să te-ntrupezi Te-ascult, m-asculți, visez, visezi ... Cât am sperat și cât mai sper Mai pot spera încă o vreme, Mi te oferi, mi te ofer Cu trup și suflet, nu te teme! Mă chemi, te chem, cu tine sunt Tristețea
CLIPĂ MĂIASTRĂ – DIALOG LIRIC DE TOAMNĂ, ANDREEA ARSENE ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365098_a_366427]
-
a deschis calea prin care omul poate să se mântuiască. Această ideie se desprinde din Capitolul I al cărții. “Hotărârea din veci a lui Dumnezeu cu privire la mântuirea lumii a fost împlinită de Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, care S-a întrupat la „plinirea vremii”, adică atunci când pregătirea omenirii de către Providența divină pentru primirea Mântuitorului se împlinise. Sfânta Scriptură exprimă ideea că activitatea de pregătire a mântuirii cuprinde pe toți oamenii, zicând despre Cuvântul că „era lumina cea adevărată, care luminează pe
DIN SUFLET PRIN CUVÂNT,GINDURI DESPRE CARTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365096_a_366425]
-
căutarea omului de către Dumnezeu. Această căutare e lungă, ea are origini în creație, când omula fost creat după „chipul” și asemănarea lui Dumnezeu și până la cuvintele Evangheliei: „și cuvântul trup s-a făcut”. Prin icoană, ca reprezentare a lui Dumnezeu întrupa, Biserica Ortodoxă mărturisește despre asumarea firii omenești în ipostasul Cuvântului lui Dumnezeu și deci despre mântuirea firii noastre. Icoana „izvorăște astfel din învățătura despre mântuire”. Argumentul principal al cinstirii icoanelor este, deci, întruparea lui Iisus Hristos: „Odinioară Dumnezeu, cel netrupesc
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]
-
asimilarea energiilor necreate; perspectiva eternă a îndumnezeirii se transformă într-o experiență a misterului Schimbării la Față permanentizate eshatologic: „Energiile divine nu sunt decât razele ființei divine strălucind din cele trei Persoane divine. Iar de când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat, razele acesteia iradiază din fața Lui umană. [ ... ] Întruparea Cuvântului i-a dat omului posibilitatea să vadă în fața de om a Logosului concentrate din nou toate rațiunile și energiile divine. Astfel îndumnezeirea finală va consta într-o privire și trăire a tuturor
P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364697_a_366026]
-
a fost un om împlinit, un om fericit. Nevăzător, dar luminat, om al rugăciunii, Părintele Teofil și-a întemeiat viață pe credință și cultură. Totodată, Părintele Teofil a fost și rămâne un reper luminos și sigur, o persoană care a întrupat concret bucuria și certitudinea credinței, un propovăduitor al credinței lucrătoare prin iubire. A fost un ziditor de suflete și a renăscut pe mulți la viața duhovnicească în Iisus Hristos și în Biserică prin predicile, conferințele sau îndrumările sfinției sale. A plecat
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
îl va primii în Împărăția Sa alături de Maica Domnului și de toți sfinții, pentru că toată viața și-a închinat-o slujirii lui Dumnezeu și a oamenilor. Prin mutarea la cele veșnice, Părintele Teofil Părăian ne lasă aici o moștenire impresionantă întrupată în viața sa, în cuvintele sfinției sale, în cărțile, în înregistrările cu predicile, conferințele sau interviurile realizate în ultimii 20 de ani în toată țara. Am vorbit, acum și aici, despre acest mare Părinte al Ortodoxiei noastre, pe care noi nu
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
decât el însuși. Așa că, în seara aceasta, sigur de menirea pe care trebuie să și-o urmeze, pornește către fereastra întredeschisă, pe unde se mai plimbase de câteva zeci de ori, atras de armonia versurilor poetului Ion Vanghele, ce se întrupau dintr-o dragoste fabuloasă și, în același timp, neîmplinită... Se oprește Pustiitorul, așezându-se o clipă peste coama uriașă a casei. Se strecoară ușor, la fereastra generoasă, curios să înțeleagă versurile cu care, el, Pustiitorul era chemat: ,,Ca unora din
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
la chemarea acestui poet, pe care a vrut să-l răpească de vreo câteva ori. Dar, un înger al Domnului i-a poruncit să mai aștepte un pic, fiindcă nu putea să-l urmeze, până ce chemarea sa nu se va întrupa sub forma unor versuri, ce va să exprime și să confirme modul său de a exista și de a se nemuri. Acum, Gerul Pustiu a înțeles că totul s-a întregit. Domnul a hotărât că menirea acestui poet s-a
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
agonia de muribund: „Ai învins Galileene!” - Misiunea Bisericii s-a împlinit în ciuda existenței ei într-o varietate de culturi. Nu și-a pierdut identitatea divino - umană și nu a desființat nici identitatea cultural - spirituală a popoarelor în care s-a întrupat, ci dimpotrivă, le-a asigurat identitatea și le-a salvat demnitatea, devenind factorul de coeziune socială al lor. Biserica nu poate supraviețui decât numai în lume, descoperind noi dimensiuni ale chemării sale în lume. - Dintru început a fost și un
DESPRE IMPORTANTA CONLUCRARII RELIGIILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364718_a_366047]
-
pentru a le comunica acestora Viața Sa care este Înviere și victorie asupra morții. Ea reprezintă comunitatea și comuniunea oamenilor cu Dumnezeu prin Fiul în Duhul Sfânt, precum și forma văzută a unei raportări suprafirești la Iisus Hristos - Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat în istorie. Cunoaștem faptul că Biserica are o alcătuire, o constituție teandrică, ea unind timpul cu veșnicia, istoria cu supraistoria ori cu metaistoria. „Ea este locul unei „mișcări” veșnice a Înălțării și a Cincizecimii care unește Cerul și pământul prin
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE STAT SI BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364720_a_366049]
-
confunda cu realitățile istoriei pentru că ea are propria misiune, nu trăiește în afara lor. Deși Biserica este din cer, misiunea ei este una pământească. Biserica este supraistorică, metaistorică dar în același timp se află în istorie pentru că Hristos Domnul S-a întrupat în istorie, iar Biserica pe care a întemeiat-o cu “însuși scump sângele Său” a rămas în istorie pentru a-l răscumpăra pe om pentru supraistorie. Biserica nu ignoră, nu refuză și nu respinge istoria, ci și-o asumă, fiindcă
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE STAT SI BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364720_a_366049]
-
său supranatural și suprafiresc către care trebuie să conveargă întreaga sa existență personală și comunitară. În aceste împrejurări Biserica nu a trecut cu vederea și nici nu a tratat superficial realitatea existențială ce conduce social și politic istoria, care se întrupează în Stat. Statul nu este de sorginte ori de esență divină, dar corespunde rânduielii dorite de Dumnezeu, el are o demnitate bine delimitată care învocă și impune supunere și ascultare din partea tuturor. De aceea, Biserica a avut intotdeauna simțul istoric
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE STAT SI BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364720_a_366049]
-
de pământ bătătorit și crăpat de atâta soare. Deși încă dimineață, aerul mirosea intens a pământ încins. Liniștea adâncă, era întreruptă doar de zumzetul miilor de gâze, invizibile totuși în acea lumină orbitoare, care curgea de pretutindeni, inundând pământul și întrupându-se în licăriri roșii, albastre, aurii, de maci albăstrele și spice. Și îi părea că însăși ea, lumina, zumzăie încet, tolănită printre spicele ce-și plecau capetele spre pământ, într-o mișcare de ascultare atentă. În surdină, tropotul ritmic al
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]