9,278 matches
-
pentru prima oară într-o asemenea sălbăticie. Se opriră amîndoi lîngă o salcie scorburoasă și priviră sceptici în toate părțile. Cît vedeai cu ochii numai stufăriș, ochiuri de mocirlă din care ieșeau, cu zgomote înăbușite, bulbuci, sălcii uriașe cu scorburi întunecate, arini aplecați de furtuni în toate părțile și, din loc în loc, cîte un petec de pămînt mai acătării, plin însă tot de bălării. Și cum crezi tu c-ai să poți prinde pește din hîrdăul ăsta cu nămol? se strîmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
avea nimeni urechi pentru a auzi altceva decît răgete de lei și de tigri. Ce-o fi fost oare? întrebă în șoaptă Iancu Răgălie. Sssst! îl făcu atent Nicanor ducînd un deget la buze. Și numaidecît apoi, tot din acea întunecată și fioroasă parte pădurii, unde nu puteai distinge nimic din cauza ramurilor încîlcite, începu să se audă iar un freamăt surd de strigăte, țipete, urlete și zbierete, cum nu mai auzise nimeni decît la filmele turnate în junglă... Apoi iar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii! Ce s-ar fi făcut Bărzăunul, altfel?... Păi, tot sufletul său era plin uneori de rîpe și smîrcuri întunecate. Ar fi putut el trăi oare dacă peste toate acestea n-ar fi strălucit deseori zorii speranței, ori dacă n-ar fi licărit steluțele atîtor bucurii trăite? Și mai era ceva foarte interesant la Bărzăun: el avea unele amintiri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
azi, ultima zi din programul nostru de întălnire cu voi, o să vorbim și despre Universul Galaxiilor. Ce este o galaxie și din ce este formată? O galaxie este un conglomerat format din stele, planete, praf și gaz interstelar și materie întunecată care, o să revenim, este invizibilă. In general, Galaxiile au în componenta lor de atracție gravitațională între zece milioane și un billion de stele care se rotesc în jurul galaxiei. Diametrul unei galaxii este între căteva zeci și căteva sute de mii
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
rotesc în jurul galaxiei. Diametrul unei galaxii este între căteva zeci și căteva sute de mii de ani lumină, iar spațiul intergalactic este aproape un vid. Dar curios este că peste 90% din masa unei galaxii este formată din celebra energie întunecată invizibilă despre care oamenii de știință încă n-au găsit o explicație convingătoare. Mai sunt unele ipoteze că în centrul Galaxiilor s ar afla celebrele Găuri Negre, gunoierul Universului. Eva: Proiecție! Noi, Pămăntul și Sistemul nostru Solar, ne aflăm în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Unii spun că, în următorii ani, trei OZN-uri sunt în drum spre Pămănt; poate aduc zeii așteptați, cam pe la jumătatea anului 2120. Repet: OZN-urile, răpirile sunt glumele cele mai reușite ale secolului! Profesorul: O întrebare interesantă... misterioasă: energie întunecată sau neagră... Evelin: Sunt două teorii; una ar fi tendința Universului către punctul roșu, deci către oul atomic primordial; altă teorie este cea a expansiunii accentuate a Universului care a devenit unul din cele mai profunde mistere pentru știința astrologică
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
telecomunicații de pe Pămănt dar și viața. Evelin: Este posibil ca energia neagră, care-i de fapt albă (?!) să fie, alături de gravitație, forța care menține echilibrul în Univers?! și iar întrebarea: energia neagră este oare partea nevăzută a Universului, pentru că materia întunecată energia neagră se apreciază că este de cinci ori mai mare ca volum decăt masa totală a galaxiilor din Univers și că accelerează expansiunea Universului? Sateliții “S’O” și “Eu” au lansarea în 2017 și 2019 ca să elucideze enigma energiei
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cele două lumi. Și iată conștiința poetului privind diferențierea axiologică: "Ici-acolo câte-un geniu și peste tot gunoi". "Filozofia și arta sunt o sală regală în care din când în când doar câte o umbră sublimă cu formele ei întunecate sfințește pereții de marmură," (ms.2287,23). Răspunderea față de libertatea spirituală radicală ne întâmpină în Odă (în metru antic), unde poetul transcende diferite hipostaze ale arderii existențiale aparținând sferei umane și aspiră la detașarea totală redându-se sieși singurătate absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine..."; iar mai apoi, depărtarea spațială și temporală dă stării de suflet adâncime, o adâncime care răzbate de dincolo de moarte: Că nu mai poți să te arați/ Lumină din departe/ Cu ochii tăi întunecați / Renăscători din moarte". Definirea stărilor poetice prin spațialitatea dinamică în desfășurare indefinită are loc de asemenea în Și dacă..., Sara pe deal, Mai am un singur dor, Strigoii, dar mai ales în Luceafărul, unde profilul spiritual al personajelor, orizontul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
volum, și Elévation. Poemul Înălțare este chemat să purifice inima și spiritul de miasmele otrăvite ale vieții de fiecare zi luându-și zborul în spațiile eterice ale cerului și ale adâncului din lucruri: Mai sus de mlaștini negre, de văi întunecate, Mai sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de soare, mai sus și de eter Și de hotaru-albastru al sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se cufundă-n undă, Despici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
capăt... Îndepărtară împletitura de crengi uscate care acoperea intrarea adăpostului. Înaintară, precaut. Era beznă acolo, înăuntru. Le trebui cîteva secunde să descifreze umbrele. Și ceea ce văzură îi șocă. Încăperea le păru, la început, goală. Apoi observară că, în cel mai întunecat colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
stinse. De dincolo de gardul părculețului, un leagăn scârțâia sub vânt. Veni noaptea. Prin luminator se mai auzi o vreme zdrăngănit de cratițe, apoi luminile apuseră prin geamuri. Pe hol, pe la miezul nopții, se auzi tropăit, apoi blocul sucombă sub cerul întunecat, de primăvară timpurie. Dimineață, liota de mămăici cu scăfârlii roz se încolonă pentru tura matinală de piață. — Da’ cu Vetuța ce-i? Că ea e prima mai mereu! — Las’ că apare ea. Mai stăm acilea și plecăm noi... Babele se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aprozarului de la colțul străzii Peneș Curcanu. Mary Poppins zâmbea belicos, nu se știe de ce, oferindu-mi lapte cald cu miere dintr-o cupă albă în formă de pantof cu toc cui, pantof care mă privea și el cu niște ochi întunecați și promițători care mie îmi aminteau de găurile de cașcaval în care îmi vâram fără drept de apel degetele copilăriei și din care rareori mai reușeam să mi le scot țși atunci la insistențele bunicii) fără să fac fărâme întreaga
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trec din nou prin holul teatrului, lăsând încă un strat de praf fugărit din stradă. De după paravan nu se mai aude de mai bine de un sfert de ceas nici o mișcare. Pompierul pornește timid să verifice. Prin spațiul îngust, ușor întunecat, zărește un receptor atârnând de pe colțul mesei și scărfârlia redactorului-șef sprjinind podeaua într-o tâmplă. O respirație bolnavă, comatoasă ridică praful de pe podea. Pompierul încearcă să gândească. Se întoarce în holul mare al teatrului și-l anunță pe actor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
faptul că plecase, că o lăsase singură în pădure în momentul în care avusese nevoie de el. Și doar îi ceruse să rămână, dar nu o ascultase, parcă nici nu o auzise. Se descurcase și singură în pădurea necunoscută și întunecată să găsească drumul de întoarcere spre căsuța bunicilor prietenei ei, dar nu pentru asta avea nevoie de el. Avea nevoie de îmbrățișarea aceea care-i insuflase siguranță, în care trăise ceea ce nu mai simțise în brațele altui bărbat. Și nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a determinat să pleci? Și de ce nu ai vrut să știu cine ești?” Privea pădurea sumbră în timp ce întrebări fără răspuns treceau dureros prin mintea ei. Pădurea o atrăgea din nou pășească prin desișurile ei nepătrunse și să-i descopere misterele întunecate, dar de data asta rezistă ispitei. Nu se mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei, era ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
el. Cine era? De unde o cunoștea de-i spusese pe nume? Nu avea prieteni bărbați, deci nu putea fi cineva din anturajul ei. Vocea i se părea cunoscută, dar nu știa unde,când o mai auzise. Era ca un labirint întunecat prin care bâjbâia neîncetat căutând ieșirea, dar se lovea doar de noi pereți, mult prea rezistenți pentru a putea fi dărâmați. Trebuia să-i ocolească, să caute noi deschizături. Așteptase până se întorsese din pădure pentru a se convinge că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
soare, ploi și vânt. La fel și omul. Cu cât înaintează în vârstă, problemele, suferința își pun amprenta mai ales pe chipul său. Iar ea lăsase tristețea să-și facă de cap, de parcă ar fi fost la ea acasă. Cearcăne întunecate îi umbreau ochii mari accentuând paloarea obrajilor și tristețea din privirea din care lipsea parcă cu desăvârșire viața. Traumele copilăriei, obișnuitele probleme ale adolescenței, apoi dezamăgirile repetate de mai târziu în iubire și-au pus amprenta pe caracterul și psihicul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Viața ei era lipsită de culoare. Pe unde rătăcea soarele de întârzia să-i ofere din culoarea lui veselă, din lumina lui? Se ascundea după norii cenușii ca după perdele de mătase. Atât de fine, atât de rezistente, atât de întunecate. Prinse perdeaua de la fereastră cu ambele mâini și trase cu toată puterea de țesătura aceea diafană. Clamele cedară ușor rămânând cu ea în mână. Maxilarele îi erau încordate, respirația sacadată, ochii altădată blânzi, scăpărau săgeți printre genele lungi și dese
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cedară ușor rămânând cu ea în mână. Maxilarele îi erau încordate, respirația sacadată, ochii altădată blânzi, scăpărau săgeți printre genele lungi și dese. Ținând-o cu ambele mâini și cu privirea ațintită în depărtare, undeva în adâncuri, trase de pânza întunecată vrând să o rupă în bucăți, să o distrugă, dar aceasta se încăpățâna să reziste. O adună cu mișcări repezi, deschise fereastra și o aruncă fără să-i urmărească, cu privirea, căderea în gol. Un val de aer rece îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un moment de neputință, de parcă se hrănea cu energia ei lăsând-o fără vlagă, fără să-i arunce măcar o privire. Să fi fost el bărbatul pe care îl căuta? Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase care pictau în verde crud fiecare ramură a copacilor care supraviețuiseră mângâierii iernii. Natura se desfăta sub atingerea primăverii și a soarelui. Dacă primăvara ar fi picurat și în sufletul ei măcar un strop din puterea ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Cutia poștală o făcu să tresară, amintindu-i de scrisorile anonime pe care le găsise și care o tulburaseră profund. Întinse mâna tremurândă, nesigură spre cutia metalică ce scârțâia enervant la fiecare atingere. Plicul alb se ivi în fundalul deschizăturii întunecate. Îi scrisese. Din nou. O cuprinse o senzație stranie de emoție amestecată cu frică, așteptare și nerăbdare în același timp. Îl luă în mână întorcându-l pe ambele părți de câteva ori. Nu se grăbea să-l deschidă, deși era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lor, dar alesese să-i lase acolo unde se descălțase. Totul era o chestie de alegere. Alesese să lase tristețea să o cuprindă, să creadă că nu poate depăși, rezolva unele situații care o adânceau și mai mult în depresia întunecată în care se izolase. Alesese să lase evenimente neprevăzute să o întoarcă din drumul spre un altfel de a fi. Alesese să se declare învinsă înainte de a începe, de a încerca. Alesese calea cea mai simplă cu rezultatele cele mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
când am nevoie de tine. Tu vrei să mă înveți să învăț să mă descurc singură. Iar eu, eu am nevoie de tine.” Rămase cu mâna întinsă spre cuvintele lui, cu pieptul dezgolit în partea stângă pe gresia rece și întunecată. Timpul se scurgea nemilos de încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul slăbit. Se întinse în pat. Tremura. Îi era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]