743 matches
-
pe aripioare. Deodată, steluțele sclipitoare dispăruseră și natura începu să plângă cu lacrimi de ploaie deasă, măruntă și rece. Din cer izvorau săgeți lungi de aur care fulgerau în sus și în jos, în oglinzile de apă. Satele, depărtate în întunecimea care creștea, se cunoșteau întâi după fumegări ușoare, apoi după lumini pierdute în seară ca niște licurici pe o întindere fără margini. Acest amurg a fost cel mai aprins și cel mai violet amurg pe care l-am văzut vreodată
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
un nume mi-a rămas în închipuire: Crăiasa Zăpezii. Curând, vâlvătaia din aur începe să se stingă, iar odată cu ea se sting și puternicele miresme de rășină proaspătă. Noaptea neagră și rece se instalează încet-încet. Mii de licurici răsar din întunecimea codrilor. Garda de onoare a cerului se schimbă treptat.Pânzele imense și schimbătoare ale nopții se aștern încet peste oceanul verde al coniferelor. Deodată văd lumină. M-am trezit din somn. -Ce păcat că toate acestea s-au petrecut doar
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
1976) revelă, prin indicii de frecvență, pe de o parte, caracterul nocturn al viziunilor, pe de alta, dominanța paradoxală a luminii: seara (16) - dimineață (3) ; noapte (101) - zi (56) ; lună (79) - soare (30) ; nor,umbră (100+37) - senin (21); întuneric,întunecime (13+2) - lumină (54) Transformarea primelor două metale nobile în efluvii reverberante și sonore are loc în clipa revelației, iar versurile în care T. Vianu văzuse un pastel, conțin de fapt magia proteică a elementelor: „Când torsul s-aude l-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
încă nu știu că spiritul, sau omul ca atare, este liber în sine; deoarece nu știu nici nu sunt liberi; ei știu că doar un singur om este liber, dar tocmai de aceea asemenea libertate este numai bun plac, sălbăticie, întunecime a patimii sau uneori îndulcire, domesticire a ei, deci tot hazard al naturii sau bun plac"179. Se pare că doar lumea iudeo-creștină și-a luat în serios rolul de a-și duce până la capăt povara cunoștinței binelui și răului
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
sunt asimilate matricei Mamei-Pământ. Minereurile extrase din mine sunt într-o anume măsură "embrioni". Ele cresc lent, ca și cum s-ar supune altui ritm temporal decât cel al vieții organismelor vegetale și animale - dar cresc totuși și ele, se "coc" în întunecimile telurice. Extragerea lor din sânul Mamei-Pământ este deci o operație făcută înainte de termen. Dacă li s-ar fi lăsat timp să se dezvolte (adică ritmul geologic al vremurilor), minereurile ar fi devenit metale mature, "perfecte". Peste tot în lume, minerii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
interbelice, acesteia i s-au aplicat numeroase caracterizări negative (le voi comenta, pe larg, în volumul III al Dosarului). M. Sadoveanu și D. D. Pătrășcanu vorbeau, de pildă, în prefața la Spre Emaus (1924), despre „cumplitele vremuri de azi, cu întunecimea lor sufletească”. „Trăim vremuri grele” era laitmotivul care s-a auzit de-a lungul deceniului al treilea și în primii ani ai deceniului patru, atît la bătrîni, cît și la tineri; „timpuri complicate”, - după unii de „vertiginoasă precipitare”, după alții
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alt Armand Duval, nici pentru hagialîc la mînăstirile din Palestina, cum s-a dus Alexandru Sahia, nici în căutarea unei schimbări de destin, ci pentru a dobîndi mai multă înțelepciune. Și aceasta era, de asemenea, o idee larg răspîndită. „Ce întunecime!...” Bacovia a murit la opt zile după Camil Petrescu: acesta marți 14 mai 1957, el miercuri 22 mai. în „Divagări utile” sînt cinci reflecții ale poetului în legătură cu încetarea din viață a celui ce-a scris Patul lui Procust și Danton
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
momentul zilei, ele într-adevăr frapează: trecuseră aproape trei ore de la răsăritul soarelui (5,42). Ceea ce nu s-a remarcat, însă, e că în cele patru cuvinte sînt două vederi diferite: una de aci și una de dincolo. în „Ce întunecime!”, Bacovia e, dacă pot să zic așa, pozitiv; în „Vine întunericul...” e himeric, metafizic. în primele vorbe realismul său e dovedit de buletinul meteorologic al zilei în care a murit: „Vreme răcoroasă, cu cer mai mult noros; vor cădea averse
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însoțite de descărcări electrice în cea mai mare parte a țării”. Slăbiciunea dată de boală îl făcea să perceapă mai mult negura zilei decît lumina ei. O urmă de luciditate îi spunea totuși că prevalența celei dintîi e nefirească. „Ce întunecime!” echivalează deci cu un strigăt de surprindere și de derută, de neputință de a ieși din legăturile nopții. Teribile, vorbele următoare sugerează implacabilul și atestă înfrîngerea: „Vine întunericul...”, „negru profund, noian de negru”, care îl va cuprinde ca furtuna pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
călugăr”, în sensul că și-a păstrat credința în oameni. (Cf. Pentru a fi iubit pămîntul..., Ediție îngrijită de Al. Oprea, Ed. Tineretului, 1969, p. 170) Figurat vorbind, orice intelectual care se dedică integral vocației sale e un „călugăr”. ,,Ce întunecime!...” 1. Opere, p. 469. 2. Ibidem, p. 470. 3. în ,,Revista vremii”, nr. 12, 9 aprilie 1922, p. 3 și 13, 23 aprilie 1922, p. 3. 4. Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau Destin, ediția citată, p. 335. 5. ,,Prezența poetului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu o inimă curajoasă, nu-și pierde credința în valoarea vieții și în noblețea umanității. Humorul aduce un suflu de libertate chiar și în cea mai profundă degradare a existenței, o rază de lumină chiar și în cea mai mare întunecime a vieții. Pe lîngă asta, humorul autentic s-a dezvoltat într-un chip deosebit de bogat tocmai în Germania. Din zilele în care, acum mai bine de o sută de ani, a fost recunoscut și determinat conceptual, în situația sa universală
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dar e mult mai bun. Rolul polițistului înrăit de viață și dedat la metode de acțiune neortodoxe îi vine în sfârșit bine acestui fost (încă?Ă june prim. Dar scenariul coscris de James Ellroy și care ar vrea să exploateze întunecimile vieții din Los Angeles pare încropit la o partidă de popice. Stați liniștiți, ați mai văzut astfel de filme. Desigur... poate că Desigur... poate că/Definitely, Maybe de Adam Brooks este o consistentă comedie romantică narată sub forma unei povești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
fost totuși acceptată, dar privită cu rezervă întrucât se referă și la maeștri mincinoși care vor introduce secte periculoase și popoare care vor urma această cale „Ei sunt fântâni fără apă, nori agitați de vârtejuri - cărora le este rezervată obscuritatea întunecimilor’. În rezumat - spune Paulescu: Hristos a lăsat întâietatea în Biserica sa apostolului Petru, astfel acesta devine urmașul și locțiitorul său, demnitate la care ceilalți apostoli nu au acces. La rândul lor urmașii apostolilor sunt episcopii, apostolul Petru lăsând episcopului de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Întristat că „numai nația noastră este lipsită de aceste îmbunătățiri și înapoiată decât toate neamurile Evropei și decât multe altele ce lăcuiesc pre celelalte părți ale pământului“, Asachi era conștient că are o misie istorică, de a salva poporul din întunecimea necunoașterii și a izolării și de a-l aduce în contemporaneitate. La fel gândea și Heliade, când înștiința cititorii despre al său „vestitor de obște“ aducător de marea bucurie „de a ne făli în mâinile noastre cu gazeta patriei noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
într-un interviu, camere de tortură pe care le foloseau securiștii, dar neidentificate, persoane răpite de securiști, dar care plecau peste graniță, profitând de învălmășala care se crease. Dăduse românul nostru de adevărata "libertate", după atâția ani de constrângere și întunecime culturală și socială în pușcăriile comuniste, venise și vremea liberului "profesionist", după ce statul "democrat" desființase securitatea, justiția, miliția, granița, controlul financiar asupra băncilor,să poată fi furate,până au ajuns la faliment, precum Bancorex, Felix și altele,trebuiau bani pentru
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
referea la locul nostru de întâlnire) un monument: să-ți fie piatra Dumnezeu și să-l afli pe Dumnezeu în piatră. Apoi își strânse haina întunecată și se îndepărtă în înserare fără să mi se mai arate vreodată. Domn al Întunecimii și Morții, Mirabilis își continuă existența în Dyer, care zidește toată viața biserici ale răului, într-o lume a răului, în care nu e nimic rău să uzi fiecare monument cu sânge. Cartea e astfel construită că nici măcar nu ne
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mundus tenebrosus, această lume de umbre a omenirii se scufundă în noapte... Suntem cu toții în întuneric... Dyer recunoaște că își înalță bisericile în piatră și umbră, cu țelul neclintit de a învălui în "derută". Bisericile lui trebuie să conducă înspre întunecime. Întunecimea răului, ignoranței, necunoscutului. Domnește ambiguitatea. Ackroyd nu dorește să clarifice, ci să neliniștească. Capitolele comunică între ele. Nu numai că fiecare începe cu ultimul cuvânt al celui precedent, dar și incidentele sunt paralele, trecutul e actualizat. Partea a doua
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tenebrosus, această lume de umbre a omenirii se scufundă în noapte... Suntem cu toții în întuneric... Dyer recunoaște că își înalță bisericile în piatră și umbră, cu țelul neclintit de a învălui în "derută". Bisericile lui trebuie să conducă înspre întunecime. Întunecimea răului, ignoranței, necunoscutului. Domnește ambiguitatea. Ackroyd nu dorește să clarifice, ci să neliniștească. Capitolele comunică între ele. Nu numai că fiecare începe cu ultimul cuvânt al celui precedent, dar și incidentele sunt paralele, trecutul e actualizat. Partea a doua (capitolul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dezvălui cum e să te pierzi în necunoscut. Totul e sugerat până la exasperare, aluziile sunt în primul rând lirice. Nu se afirmă nimic clar. În acest roman, Peter Ackroyd este un Desperado al misterului nesfârșit, pe care îl împărtășim, al întunecimii pe veci. Lectura acestui roman ne face părtași la contopirea albului cu negrul, a zilei cu noaptea, a binelui cu răul, rațiunii cu neînțelegerea, a detectivului cu criminalul. Suntem în mare criză de valori, de judecăți, ne pierdem puterea de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întotdeauna chiar așa, însă uneori mi se pare corect ca ea să fie un mod de manifestare și o voce. În mod cert, viețile contemporane cu părinții mei, din același spațiu, au fost depănate între primejdii, crimă, paranoia și genocid. Întunecimile propriei mele vieți sunt mai puțin palpabile. Holocaustul nu mă atinge direct, ca pe ei. Nu mi-l pot asuma. Dacă vreau să lupt cu nedreptatea, trebuie să trec la fapte. Generația mea e în stare de fapte. Dar faptele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al cunoașterii științifice. Ceea ce atunci s-a manifestat ca o veritabilă anulare a vechiului spirit științific și cultural elen, antic, ca o avansată disoluție a cunoașterii științifice, din perspectiva epistemologică de astăzi înseamnă cu totul altceva, adică o pătrundere în întunecimea epocii feudale, dominată de ideologia scolasticii exercitată pe ruinele spiritualității atât de bogate a epocii antice. Puține inițiative istorice vin să scoată în evidență vidul de credință al epocii antice, limitată doar la un nivel de reprezentare conceptuală panteistă, neputincios
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
vrut să explice claritatea și limpezimea imaginilor ca fiind diferită de imaginile confuze și întunecate. Spre deosebire însă de metodologia leibnizeană inițială, el subliniază că între imaginile percepute și apercepție se află o procesualitate asociativă graduală. La Wundt, claritatea sau întunecimea imaginii nu este decisă de altceva decât de un indicator subiectiv, de direcția atenției. Apercepția se află în centrul cercului atenției, locul unde vederea este cea mai clară, centru în care totul se află la periferie. Concepția sa despre apercepție
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
să devină ființă cerească; dacă pe cele cu spirit, va fi înger și fiu al lui Dumnezeu; iar dacă nemulțumit de fiecare dintre felurile creaturilor, se va retrage în centrul unității sale, va forma un singur spirit cu Dumnezeu în întunecimea solitară a Tatălui care este așezat deasupra tuturor, și tuturor le va sta în frunte."106 Rolul care îi este conferit omului îi permite acestuia să aibă puteri sporite și deține astfel dreptul de a-și crea propria existență. Cea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
persoane, cam tot atîțea au plecat în Egipt, iar o parte dintre agricultori au rămas pe loc în Canaan. Deci tot neamul lor nu prea ajungea nici la 20000 de suflete iar asta este istorie, nerevelată și nelățită sub umbrarul Întunecimii Sale! Rolul lui Ahriman din Avesta este aproape copiat în pielea lui Satana la mozaici care, la început era mîna dreaptă a lui Iahwe fiind și fiul cel mai vrednic ce se ocu-pa de turnătorii, dar cînd s-au mai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
anul 192 î.e.n. ca un binefăcător și eliberator al poporului ivrit. În acest sistem social închis controlat de marii rabini, trăiau ivriții prin toate orașele unde aveau comunități mai mari, iar la Roma erau adunați în cartierul Del-ta. În aceste întunecimi sataniste, cloceau ei planul de stăpînire a lumii prin exterminarea Neamurilor și de le va obosi fibra luptătoare, atunci să le tragă goimilor o robie veșnică! În Europa feudală, sectarismul locativ al mozaicilor a fost botezat ghetou, iar acum ei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]