1,988 matches
-
60 și Levi61 pe Snowdon 62. Ochii lor, urechile, nările și limbile lor li se rostogolesc afară, privesc 55 Ce e-năuntru acum văzut afară; ei carne vie sînt vîntului lihnit. Devin Noroade foarte-ndepărtate, pe-un ne-nsemnat și-ntunecos Tărîm. Fiicele Albionului cu brîie-și strînseră vesmintele de Mînă Împletite, Dînd jos perdelele Ierusalimului de pe blînzi demoni ai colinelor; Peste Europa și Asia pînă în Chină și Japonia că fulgerele 60 Merg nainte și se întorc la Albion pe așternutul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
altora? Haideți, O fraților, pentru ce fost-a oare 125 Pămîntu-acesta larg în toate zările întins? nu pentru că jivini să îl colinde". Dar mulți stăteau tăcuți, și în familiile lor trebăluiau. Și multi spuneau, " Nu vedem nici o Viziune în aerul întunecos. Măsurați calea-acelei sfere de pucioasa ce luminează-ntunecoasa zi; Faceți lăcașuri 71 pe acest Pămînt care ne crește și haideți cu un pret să luăm și cu un pret să dăm". 130 Alții se ridicară și înălțară școli și întocmiră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
oare 125 Pămîntu-acesta larg în toate zările întins? nu pentru că jivini să îl colinde". Dar mulți stăteau tăcuți, și în familiile lor trebăluiau. Și multi spuneau, " Nu vedem nici o Viziune în aerul întunecos. Măsurați calea-acelei sfere de pucioasa ce luminează-ntunecoasa zi; Faceți lăcașuri 71 pe acest Pămînt care ne crește și haideți cu un pret să luăm și cu un pret să dăm". 130 Alții se ridicară și înălțară școli și întocmiră Instrumente De măsurat calea cerească. Aprigul Urizen privi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
doisprezece fii ai ei, 200 Și fost-a Înălțat la cea dinții intrare-a sălii lui Urizen. Cînd Urizen se-ntoarse de la nemăsuratele-i călătorii și trude, Coborînd, ea lîngă el se așeza, în mantiile-i83 Luminoase-nfășurîndu-l. Uimit și Încurcat privi Întunecoasa-i silueta care acum de el fusese despărțita; se-nfioră și amuțit rămase 205 Pînă ce mîngîierile și lacrimile ei îl readuseră la viață și la bucurie. Două voințe-aveau, două intelecte, iar nu ca-n vremurile de demult. Această simți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pogoară; Căci Rîma re-nnoiește umezeală cîmpiei nisipoase. Acuma mîna stîngă mi-o întind înspre țarina dedesubt, 370 Și-ating înfricoșata coardă. Trezesc duioasa bucurie în hrube-ale tristeții și-un zîmbet îl sădesc În codri-ai suferinței, Si in ținuturile-ntunecoasei morți trezesc clocotitoarele izvoare ale vieții. O,-s istovita! așază-asupră-mi mîna ta sau cad fără putere, 375 Cad sub razele acestea ale tale, Căci mi-ai atins cele cinci simțuri și ele ți-au răspuns. Acuma sînt nimic, și cad
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pierind. Acestfel trăia Los, pe Enion departe împingînd-o în infinitul cel de moarte, Să poată trage în Vîrtejul 104 ei și spiritul Ahaniei. 385 Ah, tu, orbire fericită! Enion nu vede ale-ndoielii grozavii, Si ástfel se jelește din afunzimea-ntunecoasă; de aur cerurile tremura: "Silită sînt ciulini să semăn în locul grîului, urzici în locul hrănitoarei trufandale. Sădit-am în pămînt un legămînt ce-i mincinos; rodit-a arbore otrăvitor. Am ales șarpele că sfetnic, și cîinele 390 Ca-nvățător pentru copiii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acel Profetic prunc Să crească trebuie, spre-a porunci Prințului sau; asculta însă nestrămutatul meu edict: 20 Vala se va preface-n Vierme în Pîntecul lui Enitharmon, Sămînță să pe fibre așezînd-o, ce în curînd va încolți 109, Iară Luváh, întunecoasa, furibunda moarte în pîntecul lui Los. Vai mie! cu mine ce-o să se întîmple în clipa-aceea-nfricoșată?" Ahania capul și-l pleca și-n față Regelui ea plînse șapte zile; 25 Și-ntr-a opta, cînd nourii din jurul tronului se risipiră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și-l ridicắ și-ástfel (grăi) cu glas ceresc: "O Prințe, te-a pus Cel Veșnic căpetenie peste oștirile-i, [Ridică-ți deci strălucitorii ochi spre el, ridică-ți mîinile supuse 110, Si mîngîieri vor coborî din cer în norii tăi întunecoși.] 30 Lasă tot viitoru-n seama lui. Primește-ți iar ale Luminii cîmpuri. De ce ai ascultat de glasul lui Luváh în dimineața-aceea groaznică Și ai luminii aprigi căi nemuritori i-ai dat amăgitoarelor lui mîini? Acum nu mai asculta de voință
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tăcut; Și mîna-ți de o ții napoi mă stîng precum o frunză ce-a căzut. O, sînt nimica, și în nimic trebuie iarăși să mă-ntorc. 65 De-ți iei napoi suflarea, iată, învăluit sînt în uitare". El se opri: întunecosul glas tăcu, dar nourul deasupra capetelor lor pluti-n Cununi de aur, tristețea Omului și picurii îmbălsămați căzură jos, Și Iată, acel Fiu al Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
De ce-n tulburătoare cețuri nourii tăi se răsucesc? Nu pot să mai ascund Îngrozitoarea viziune pe care-o văd cu ochii. O, iubire și viața și lumina! Spaime profetice mă-ndeamnă să vorbesc: naintea-mi este viitorul 75 Precum o candela întunecoasa. Moartea de veci îmi bîntuie speranța toată. Rupți de Frăția Veșnică murim și nu mai sîntem. De unde strígă acest glas, Enion! care-mi răsúnă în urechi? O, neîndurătoare milă! O,-ntunecoasă amăgire! poate Iubirea să caute domnie?" Și Lúvah se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să vorbesc: naintea-mi este viitorul 75 Precum o candela întunecoasa. Moartea de veci îmi bîntuie speranța toată. Rupți de Frăția Veșnică murim și nu mai sîntem. De unde strígă acest glas, Enion! care-mi răsúnă în urechi? O, neîndurătoare milă! O,-ntunecoasă amăgire! poate Iubirea să caute domnie?" Și Lúvah se luptắ domnia s-o cîștige asupra Omului Străvechi. 80 Și se luptară peste Trupul în care Vala era-nchisă Și-ntunecatul Trup al Albionului fost-a lăsat cu fața la pămînt pe pardoseala
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe-acel șuvoi În care-acum se prefăcură rîurile noastre, săpînd prin peșteri uriașe De sînge închegat, luptînd ca să fim izbăviți din lanțuri. Ea se lupta-n zadar; dar nu la fel Urthona se luptă; fiindcă eu, țîșnind, 105 Albastră umbră,-ntunecoasă, groaznică, ieșit-am în văzduh din Nările Lui Enion ce răsuflau, de Enitharmon despărțit. Urlat-am de durere. Și te-am privit cum putrezeai pe Stînci. Din mila am plutit deasupră-ți; și străjuit-am leșu-ți groaznic Din fața Vulturilor Mîncători de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
multe roți irezistibile în puterea întunecatului Urthona. Dar Enitharmon, în nori învăluita, tare se jeli, căci pe cînd Los bătea 185 Nicovalele lui Urthona, verigă cu verigă lanțurile suferinței, Pe vînturi împletindu-se și răsucindu-se în jur în afunzimea-ntunecoasă, Au biciuit ale lui Enitharmon mădulare, si focurile de pucioasa, Vărsate din cuptoare, o-ncolăciră-n jur, înlănțuită-n foc necontenit. Urlắ femeia-ncîntătoare, si Urizen, dedesubt, adînc gemu 190 Mortal între bătăile ciocanului, mulțumind Urechilor Lui Los în cruntă răzbunare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iară tendoanele-i de fier că plumbul se îndoaie și se-nfășoară-n 295 Chipuri neobișnuite, dansînd, urlînd, călcînd abisul în picioare. Sfîrșitul Nopții a Patra VALA Noaptea a Cincea 129 Căzut bolnav, Nebun, dansa pe munții săi înalți și-ntunecoși că cerul, Acum în trainica alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii săi scîntei nimicitoare, Și lîngă nicovala rece dansat-a cu ciocanul lui Urthona, 5 Îngrozitor de palid. Enitharmón se-întinse pe groaznicul pămînt. Simți-nghețînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
arc întinde-l, Si coardă fă-o să vibreze la urletele noastre; și lasă-ți negrele săgeți În Cer să cînte cum cîndva cîntat-au pe-ale Luminii dealuri Cînd plîns-a-n chinul tainicei dureri Urthona-ntunecatul: El plînse și se dezbinắ și-ntunecosul cap și-l așeza 55 Pe Stîncă Veșniciei jos pe bezne-ale străfundului, De negre vînturi sfîșiat și de torente ne-ncetate de foc mistuitor, Si fiii săi cei înfocați în pieptul sau erau înlănțuiți și de blesteme plini. Și respirînd grozavnic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cleștar dumnezeiesc de limpede, Ce-n coastele-i zămisli șerpi cu suflete văpăi de foc. Dar timpurile-acum se-ntorc asupră-ți. Pîntecul lui Enitharmon Te ține-acum, curînd va naște. Sunați, Goarne de război! Din tainicu-i ungher chemați pe Vala-n toată-ntunecoasa-i amăgire, 65 Apoi mînie pe mînie se revărsa-vor fioros din tolba-i de cleștar". Așa cîntară Demonii în jurul lui Orc cel roșu, și-n jurul fíravei Enitharmón. Sudoare și sînge pe mădularele lui Los stătură-n globuri; Pleoapele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în mohorîtele străfunduri, Șezînd în întuneric: deasupră-i Los era-ntristat în suferință-ngrozitoare De beznă-nvăluit; pruncul de foc creștea, hrănit cu laptele Lui Enithármon. În jurul ei Los stîlpi de fier zidi, Si de arama și argint și aur împătriți, cu-ntunecoasă temere profetica, 75 Fiindcă se temea acum de Moartea cea de Veci și de supremă Stingere: El Golgonooza o zidi132 pe Lacul lui Udan Adan. Și pe Hotarul Transparenței 133 apoi zidi Luban-ul134. Tharmas Temelia așeza și Los cu chin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și încolo fură rupte. Întins pe pietrele de gheață, ruinele tronului sau, Urizen cutremurîndu-se-auzi, tremurînd mădularele-i zguduiră strașnicele porți. Chinurile lui Urizen închis în hrubele adînci ale lui Urthona: 190 "Ah! cum să se supună regele Urizen ăstui sălaș întunecos? Ah! cum e asta? Cîndva sublimul tron mi-l întindeam pe înălțimi; Munții lui Urizen, cîndva de-argint, unde-ai înțelepciunii fii hălăduiau, Si pe-ale căror vîrfuri Fecioarele cîntau, sînt pustiite stînci. Fîntînile-mi, cîndva sălașul lebedelor, hrănesc țestoasă cea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
e închis în Peșteri iubirea-și arăta-va rădăcina în străfund de Iad". Sfîrșitul Nopții a Cincea VALA Noaptea a Șasea 156 Astfel se nalta Urizen, si sprijinindu-se de sulița își cerceta hrubele. Luatu-și-a zborul prin aerul întunecos pînă-ntr-un loc în care-un rîu curgea, Si, coiful de argint dîndu-și-l jos, cu apă îl umplu și a băut; Însă cînd, setea-i fiind nepotolita, cerca mai mult s-adune, 5 Iată, trei groaznice femei la marginea șuvoiului strălucitor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și-n altă înviere 165 spre suferință și grea călătorie. Și totuși cărțile și le ducea în zdravenele-i mîini, si pana să de fier166, Fiindcă-atuncea cînd muri ele zăceau lîngă mormîntul său, și-atunci cînd învié Le apucắ zîmbind întunecos; fiindcă,-n giulgi înfășurat, 170 Le-ascunse cînd în moarte adormí, cînd învié, De vînturi fost-au roase; cărțile rămáseră nemistuite încă, Inca spre-a fi scrise și amestecate cu foi de-aramă, si de fier și aur167, Timp după
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
timp după timp să scrie. Călătoria-i fusese fără de sfîrșit, dar îl călăuzi mîna Divină, Căci fu nemărginita calea și-ntunecată de temute Arderi, Si de îngrămădiri de stînci care-ncruntate-n hăuri se uitau, bezmetice-nvîrtindu-se În jurul Iazurilor de foc168 în afunzimea-ntunecoasă, ruinele lumii lui Urizen. 180 Adesea ședea el într-o întunecată crăpătura și rînduindu-și cărțile, Sau cufundat în somn dormea cum spirite nemuritoare dorm, trudit în tînguioasa-i Stare-ntunecată vrednica de plîns; apoi se înalță, privea și medita asupra Groaznicei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
soare, nici nouri și nici stea; Și totuși el, cu globul sau de foc imens în mînă să cutezătoare, Nainte se purta prin văile Înfricoșate, urcînd și coborînd, Peste măsură istovit, sau cuteza să se avînte în zbor greu peste întunecoase crăpături, Ori în prăpăstii-ntunecoase, sau cu durere și-uriașă cazna suí 290 Pîn' ce văzu lumea lui Los de pe-Ascuția stîncă-a lui Urthona Și auzit-a tot mai deslușit urletele lui Orc cel roșu. Și îndoindu-și nemuritoarele strădanii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stea; Și totuși el, cu globul sau de foc imens în mînă să cutezătoare, Nainte se purta prin văile Înfricoșate, urcînd și coborînd, Peste măsură istovit, sau cuteza să se avînte în zbor greu peste întunecoase crăpături, Ori în prăpăstii-ntunecoase, sau cu durere și-uriașă cazna suí 290 Pîn' ce văzu lumea lui Los de pe-Ascuția stîncă-a lui Urthona Și auzit-a tot mai deslușit urletele lui Orc cel roșu. Și îndoindu-și nemuritoarele strădanii, prin văile înguste Cu greu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mea porunca; căci eu sînt Dumnezeul Acestei groaznice ruine. Nălțați-vă, O, Fiicelor, la aspră mea porunca!" 95 Sfărîmînd Stîncile, Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta 197, Grozavnice cu vasele de fier, ce le purtau Prin aerul întunecos; cartea de fier o luară și așezat-o-au deasupra Pe nori de moarte, si cîntecele își cîntară, frămîntînd pîinea lui Orc. Orc cîntecul îl asculta, silit fiind, răbdînd de foame pe vîntul friguros 100 Care se legăna împovărat de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
convins că era Lúvah. Și început-a Orc un trup de Șarpe să-ntocmească, Disprețuind lumină lui Urizen și prefăcînd-o-n foc vîlvîitor, Primind, așa cum otrăvita cupă Primește vinul cel ceresc, 155 Și prefăcînd iubirea-n furie și gîndul în abstracție, Întunecos devorator pe Șine mistuindu-se200, suind în ceruri. Urizen se așeza pizmuitor, trist meditînd și-ascunsa groază o văzu Semeața văpăind înalt și cu dispreț rîzînd de al iluziei izvor, Dar (Urizen) izvorul propriei iluzii nu-l știa, ci însuși se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]