7,848 matches
-
al misterului care conține un alt mister care conține un alt mister etc. este felul în care funcționează impecabil cheile cele mai bizare de la ușa camerei cu secrete vechi începînd de la 200 de ani încolo. Gadgeturile acestea nu ruginesc niciodată, învîrți comutatorul și o lespede de piatră de cîteva zeci de tone se mișcă disciplinat, uleiul se aprinde și după 500 de ani cu o flacără vie, frînghiile mai oferă suficientă rezistență cît să te joci de-a Tarzan balansîndu-te elegant
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
după zisa cină, puțină apă de băut. De fapt, nu aveai după ce s-o bei. Dimineața, când lumina pătrundea prin ferestruică, găseai în gamelă mai multe ploșnițe înecate. Să le plângi de milă. Din cauza lor, nu dormeam noaptea și mă învârteam în micul spațiu, făcând cât mai puțin zgomot. Lăsam ploșnițele să se înfrupte din ceilalți trei colocatari ai celulei. Mai dormeam peste zi. Pentru că nu suportam ploșnițele, eram mai chinuit decât ceilalți. Era încă iarnă. Trecusem de perioada în care
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
acolo înăuntru înalt. Acum scotocești în fotografia veche: Vedeți ușa albastră modestă deschizîndu-se odinioară prietenilor familiară ca intrarea micului bordel din copilărie: cu slujnice, lampadare și cearceafuri aburinde, atît de fierbinți, o oglindă oarbă te zgîrie; pe ea cămila oarbă învîrte cerul orb în jurul fîntînii ceai de izmă dulce. Mirezme de abator. încă mai înveți prin smîrcurile Cartaginei. Luna pe fruntea cailor e Baal, mîncătorul de copii, izgonitorul pițigoiului argintiu sub nesfîrșitele trombe de ploaie ale timpului. Visai să pleci de
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
departe. Muzica nouă nu mai este astfel un produs de lux ori o "trăznaie" fără utilitate practică. Și mai e ceva: concertele axate pe livrarea lucrărilor recente sunt anticipate de explicite dezbateri-lecții (un fel de matinee) la care spectatorii se învârt în jurul vârstei de zece-doisprezece ani. Mi se pare normal ca publicul actual al concertelor de seară (și, vă rog să mă credeți că abia încape în spațioasa sala din "Cita Alta") să fie publicul matineelor de acum două decenii. Să
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
să te pună pe gânduri, bă, ce caut io pe-acilea? Or, ăștia mici au o viață ca de desene animate și tare mi-e că nu le place să trăiască. Nu știu mai nimic despre lumea în care se învârt. Lumea s-a născut cu vreo 20 de ani în urmă. Nu au curiozitatea să cunoască și alt tip uman, trăiesc la fel ca membrii unor triburi suficienți lor înșile." (pp. 96-97); Textele astea pe care le scriu aproape zilnic
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
că ne plătesc, noi ne facem că muncim", cum totul era mimare, îngânare și bătaie de joc, cum bășcălia era așezată chiar la temelia societății și cum verbele acțiunii ajunseseră să fie "a se orienta", "a se descurca", "a se învârti". "Lipsa de energie activă, pasivitatea defensivă și resemnată a românilor", lăsând loc doar la "protestarea verbală (...) prin batjocură și sarcasme" despre care scria C. Drăghicescu, referindu-se la epoci mai îndepărtate, a mutat în perioada comunistă vitalitatea populară în domeniul
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
tupeul de a-și bate joc de cei pe care îi înșală) a devenit pentru români un fel de șperaclu bun de deschis toate porțile și de rezolvat toate problemele, un fel de perpetuum mobile care face să ni se învârtă nu numai soarta, ci și sufletul în gol. Bășcălia generalizată reușește să dilzolve totul, asemenea unui acid capabil să șteargă urmele și să facă să dispară, la grămadă, atât victimele, cât și armele crimei. Cei ce fac alergie la gravitate
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
împotriva lui Ioan T. Morar. Publicistul de la "Cotidianul" și "Academia Cațavencu" e învinuit, din senin, c-a fost "turnător ordinar la Securitate", iar drept argumente sunt aduse niște calomnii josnice - demult demontate - ale lui Valerian Stan. Cam pe aici ne învârtim: în lumea celor care n-au reușit să-și creeze un nume onorabil și atunci au decis să apese până la fund pedala nemerniciei. Atacurile împotriva intelectualilor vor continua, fără îndoială, cu o ură spumegândă. Dar ele vor fi cel mai
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
patefon, obiect retro în salon, cu discuri de la talcioc să pună placa " Ce bine e cu tine, de-ai ști cât e de bine, aici m-aș cuibări, n-aș mai pleca de-aci...". De la orice distanță vom auzi lingurița învârtindu-se în ceașcă - și vom respira ușurați.
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
public. Completamente fals. Mergeți pe orice stadion și veți constata că, în afară de-o mână de fanatici, fenomenul aproape că nu interesează pe nimeni. Și atunci, în numele cărei realități suntem bombardați cu păreri și reacții ale unor indivizi care învârt limba în gură ca pe niște moriști stricate? În afara meciurilor naționalei, lumea nu se prea bulucește la stadioane. Pe ce prezumție se bazează pomparea desfrânată, la ore de maximă audiență, a reprezentanților lumii fotbalistice? E limpede că explicațiile sunt de
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
ce își urmează drumul către moarte și care poate fi oricând suprimată, precum furnicile anonime care invadează vara bucătăria poetului. Din acest punct de vedere privită viața, progresul devine o iluzie, generațiile care se succed nu fac decât să se învârtă într-un cerc îngust, chiar dacă fiecare nouă generație este convinsă că merge cu un pas mai departe decât cea care a precedat-o. "Cel dintâi a început să mărșăluiască/ pentru a ajunge într-un punct anume/ într-o situație anume
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
dar care ar trebui să vină ce numesc ei azi capitalism... capitalismul lor de țoape... de cuscri, cumetrii... ginerici... soacre... nurori... cumnați... ca să-l pună pe el,... pe capitalism, în fine, în practică, dar în folos doar personal... Duceți-vă, învârtindu-vă! unde și-a înțărcat mutu iapa!... Sau să nu mai fi fost nici o revoluție... Și azi să strigați cu toții în cor pe la congresele voastre: "Stalin și poporul rus Libertate ne-au adus."
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
guignol. Cei care trag de la o fereastră șunt un țigan, care folosește pentru prima oara o armă și care este temporar investit cu titlul de terorist arab, alături de tînărul Coști, proaspăt dezertor -, loc unde filmul capătă accente burlești. Discuțiile se învîrt în jurul permisiei mult așteptate, a revelionului, a familiei care așteaptă acasă, a frigului din case sau a înfometării populației fără de care Ceaușescu n-ar fi pierdut controlul. Filmările în interiorul TAB-ului, ca și cele ale lui Criști Puiu din "Marfă
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
Cîte teatre particulare sînt în România?". Întrebarea vine din partea amicilor arhitecți, doctori, precum și de la artiști, de toate felurile, de afară. E drept, niciodată de la oameni de afaceri știind că numărul este halucinant, totuși, pentru o țară europeană, și nu numai, învîrtesc argumentele și cifrele astfel încît realitatea să fie transportată spre zările ficțiunii. Mint frumos, cu alte cuvinte. Teatrul particular este acela care are un sediu - locație, în termenii contemporani - și care desfășoară o activitate continuă din finanțări proprii, altele decît
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
porumb, fie în tulpini uscate de floarea soarelui, legate apoi cu sfoară. Și-a dat seama că bunicul era foarte isteț, gândindu-se că un iepuraș ca dumnealui ar veni în vizită la puii lui. Acum bietul musafir s-a învârtit în jurul copăceilor, a mișcat mustățile, și-a înfipt de câteva ori dinții mari în îmbrăcămintea de iarnă a copăceilor și a plecat supărat în pădure. Trebuie să mai rabde câteva zile, până se va topi zăpada și tinerele vlăstare din
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
pretext, gogoașă înfoiată bună de închis gura naivilor, praf simandicos aruncat cu grație teoretică în ochii credulilor. Și de aceea, e mai bine să învățăm cum să facem uz de acele tertipuri logice cărora logicienii le spun petitio principii (te învîrți în cerc lăsînd impresia că descoperi un lucru pe care de fapt îl știai de la bun început), argumentum ad hominem (nu ataci ideea adversarului, ci persoana lui), argumentum ad verecundiam (manipulezi adversarul profitînd de respectul pe care îl are față de
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
preschimbă într-un pustiu halucinant. Cucerirea Berlinului. Repetare a sinistrelor priveliști budapestane. Nimic nu seamănă mai mult cu o bătălie decât o altă bătălie. Apoi o scenă emoționantă: semnarea capitulării fără condiții, în fața rușilor, a statului-major german. Intrarea mareșalului Keitel învârtind amenințător bastonul de mareșal. înaintează ca un Mefistofel de comedie; sucește și învârte în juru-i vasta-i pelerină neagră. Se așează ca un mecanism bine reglat, semnează și își îndreaptă de două ori, foarte sigur, monoclul. Totul să se fi
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
nu seamănă mai mult cu o bătălie decât o altă bătălie. Apoi o scenă emoționantă: semnarea capitulării fără condiții, în fața rușilor, a statului-major german. Intrarea mareșalului Keitel învârtind amenințător bastonul de mareșal. înaintează ca un Mefistofel de comedie; sucește și învârte în juru-i vasta-i pelerină neagră. Se așează ca un mecanism bine reglat, semnează și își îndreaptă de două ori, foarte sigur, monoclul. Totul să se fi petrecut, într-adevăr, așa? Doar consecința unei educații tradiționale să fi strâns taliile
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
e gata și masa. Pe cimentul podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorit pe alocuri cu tălpile. Până la glezne i se cunoșteau urmele semnalelor fiului ei, contrastând cu albeața strălucitoare a gambelor și pulpelor ce păreau să tresară imperceptibil. Se învârtea ca un animal într-un țarc cu pământ bătătorit pe jos, pe lângă cratița cu fiertură și tigaia cu rântaș pe aragaz, și mai era loc în țarc pentru o masă mică de brad nevopsită, aidoma celei pe care-mi scriam
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
poate vorbi cu mine, cînd plonjez în subiect. Așadar, eu fac abstracție de exterior. D.P.: N-ai nevoie nici de obiecte-fetiș în preajmă? D.F.: De obiecte-fetiș n-am nevoie, am nevoie, cred, de un anumit spațiu, în care să mă învîrt cînd mă scol de pe scaun, fiindcă mă scol deseori de pe scaun. Mă duc, îmi fac de lucru, ascult muzică sau schimb un disc... Trebuie să rup puțin ritmul elaborării, tocmai pentru a-l amplifica. Am un ritual banal, de om
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
vorbim de cele din anii '50!) De altfel, o parte din tinerii cineaști români au mizat pe acest filon și au mizat bine. Spre exemplu, filmul lui Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii (2006) sau cele care se învîrt în jurul revoluției din Decembrie, - sau ce-o fi fost -, precum A fost sau n-a fost? (2006) al lui Corneliu Porumboiu sau Hîrtia va fi albastră (2006) a lui Radu Muntean au obținut nu doar premii importante la Cannes și
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
Caragiale: prea ancorate în epoca lor, nu vor mai însemna mare lucru peste ani. Dincolo de a fi o apreciere perdantă a criticului de la Sburătorul, văd în ea un algoritm binar de selecție a tuturor cărților de acest fel. O ruletă învârtită cu sau fără noroc. Un bazar bizar ieșit de sub administrarea oricărei previziuni bursiere. Sper numai să fi mizat fericit în cele ce-l privesc pe șarmantul prozator Radu Paraschivescu. Fie și numai pentru ca titlul acestui articol să nu se confirme
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
De la capăt). Sufletul e cuprins de vertij. Se instalează o halucinație pe materia civilizației care se-nchide în cerc vicios: Voi mai avea clipe,/ Voi mai avea trup?// Zile încep să dea în afară/ Precum șuvoiul în vremea furtunii.// Se învîrte casa, se învîrte lumea cu mine" (Flux). Treptat, imaginea cetății maștere se-ntunecă, se prăbușește de tip vegetal a ființei vulnerate: "Cerșetori aproape la fiecare colț,/ Mîini întinse ca niște cangrene,/ Ziduri flămînde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi, nu plîngi
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
e cuprins de vertij. Se instalează o halucinație pe materia civilizației care se-nchide în cerc vicios: Voi mai avea clipe,/ Voi mai avea trup?// Zile încep să dea în afară/ Precum șuvoiul în vremea furtunii.// Se învîrte casa, se învîrte lumea cu mine" (Flux). Treptat, imaginea cetății maștere se-ntunecă, se prăbușește de tip vegetal a ființei vulnerate: "Cerșetori aproape la fiecare colț,/ Mîini întinse ca niște cangrene,/ Ziduri flămînde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi, nu plîngi,/ îți faci cruce
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
Dacă vreunul din aceste instrumente ar fi existat în casă, aș fi putut deveni un virtuoz, complinind lipsa de educație a vocii. îmi exercitam simțul muzical scuturând la urechi cutioara cu ace de oțel pentru plăcile patefonului. Adevărat este că învârteam singur manivela acestuia și chiar în lipsa părinților o ascultam pe Amelita Gallicurci într-o dramatică arie din "Norma" lui Bellini, pe tenorul Schmit, cu "Funiculi-Funicula", pe Șaliapin în "Luntrașii de pe Volga". Basul nu mi se părea destul de adânc. După șaptezeci
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]