64,920 matches
-
Va spune că trăiește cel mai tandru răsărit. Ai intuit corect, o va iubi Și ea îl va iubi și îl va răsfăța Și da, e adevărat Că nu își va mai aduce aminte precis Când este ziua ta. Ai învățat ceva lecții de viață De știi atât de bine ce se va-ntâmpla Cum mult prea bine știi, poete, Că-n pagini, pe furiș, Ea se va căuta... Dovadă Există! M-am uitat pe internet Am văzut cu ochii mei
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
și cei plătiți cu-argint cei mulți și proști, și filosofii gravi ca-n Dante, șiruri trec ai morții sclavi...) ...da! Charon mă așteaptă zi de zi ci eu mai pufăi - bine-i a trăi chiar când ești mort! am învățat s-aștept - fără-de-timp e Timpul înțelept! - milenii strâng - orbitele mi-s vii - iar Charon mă așteaptă zi de zi... 12 decembrie 2005
Fumând pe malul Styxului… by Radu Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/4578_a_5903]
-
pe acest pământ După mulți ani Nu sunt dezamăgit E frumos aici E aer, e și apă Diferite fructe Mi-am făcut și eu un rost cumva Sunt aici și ființe conștiente Paparuda, bunăoară E bine, e bine aici Am învățat lecția. *** În văzul tuturor Am inventat o nouă iarbă O iarbă care aici nu există Cu-adevărat Numai ceea ce nu este Poate cu-adevărat să fie Nou. *** Suntem atât de apropiați Încât nici nu mai contează Că nu suntem împreună
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
Iubirea, ca un bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri, din trecut, îmi bat în față, Cu ei de mână, mă trezesc cântând Și toate mările din jur mă-nvață Să trec așa, orbecăind, cu pași De rege tânăr, blestemat de zei Ca singur, singur, singur să mă lași Iubire tristă, legendar temei Al lumii care naște, care moare Cu fiecare nuntă - sfânt izvor De alte lumi mai pure, roditoare
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
balenele prin volanul din dantelă sfâșie pânza fină. vârtej de cuvinte pe care nu le înțeleg. fereastra ieșită din pământ ușor aburită se luminează deasupra mea. îl văd pe tata cum prinde o frânghie în grădina de la possi să ne învețe pe noi fetele în zori chiar înainte să bem paharul cu lapte abia muls cum să pășim elegant să plutim să alunecăm ca niște fluturi în plasa de mătase. apoi valul negru cât o catedrală de înalt mătură puntea și
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
se pregătește inconștient pentru el. Concentrată asupra iluminării. Asupra dezlegării reperelor, direcției și vitezei de dezvoltare a sufletului lui. Cu creionul în mână i-a studiat pe Tesla, Einstein (de fapt, doar contribuția Milevei) și pe Milutin Milancov, astro-climatolog. A învățat româneasca lui. Recita pe de rost pe Blaga, Eminescu, Minulescu. Niegoș, Ducici, Șantici, Rachici. Poetologii. Mondiale și autohtone. Să nu se facă de rușine în fața erudiției lui a învățat chiar și tâmpenii. Ea a studiat sentimentalismul romantic, impresionismul, neoromantismul, neosimbolismul
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
de fapt, doar contribuția Milevei) și pe Milutin Milancov, astro-climatolog. A învățat româneasca lui. Recita pe de rost pe Blaga, Eminescu, Minulescu. Niegoș, Ducici, Șantici, Rachici. Poetologii. Mondiale și autohtone. Să nu se facă de rușine în fața erudiției lui a învățat chiar și tâmpenii. Ea a studiat sentimentalismul romantic, impresionismul, neoromantismul, neosimbolismul, primitivismul contemporan, neobarbarismul, zenitismul, dadaismul, suprarealismul, etnologia, folclorismul și curentele mitico- religioase. Transcendențele lirice. Paleografia. A plâns o Dunăre de la izvoare la vărsare. Și a început-o pe a
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
acasă numai noaptea, trăgea perdelele și la lumina lămpii arzânde scria, scria și scria îngrozitor de puțin, aproape nimic, un detaliu al nimicului, o lipsă de scris, o destructurare, un plâns îngropat într-un mâl de carbon încât suntem nevoiți să-nvățăm să citim cum moartea pășește tiptil pe vârfuri Acest palid oarecare vasiliu Care se ascundea sub identitatea falsă, derutantă, mai puțin cunoscută, de george bacovia. Un șarlatan vizionar, Un suspect.
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
de seamă alți douăzeci de ani că mica fereastră din moalele capului s-a-nchis, iar obloanele s-au tras. acum nu mai vezi cu tot trupul ca pe vremuri. și în timp ce carnea crește tot mai groasă și mai grea, înveți să te vaiți de carne bolnavă - ai uitat demult că cel ce stă acum deasupra ta avea loc în pat, lângă tine. nu, încă n-a urcat atât de mult încât să nu-l poți vedea chiar deloc, dar ochiul
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
ca să-i prinzi mâna și să-l afli câteva clipe stai încremenit apoi brusc începi să vorbești tare să râzi fără motiv așa cum se zbat păsările după ce li se taie capul ce știi tu să faci pe întuneric? ce-ai învățat tu în atâtea ceasuri cât ai privit inima beznei? cuvinte? nu folosesc la nimic parcă sunt ale unui bătrân pe care boala s-a făcut că-l uită ca să afle ce-i poate gura Buna noastră gospodină sub soarele sclifosit
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
chepengului apoi străpungi cerul cu viața mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică înveți și uiți scrii și pielea devine aspră ca o piele de animal în oglindă desfaci feliile din trup le amesteci într-o urmă de sânge și treci de cealaltă parte a baricadei arunci pietre spre trecători arunci tot ce-a
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
-mpungi cu plachiul în pântec de cal, nici vărsare de sânge, nici jurământ de credință, nici solie sau car triumfal. Doar brățara de ținte și sfoara sau șnurul, la încheietura mâinii și un nou tatuaj și respirația pe care o înveți de la guru și manualul despre sex și sevraj. Se descheie cămașa, se desfac lăbărțate șireturi, pieptul gol ca un tors de carton, nu berbec și nici parapeturi, holograme în loc de amvon. Purpura inundă băltoace și râuri, sângele tău pentru cronici nu
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
Ce crezi că omul e mai mult decât o gură de tun? Merge de-a bușilea, apoi își ia zborul ca o scânteie, cască în aer o groapă, țipă a glorie ca un păun. Poetul va vorbi despre frică, a învățat s-o miroasă. Nu crește pe gard doar mâna maicii Domnului și glicină. De ce ți-e frică sârmă ghimpată? Si ție scaun electric? Si ție coasă? Sau ție harnică ghilotină? Si ție capcană de șoareci? Sperietoare în lanuri? Cursă de
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
noastră de circuite integrate și biți; asemenea penicilinei pe o lamă de sticlă într-un laborator ne înmulțim frenetic sub ochiul scrutător al neantului; adiem la unison în vîntul frecvențelor radio, ne agităm armonios sub ploaia programelor de televiziune; am învățat canoane și voci, știm să citim ziare și partituri și fiecare în felul său își tîrîie expresiv existența. Sîntem muzicali, chiar dacă nu vrem, chiar dacă nu ne dăm seama. Simfonia noastră dodecafonică se aude pînă la ceruri, pînă la stele, și
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
vorbi decît despre mine, nu mai pot vorbi decît despre mine nu mai știu vorbi decît despre mine, așa cum mă văd, reprodusă în milioane de cioburi asemenea care curg continuu pe stradă fără să-și mai amintească nimic. Am să învăț din nou să cos, să spăl, să cîrpesc, să cresc copii, să fac cumpărături, să gătesc, am să fac cum vor toți, cum fac toți, am să tac și-am să uit Că trebuia să diger existența pămîntului să împac
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
veste-n umbră să dispară, Lăsîndu-ne nedumeriți și singuri Să ne jucăm cu trupurile noastre Și-apoi să ne sorbim tăcuți din linguri Mîncarea din castroane vechi și-albastre Pe care Dumnezeu ni le-a dat nouă De cînd ne învăța, în rai, gustul de rouă. Idilă Aromele sălbatice și bune Din uriașe miezuri de căpșune Ne gîdilă și-or să ne-mproaște-un sînge Răcoritor cînd măduva le-om frînge. Și dacă vrem să le luăm în mînă Ciupercile ne
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
care stau singur așteptîndu-te. te aștept cu spatele sau cu fața, într-o parte sau în genunchi alergînd tîrîș prin mărăcini printre consoanele șuierătoare ce îți înțeapă auzul moale prins în placenta unei limbi mult mai mari degetele mioape au învățat să o vorbească însă încet precum ai duce la ochi orice, tot pămîntul cu lumina lunii cu tot. fiecare ascunde în fond ceva în sîngele său o piramidă tulbure cu vîrful îngropat ori transparentă înveșmîntînd o grămăjoară albă de oase
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
ce este vorba. Ei trec pe role Printre umbre ale realității Despre care cred că există Si printre personaje care li se par oameni, Mecanisme Create de alte mecanisme După chipul și asemănarea acestora, În timp ce Dumnezeu Coboară printre ei Si învață să meargă pe role Ca să îi poată salva. bunavestire Încă nu eram, Numai tu știai că voi fi. Si totuși ai fixat Bunăvestirea Fără să mă întrebi. Sau, poate, n-ai fost nici tu întrebată? Ai fost și tu pusă
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
de mâinile crăpate și țepene Ca niște vreascuri. Stăm aici, Între prunii bătrâni Care nu mai au putere să rodească Si țărăncile prea bătrâne să mai nască țărani. Stăm aici Simțindu-ne bine și acasă În această lume De la care învățăm să murim. cap sau pajura Ca pe-o pajură abia descifrată Pe fața unei monede aruncate în sus, Urmând să cadă și să decidă Cap sau pajură - Fără să știe destinul cui îl hotărăște Si nici în ce fel, Așa
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
lîngă glezna Ta, să mă bucur alături de Tine. Cum poți fi atît de bun cu mine? Cum poți fi atît de bun la nesfîrșit? Cum poți să ai atîta răbdare cu așa niște nenorociți? Nu te merit, Doamne Iisuse Hristoase, învață-mă ce să fac, apără-mă. Nu te merit, Doamne Iisuse Hristoase, coboară-Te în inima mea de fiecare dată. Nu te merit, Doamne Iisuse Hristoase, fă semnul vieții deasupra mea și azi. Mesaj pentru Zvera Tu ești la Făgăraș
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
Doina Ioanid Îmbrăcată într-un chimono de ceremonii, Mika-Le mă învăța cum să mănînc fructe de mare, camambert și roquefort, fără să mă strîmb prea tare. Mă învăța cum să mă deschid voluptuoasa că o lalea la soare, în timp ce înăuntrul meu plesnesc una cîte una nebunele negre, mustoase. Apoi vine și
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
Doina Ioanid Îmbrăcată într-un chimono de ceremonii, Mika-Le mă învăța cum să mănînc fructe de mare, camambert și roquefort, fără să mă strîmb prea tare. Mă învăța cum să mă deschid voluptuoasa că o lalea la soare, în timp ce înăuntrul meu plesnesc una cîte una nebunele negre, mustoase. Apoi vine și se lipește de mine, seducătoare, pasionala, hrănindu-mi ridurile vorace. Dansăm împreună. Dansul ciumăfaielor sub clar de
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
în alta cum izbucnesc pete mici ca într-o radiografie apoi privirea fund de mare secată și „nu se mai poate face nimic" lumina e fard meșteșugit peste fețe în trecere te privesc dar lucrează în altă parte te-au învățat să iei distanță așa cum ai lua lumină vor înceta brusc neprevestit o străfulgerare estetică în toiul coridoarelor rășchirate împînzind mintea ronțăind visele împînzit de o transparență neașteptată o distilare în țesuturi aici în diorame cu tine coroane desfrunzite rețele de
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
doar în armată, cu cei din administrație era necruțător. Exilul lui Agillus era luminos și fericit. Dacii îl respectau și, cît le permitea firea lor aspră, erau drăguți cu el. Nu se putea certa cu ei, căci nu reușise să învețe limba locului. O punea pe seama lipsei sale de talent și a faptului că, neexistînd o scriere, ca să-și noteze vocabularul, uita pînă seara tot ce învăța peste zi. Pe dacii care-l ajutau în lucrări îi botezase latinizînd numele lor
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
erau drăguți cu el. Nu se putea certa cu ei, căci nu reușise să învețe limba locului. O punea pe seama lipsei sale de talent și a faptului că, neexistînd o scriere, ca să-și noteze vocabularul, uita pînă seara tot ce învăța peste zi. Pe dacii care-l ajutau în lucrări îi botezase latinizînd numele lor mai mult presupuse. Așa, de pildă, pe omul său de alergătură, locțiitor și translator, devotat, dar cam slugarnic, îl striga Hunarus, dar numai zeii pot ști
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]