5,591 matches
-
spre tatăl ei și strînge din umeri speriată, mușcîndu-și buza de jos. Iartă-mă! Am auzit și eu, la o discuție, eram mai mică... Săteanu lovește încet cu furculița în bucata de carne din farfurie, clătinînd din cap, cu fața învăluită de urma unei dureri. E-adevărat, Doina; a fost dată afară din învățămînt atunci cînd bunicul tău...; cineva dăduse o declarație că ea a luat peste picior clasa muncitoare "vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare", spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dar gîndurile ei se frîng brusc; simte încă fiorul neplăcut care a răscolit-o la vederea lui Ștefănescu. "Cine era tînărul care l-a oprit ieri, pe alee, pe Don Șef?" Amintirea privirii lui Mihai Vlădeanu în care a fost învăluită o clipă, o ustură, mai mult decît jignirea directorului. "Obraznicul! Cu prima ocazie îl iau de urechi și-l duc Brîndușei Roman, la Comitetul P.C.R. Trebuie să aflu cum îl cheamă..." *** Cînd deschide ochii, trezit pentru că i-a fost atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoferul are și el ciubucuri... Numai să fiți atentă, să băgați repede în magazie... A uitat de necazuri, a uitat de tot. Parfumul discret al țuicii de prune, același ca acum două luni, a răsturnat în ea sufletul cernit, deodată, învăluind-o într-o mare fericire. Ar fi vrut să-l invite înăuntru, dar tînărul i-o luase înainte: Plec. Știu că, de-acum, trebuie să sosească domnișoara de la facultate... L-a văzut cum coboară treptele, se strecoară pe poarta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui, deasupra sternului, se împrăștie egal pe coaste pînă spre spate. Bagă palma sub bărbia fetei și-i ridică obrazul. Doi ochi senini, migdalați, cu luciri vii în adîncuri, peste care s-a așternut o pînză transparentă de liniște, îl învăluie în apa lor, ca marea în zori, la schimbarea sensului brizei, cînd te cheamă în adîncuri, pe firul razelor reflectate, în cerul răsturnat. Nici nu știu dacă ți-am mulțumit pentru flori... În schimb, surîde fata, născînd un rictus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rădăcina nasului, transformîndu-se în două picături mari, pornite în jos, de-a rostogolul. Mă duc să mă întind și eu pe o saltea spune el, ridicîndu-se jenat, pornind aiurea, pe lîngă ferestre, dincolo de care, în întunericul lăsat, se aude vîntul învăluind zăpada. Țăranul mai aduce de afară un braț de lemne, din stejarul tăiat, așezîndu-1 peste celelalte, la gura sobei. În bucătărie, femeile au terminat de curățat farfuriile și se pregătesc de culcare. Ovidiu și Pavel umblă de ici-colo, așteptînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pare că, aruncînd privirea pieziș, vede liniile plăcute ale trupului în mișcare, frînte de cîte o zvîcnire a capului ce-și reașază părul în gulerul ridicat al hainei de blană un gest spontan, plin de tinerețe. Afară, un vînt nebun învăluie din toate părțile. Mihai întinde mîna, iar Doina i se agață strîns de braț. Ce grozăvie! clatină din cap fata după ce intră și încuie ușa de la intrarea în vilă. Te rog să te faci comod! Tanti e plecată la sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoseaua națională... "Nu și pentru tînărul care venea la prăvălie în sat, să afle unde-i taică-tu, cel care a dat într-un copil pe vremea colectivizării ar vrea să-i mai spună Mihai, dar aerul inocent al fetei, învăluit în tristețea amară născută din vorbele despre bunic, îl împiedică s-o mai facă. Și apoi, gîndește el de ce să mai otrăvesc și sufletul ei cu durerile noastre, decît, poate, dacă aș fi sigur că învață ceva din ele, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și întîmplat. Numai că, între timp, mulți dintre cei tineri, speriați, și-au luat transferul. E drept, pentru cine a început-o cu hei-rup-ul e greu să admită perioadele neproductive ale acumulărilor cantitative, tăcerea unui birou plin, tensionat de cafea, învăluit în fumul țigărilor, obsedat de rezultatul ieșit din calcul, ce nu se verifică în instalație; nemișcarea proiectantului în fața planșetei, plimbatul încet al cercetătorului în jurul mesei cu aparatură, ce-l așteaptă să mai facă o probă, dar care?, cu ce elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te-am ignorat, te-am urît acum te doresc! E o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut lung, răscolitor, alintînd cu palmele trupul aproape gol, dar, învins de răceala femeii, se retrage încet, cu părere fie rău, sfîrșind prin a-și prelinge palma dreaptă pe brațul ei gol, pînă îi întîlnește mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Astăzi, Dumnezeu nu te aude; doar te privește și se minunează ce creație măreață a făcut. Mie-mi șoptește acum că am fost nedrept; prea m-am ocupat doar de unul spune Mihai și-și coboară gura pe celălalt sîn, învăluindu-l în sărut. Femeia are totuși o reacție, brațele ei, care au stat inerte pe lîngă corp, se ridică, hotărîte să se abată asupra tînărului, dar trupul ei, lipit de marginea canapelei, se dezechilibrează, numai bine ca Mihai s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu mai profiți de talentul acesta al tău te implor! Vrei, te rog, să te întorci, să mă pot îmbrăca? Și dacă nu vreau? vine replica lui Mihai, dar imediat tonul lui se schimbă: Maria, îi vede femeia ochii senini învăluind-o ce poate fi mai frumos privirii și gîndirii tale decît trupul celui cu care ai făcut dragoste cîteva clipe mai devreme? Bine... conchide femeia și coboară din pat fără nici o jenă, începînd să se îmbrace, ajutată uneori de mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai departe), transformase politețurile convenționale venite din partea mea într-un pretext de intimități prefăcute. Apoi profitase de oprirea bruscă a trenului în înserarea portocalie a unui câmp de rapiță pentru a-mi „spune o poveste“, mai precis, pentru a mă învălui în această istorie respingătoare. Însă nu-mi spusese toate astea într-o șoaptă molcomă sau ca pe o declamație năvalnică. Mi se părea mai degrabă că, deși își modula vocea pe toată gama și cadența dramatică, astfel încât să dea viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
șaptezeci. Îl puse în gura-i mică și rozalie și îl aprinse cu bricheta aurie Dunhill. Precipitările și pauzele din care îi era construită povestea se potriveau atât de bine cu expresia-i blajină și invectivele abia sugerate care îi învăluiau personajele, încât am început să mă simt prost... Profesorul ăsta efeminat și sardonic, cu povestea lui amuzantă, deși neplăcută... La naiba, era prea bun ca să fie autentic. Luminile din vagon se stinseseră, ne opriserăm din nou, iar un Intercity 125
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de cinci kilometri, lacul Baofeng, Grota Dragonului Galben etc. Muntele Tianzi are cea mai mare înălțime din Wulingyuan, vârful principal depășind 1.250 m. Acesta a devenit celebru prin descrierile poetice ale peisajelor ce se oferă vizitatorilor și anume "stânci învăluite în nori și ceață", "noapte cu o lună ca în scrierile romantice", "nori tiviți cu raze" și "zăpadă ca în povești", iată cele patru spectacole de imagine ce pot fi admirate pe Muntele Tianzi. Cu caracteristicile lor proprii, Zhangjiajie, Suoxiyu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
al amintirilor mele? Ce va crede el - să lăsăm acum pentru prima oară ușa larg deschisă - despre noaptea aceasta care se furișează duminica la ora două după-amiaza după perdele ca o pisică (ireală, străvezie, amenințătoare), ca un linx ce-i învăluie tiptil pe ei, pedestrașii verzi, încă inerți, încă ridicoli de mici, ce par să scruteze întinderile nesfârșite ale tundrei, fără vreun reper real, fără să poată spune dacă sunt vii sau dacă sunt morți, atât timp cât însuși Dumnezeul lor nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
între degete. Se întâmpla însă uneori ca ora de începere a filmului să nu se împace cu ora pe care-o arăta ceasul lui rusesc, așa că intram unde se nimerea și ne rugam să avem noroc. Când întunericul salii ne învăluia, când lumea de-afară nu mai exista și în locul ei se întrupa cealaltă, cu culorile, cu muzica, cu replicile, cu împrejurările și cu personajele ei (și, fiți siguri, regula de căpătâi se respecta și acolo, lucrurile se împărțeau în bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Înainte de apoteoza de la miezul nopții, să fie unul cu Ginger Rogers. Ginger, cea Împodobită cu bijuterii și aparent imponderabilă, Într-o rochie vaporoasă și prinzînd delicat din zbor mîna Întinsă a lui Astaire, suspendată Într-un arabesque penché, dispărea brusc, Învăluită Într-un nor de noapte, asemeni lui Euridice. Iar eu, cuibărit În Întunericul presărat de tuse și foială ce o Înghițise, Îmi imaginam că a dispărut pentru totdeauna. Și mă copleșea o tristețe cît se poate de adevărată - și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să privesc ce se Întîmplă În prăvălia de dedesubt. Uneori, mai stăteam aici și după ora Închiderii, pradă reveriilor, În timp ce amurgul galben umplea Încet magazinul cu un soi de aer trist. Iubeam umbrele tot mai adînci și tristețea ce mă Învăluia. Însă, În seara cu pricina, am văzut imediat că În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat la cutie Între grinzi, Norman Îmi făcuse o vizită clandestină acasă. Fotolașul fusese dat Într-o parte și aproape distrus, iar lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am pus lăbuța pe ea. Îmi amintesc și azi ce gust bun avea. CAPITOLUL 9 Următoarele lucruri pe care mi le amintesc sînt o mișcare legănată și un miros omenesc pătrunzător. CÎnd mi-am revenit În simțiri, m-am trezit Învăluit În miros omenesc și mai multe straturi sufocante din țesătură de lînă, ca o odraslă a pieilor roșii. Era Întuneric, totul se legăna și mă durea cumplit. Zgrepțănînd la pliurile din material grosolan cu picioarele din față, am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fusese hărăzită. În adolescență, emoția lui avea să se hrănească din alte surse; Își Închipuia că va Întîlni În grădina parohială vreo fată necunoscută, căreia va cuteza să-i vorbească și cu care va dansa pe iarbă, pînă noaptea tîrziu, Învăluiți În mireasma micsandrelor. Cum Însă visele acestea nu se Împliniseră niciodată, Își păstrase intactă candoarea. La fel și capacitatea de a se emoționa. Era convins că dacă va intra pe poartă, Îndreptîndu-se Înspre iarba de sub platanii aceia, i se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pasionează mai mult, cred că mă Înțelegeți, parcă mi-ar deschide o perspectivă mai, ei bine, mai dramatică. Firește, soră-mea mă găsește romantic, adăugă el, surîzÎndu-i afectuos domnișoarei Hilfe. Dar, lucru curios, ea nu-i răspunse, ci se Învălui Într-o tăcere ce părea a spune nu numai că-și dezaprobă fratele, dar se desolidarizează de el aproape total, singura lor colaborare fiind În domeniul colectei de Îmbrăcăminte. Rowe avu impresia că fetei Îi lipseau farmecul și dezinvoltura fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează copiii. Era vară, și seara se lăsa Încet. „Mamă, am omorît-o...“ Îi spunea el, dar ea Îi tăie vorba. „Nu vorbi prostii, dragul meu! Mai bine ia un sendviș - sînt delicioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ÎN ARCADIA „Paznicii lui ar fi fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată printre crengile proaspăt Înmugurite ale copacului din fața ferestrei. Lumina Învăluia pereții albi ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise timpurii se odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar de susurul unei fîntîni nevăzute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Johns la ureche: — Domnul n-are bilet. Și deodată, În mod surprinzător, Johns spuse: — Bine-bine, e-n regulă! Și aplecîndu-se spre Rowe Îi șopti: Noroc, bătrîne! În aceeași clipă, trenul se urni, lăsînd În urmă un nor de fum, care Învălui automobilul, gara și silueta nemișcată a lui Johns, care nu Îndrăznea să-i facă un semn cu mîna. Acum, toate aceste primejdii trecuseră; rămînea doar aceea a unui proces pentru asasinat. Rowe ședea pe scaun, cu ochii spre fereastra prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trase, iar ușa era deschisă; ai fi zis că murise cineva și nu te-ai fi mirat să vezi mobilele etichetate, gata să fie scoase la licitație. Pe asta, cel puțin am prins-o? șopti domnul Prentice. Întreaga casă era Învăluită În liniște. Un individ În negru, cu o mutră de cioclu, Îi Întîmpină În vestibul și le deschise o ușă. Intrară pe ușa aceea Într-o mică sufragerie În care se vedeau o mulțime de scaune urîte, rînduite În jurul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]