3,864 matches
-
Simona Tache Uite-așa nu se pot despărți unii de obiectul muncii nici la propria nuntă. Dac-ar fi să vă căsătoriți pe modelul ăsta, voi în ce-ar trebui să vă înveliți? Cu Tanti Jeni-bucătăreasa, lucrurile sunt clare: ar purta o rochie din ardei umpluți și voal din piure de cartofi. Dar voi, ceilalți?
Miresici îmbrăcate-n albinuțe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18838_a_20163]
-
Cădeau florile albe peste tăceri și vise, Pe-un colț de Univers luminile-nserau, Eu îți citeam în suflet poemele nescrise, Din inimile noastre, noi focuri se-nălțau. Ai adormit pe mâna mea ca pe o rază, Cu clipele nemuritoare te-nvelesc, Un gând sublim, în noapte, te veghează, Nu te trezi iubito, tu știi cât te iubesc! Referință Bibliografică: Nu te trezi! / Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
NU TE TREZI! de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373665_a_374994]
-
oprește niciun zeu (Hefaistos cioplește fiare pentru zeii din Empireu;) Tu-mi cauți irișii albaștri-n adâncurile de smarald În ochii tăi pasc inorogii, în lacrima lor eu mă scald. Mă-nghite marea și mi-e bine, când valurile mă-nvelesc În incantații anodine și anemone-mi înfloresc Pe umeri și pe brațe goale, unde sărutul ți-ai lăsat; Hai, mai sărută-mă o dată și spală-mi fruntea de păcat! Așteaptă-mă pe fundul mării, în neatinsele tăceri Unde secunda din
POEME NING PE VEŞNICII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373747_a_375076]
-
Acasa > Impact > Istorisire > LACRIMA UNEI AMINTIRI Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului A lăcrimat o amintire În care te-ai adăpostit Și-n înserarea din privire Cu lacrima te-am învelit. Iar cerul îți ședea sub frunte Brodând cuvântul ce l-am scris, Zăpezile păreau mărunte În ochii tăi văpăi de vis. Cântam cu îngeri la vioară Cum niciodată n-am cântat Și-ai dispărut în umbre iară Când visul meu
LACRIMA UNEI AMINTIRI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373785_a_375114]
-
tine ca o molie” (teodor dume) Sentimente care dau o seninătate în așteptarea deznodământului propriului destin. Acest ocean interior îi dau consistență, este substanțial, hrănește un imaginar poetic, o reverie diurnă ori nocturnă făcută din ore limpezi și ore negre învelite în haina timpului care trece. Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forța sa de caracter, este calea care adâncește, la Teodor Dume, misterul lumii . “Viața este o îndelungată lecție de umilință”. (James M. Barrie) și la
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
îmi spunea ție nu-ți rămâne decât să te subțiezi ca o / foaie să te împăturești în propriul trup până ce vei da de tine / și mă trezesc dimineața atârnând ca un geam / prin fereastra scrijelită-n zid / iar o mână învelită într-o carne moale mă desface / și-n spatele meu bătea vântul / era noapte / și nu se mai sfârșea". Din fericire, volumul lui se găsește pe piață sau, mă rog, măcar la librăria Muzeului Literaturii. Dan Sociu - Borcane bine legate
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
frământându-mă așa, invidios pe aroganța tuturor naratorilor omniscienți cu care m-am întâlnit vreodată, am adormit. Când m-am trezit, dormeau ei. Îmbrățișați într-un fel contorsionat și din nou îndrăgostiți. Ea, abandonată lui, cu picioarele adunate pe banchetă, învelite cu o haină, și cu o mână la tâmplă. El, ținându-i strâns capul aproape de trupul lui, într-un gest de bărbat care și-a luat în stăpânire femeia pe care o iubește. Dacă ar fi îndoit brațul un pic
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
Sau poate că toate astea ar putea să nu se întâmple. Poate că nu am dreptul să le fac asta celor pe care-i iubesc. Aș putea să mă ridic acum, să îl sărut pe frunte pe Dan, să îl învelesc bine cu haina, ca să nu răcească, iar, dacă se trezește, să îl mint că mă duc la toaletă. Iar aici găsiți cele mai apreciate de juriu 44 de proze din concurs, care vor fi adunate într-o cărticică. Cea de pe
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
fiindcă mi s-a părut mai sănătos. Cum arată o zi fără cafea? Hmm... Dependenții știu, cu siguranță, ce înseamnă să-ți începi o zi fără să-i livrezi creierului doza de cofeină necesară începerii activității. Știu că lumea e învelită într-o perdea de ceață, că picioarele nu răspund prea bine la comenzi, că mâinile se mișcă în reluare, că ochii refuză să stea deschiși și că neuronii refuză să relaționeze cu prietenii lor, ceilalți neuroni, stând într-un colț
Când ajungi să faci duş în chiuveta de la bucătărie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19436_a_20761]
-
introduceți în ele pe minunatul, inegalabilul și superbul nostru “decât”. Încep decât eu, continuați voi: Un fleac! Decât m-au ciuruit! Nimeni nu e decât perfect. Decât Partidul! Decât Ceaușescu! Decât România! Să-mi numărați decât ouăle! Și marmota decât învelea ciocolata-n staniol. Să trăiți decât bine. E decât elementar, dragul meu Watson! Rămâneți decât cu noi, pentru că nici nu știți ce pierdeți. Și mâine e decât o zi. Viața bate decât filmul. Ieși copile afară și râzi decât în
Decât să ne jucăm un pic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19585_a_20910]
-
sub cioturi vise, ochii nopții sting lin teama ațipind prin gări nescrise. Dezbrăcând de sub cojoace blânda iarnă-n chip de înger, fulgii au pornit să joace pe marama unui fulger. Au topit prin suflet gerul cu-ale spadei lor mândrie, învelind cu îngeri cerul din a iernii lungi feerie. Își luă aripile-n palme biata iarnă și se duse. o paradă de flori dalbe cu-a ei spadă o răpuse. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: BALADA IERNII / Doina Bezea : Confluențe Literare
BALADA IERNII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385239_a_386568]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > LACRIMA UNEI AMINTIRI Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului A lăcrimat o amintire În care te-ai adăpostit Și-n înserarea din privire Cu lacrima te-am învelit. Doar cerul îți ședea sub frunte Brodând cuvântul ce l-am scris, Zăpezile păreau mărunte Iar ochii tăi de nedescris. Cântam cu îngeri la vioară Un cântec cum n-a fost vreodat` Și-ai dispărut în umbre iară Stingher în
LACRIMA UNEI AMINTIRI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385234_a_386563]
-
scutura, Să sărutați toți macii pentru mine, apoi Chemați vântul și-obrazul îmi va mângâia. De-o fi să plec de lângă voi, Nu lăsați liliacul să se ofilească, Privighetoarea să-mi cânte în zăvoi Și cu maramă albă să mă învelească. Când codrul haina își va pierde, Iar gerul crengile-i golașe le va îngheța, Șă plângeți până își va pune haina verde, Doar lacrimile voastre, îl vor mângâia. De lângă voi de-o fi să plec, La țărmul mării să m-
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
se vor scutura,Să sărutați toți macii pentru mine, apoiChemați vântul și-obrazul îmi va mângâia.De-o fi să plec de lângă voi,Nu lăsați liliacul să se ofilească,Privighetoarea să-mi cânte în zăvoiși cu maramă albă să mă învelească.Când codrul haina își va pierde,Iar gerul crengile-i golașe le va îngheța,Șă plângeți până își va pune haina verde,Doar lacrimile voastre, îl vor mângâia.De lângă voi de-o fi să plec,La țărmul mării să m-
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
ai sta, Prin ploaia de petale să umblăm Și tainic să m-ascunzi în palma ta, De puntea către lume, să uităm. Și aș mai vrea să-mi dai o noapte, Iar brațul tău să-mi fie căpătâi, Să mă-nvelești în mii de șoapte, Obrazu-nmiresmat, să mi-l mângâi. Însă cu nonșalanță iarăși pleci, Lăsând singurătatea și tăcerea, Prin liniștea haotică a gândurilor reci, În vălul de tristețe, îmi înfășor iubirea. Și-n clipa de tristețe când mă pierd, În
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
de-ai sta,Prin ploaia de petale să umblămși tainic să m-ascunzi în palma ta,De puntea către lume, să uităm.Și aș mai vrea să-mi dai o noapte,Iar brațul tău să-mi fie căpătâi,Să mă-nvelești în mii de șoapte,Obrazu-nmiresmat, să mi-l mângâi. Însă cu nonșalanță iarăși pleci,Lăsând singurătatea și tăcerea,Prin liniștea haotică a gândurilor reci, În vălul de tristețe, îmi înfășor iubirea.Și-n clipa de tristețe când mă pierd,În
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
grosolăniile lumii, pentru ca, de la ochi până la inimă să pătrundă gingășia, iar pentru aceasta nu e nevoie de pictat un braț întreg, ci e deajuns chiar și o singură floare. Așa gândește Paul Ciprian Surugiu. Dacă rupi o floare să o învelești în celofane lucioase, să o înfășori cu panglici în cel mai exemplar kitsch, ca să o oferi, când de fapt floarea ar trebui oferită în toată minunea ei simplă și naturală, mai bine o lași în câmpie căci nici serele de
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
Surugiu. Cele mai frumoase flori, însă, sunt acelea meritate, nu acelea ce fac din orice eveniment triumf! Eu cred că mâine am putea vorbi despre un pictor talentat: Paul Ciprian Surugiu. Atenție, mare atenție ca până atunci să nu se învelească tablourile sale în laude de staniol căci scâtțâie prea mult! Nu am fost invitat la expoziție, dar nu-i nimc, eu știu de când și de ce nu mai contează câteodată critica amicală. Măcar de-or fi fost alții invitați, dintre cei
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
spațiu de intersecție dintre mesajul jurnalistic și cel publicitar (un areal hibrid, unde simulacrul oferit de mesajul ultim a devenit, iată, paradoxal, singura entitate „concretă” identificabilă de către public) înseamnă, mai exact, a resemnifica, pe de o parte, topografia unei realități învelite în foița subțire a discursului, iar pe de alta, a stabili, după modelul folosit în cercetarea știintifică, o variantă etalon alături de un anumit număr de alte variante distincte prin parametrizări specifice, tocmai pentru a obține o bază comparativă extinsă, cu
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > E PREA FRUMOS Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului dacă te-aș înveli în tăcerea platanului nu-i așa că din șolduri îți va sângera mirarea? în pumni măcinam umbre să crească din noi alte trepte în care să ne pierdem pașii la margini trotuarele strâmte au devenit manechine mute păsări fără stăpân ce
E PREA FRUMOS de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361239_a_362568]
-
să-i zică unei căsuțe din scânduri care era un fel de rezervă pentru dormit, îndeplinind și rolul de gheretă de pază. În stână erau mai multe cojoace vechi și alte pături, din care a luat și el ceva de învelit pentru a se acoperi, căci în gheretă erau multe paie de ovăz și fiind vara era destul de cald. L-a învelit pe Beldie cu grijă frățească și i-a spus; Noapte bună! Beldie s-a mirat de această urare, căci
BELDIE FRATE DE CRUCE CU GRAPĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361270_a_362599]
-
pază. În stână erau mai multe cojoace vechi și alte pături, din care a luat și el ceva de învelit pentru a se acoperi, căci în gheretă erau multe paie de ovăz și fiind vara era destul de cald. L-a învelit pe Beldie cu grijă frățească și i-a spus; Noapte bună! Beldie s-a mirat de această urare, căci el nu o mai auzise până atunci. Beldie știa să spună Tatăl Nostru, așa cum avea să facă și în acea seară
BELDIE FRATE DE CRUCE CU GRAPĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361270_a_362599]
-
lasă urmele acasă, trupul desculț se plimbă singur fără nicio umbră, doar cuvintele au amprente amare. Un râs prefăcut își ascultă ceasul pierdut în pădurile din suflet unde se pritocesc regrete izgonite cu forța din amintiri. Gândurile lovite de singurătate învelesc miezul și ard mocnit zilele în asfințituri de foc. În friguroasele nopți visele se adâncesc într-o iluzorie lumină așa cum ploile de toamnă dau câte un semnal frunzelor căzute în palmele ude unde iubirea ta caută linia norocului. Referință Bibliografică
ÎN ASFINŢITURI DE FOC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360263_a_361592]
-
urmă! - pițigăie iritată vrăjitoarea. - Chiar dacă există duhuri rele, apoi acelea sunt prigonite de Puterea Cerească. Doar n-o să trăiești o veșnicie! - Trăiesc cât vor mușchii mei! - Poate mușchii de pădure că din tine au mai rămas doar niște oase sfrijite învelite într-o piele zbârcită și urât mirositoare! - Măi băiatule, vezi-ți de treabă că ești tânăr și ai viața înainte, interveni o cucoană durdulie. - Mai degrabă te-ai înțelege bine cu ea, că sunteți vecini, să-ți facă câteva descântece
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
asfalt se tipăresc ciudate urme / Și-a-ngălbenit gazonul a leșin, / Văd colbul răscolit încet de turme / Iar norii mor pe cerul prea senin. // Și ziua lungă nu se mai sfârșește / S-aducă luna urme de răcori, / Să simt iubita cum mă învelește / Cu zâmbete furate până-n zori.” Autorul încearcă și o parodie la topîrceniana „Rapsodii de toamnă”. Dar și în stil eminescian, poetul încearcă un basm versificat intitulat „Răscruci”. Sarcasmul și ironia îl desconspiră pe umoristul Ion Grosu în „Simptome de iarnă
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]