1,232 matches
-
mai mic obstacol. În vreme ce Terken Hatun Își ia asupra ei sarcina de a-l convinge pe sultan de necesitatea de a-l salva pe hanul din Samarkand, Nizam al-Mulk, care se preface că se opune acestei intenții, se ocupă cu Înverșunare de pregătirile expediției. Prin acest război al prefăcătoriilor, Nizam nu caută numai să anexeze Transoxiana, și Încă și mai puțin să salveze Samarkandul, el vrea mai ales să-și recapete prestigiul batjocorit de subversiunea ismailită. Și, În această privință, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avertizaseră că, dacă șahul era obligat să abdice, cele două puteri se vedeau puse În regretabila situație de a interveni militar. Nu numai că se pregăteau să ne sugrume, dar ni se interzicea până și să ne apărăm! — De ce această Înverșunare? Întrebă Baskerville. — Țarul nu dorește o democrație la granițele sale, cuvântul „Parlament” Îl face să tremure de furie. — Nu este, totuși, cazul britanicilor! — Nu. Numai că, dacă persanii ar ajunge să se guverneze În mod matur, aceasta le-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înmărmurită a corespondentului ziarului Le Temps. Numai Liakov a mai Încercat atunci să reziste. Împreună cu trei sute de oameni, câteva tunuri vechi și două Creusot cu tir rapid, el reuși să păstreze controlul asupra câtorva cartiere din centru. Luptele continuară, cu Înverșunare, până pe 16 iulie. În acea zi, la ora opt și jumătate dimineața, șahul veni să se refugieze la legația rusă, Însoțit, În mod solemn, de cinci sute de soldați și curteni. Acțiunea sa echivala cu o abdicare. Comandantul cazacilor n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu picioarele desculțe și ieșea pe scenă dându-i gata pe spectatori. Înainte de a începe jocul sau de a cânta, zdrăngănea galbenii salbei cum o învățase Dedi când a părăsit șatra. Boabele de lacrimi ivite în ochi le zdrobea cu înverșunare ca să-și potolească dorul de cei din șatră și tristețea din sufletul ei, simțindu-se ca o frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca sau cânta cu toată pasiunea, cu o adevărată patimă țigănească
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
m-ați ajutat și m-ați ocrotit, dar încolo... ― Am să mă ocup eu de chestia asta mai de aproape, mormăi Miron închis. Eu o consider de o importanță excepțională. Ceilalți tăcură. Grigore nu mai voia să se amestece, văzând înverșunarea bătrânului, iar Titu, mai ales după scena de adineaori, se simțea mâhnit și nu-l interesa controversa. Miron Iuga chemase pentru altceva pe Buruiană. Acuma însă numai furtul îi era în minte și, după câteva momente, zise iarăși, fără să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în ajutor. Să mă avertizați dacă ne apropiem prea mult de ca. zise încordat. Se făcură ajustările. Ordinele date fură executate de îndată de către electronica de bord. Nostromo porni coborârea în spirală regulată ― cale balizată de creierul central ― înfruntând cu înverșunare vânturile contrare, zvârlind în lături vârtejuri de aer negru. ― Cincisprezece kilometri, progresăm, anunță Ripley cu o voce egală. Doisprezece... zece... opt. Dallas apăsă tasta unui control. ― Frânați. Cinci... trei... doi. Un kilometru, zise Kane, încovoiat deasupra pupitrului. Coborârea preluată acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ceilalți, fără ură și jignire; să nu vorbesc de rău pe nimeni și să am credință, speranță și iubire. Când ești bolnav ești prins, ca un captiv, în propria suferință și cauți, cu disperare, orice ieșire din captivitate, sperând cu înverșunare și agățându-te de orice te-ar putea elibera și însănătoși. După indicațiile lui Daniel Reid, din cartea „ Tao pentru sănătate sex și longevitate” am respirat abdominal (aceasta este respirația pe care o practicăm imediat după naștere, la noul născut
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
lacrimile alunecând șiroaie pe fața ei neagră, frumoasă, fără să suspine, fără să se zguduie. N-am știut dacă plânge pentru că înțelesese că e pe jumătate cheală, deoarece ea plângea mereu, și din senin, de când se îmbolnăvise, și mai cu înverșunare atunci când voia să se ridice și să privească pe fereastră, iar noi nu o lăsam. Au fost zile de care nu-mi mai amintesc nimic acum, într-atît s-au scurs de agitate. Știu că veneam de la birou și mă suiam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu două degete doar, coșurile. Sunt zile, cum e cea de azi, când nu e bun de nimic și lâncezește. Cerul alburiu, noroaiele din fața blocului, teama unei vieți întregi care-l așteaptă, în fața căreia se simte neajutorat și plin de înverșunare, nervii maică-sii, stânjeneala în fața fetelor și lipsa de bani - toate îl fac să stea așa, ghemuit și încruntat, și să-și stoarcă pe rând coșurile de pe mână. Cum e viața ? Cum o vede el acum sau cum îi apare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aprins dintr-odată pe toate : Niciodată cu tine nu m-am simțit în largul meu, i-a spus atunci când s-a stins ultima explozie albă de lumină. A fost atât de șocată, încât a rămas fără glas ! Și, dintr-odată, înverșunarea pe care proasta lui comportare o crease în ea de atâția ani s-a topit... Rămăsese în locul ei ceva ciudat, un sentiment aproape măgulitor pentru ea, și pentru el un gen de milă. Un bărbat orgolios suportă greu superioritatea femeii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ani, dar nu-ți spun nimic mai mult despre el decât ce n-ai aflat în atâta vreme, nu vei îndrăzni să-l bănuiești nici măcar de rea-credință. Ah, cât de plictisit vei fi, cât de sătul că toți vorbim cu înverșunarea și intoleranța bunei-credințe, că toți părem a avea dreptatea noastră ! Dar care este în fapt adevărul despre fiecare dintre noi după ce ne sfârșim pătimașa, lipicioasa, interminabila noastră discuție, ajungând mereu la aceeași concluzie de la care am și pornit ? Plictisit, sătul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pericolul la care s-a expus : pentru că, dacă ești prins de alarmă în oraș, prăvăliile trag imediat oblonul ca să-și apere geamurile, astfel că rămâi în stradă. În plus, aici, la Șosea, mitraliera instalată pe noul Muzeu, ce țăcăne cu înverșunare, poate aduce o primejdie în plus ! Apoi, o domnișoară la promenadă, neînsoțită ! Și încă pe bicicletă ! Nu s-a răsturnat lumea chiar cu capul în jos, oricât am fi toți oameni cu concepții moderne ! Astfel că i-am anunțat pedeapsa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bărbat inteligent, era omul talentat și promițător de care se îndrăgostise Stella și cu care se măritase. (Stella n-ar fi putut niciodată iubi un prost.) Numai că nu izbutise în nici un fel să-și valorifice talentele. Dimpotrivă, pornise cu înverșunare să se autodistrugă. Nimeni nu s-a arătat prea surprins când a pus capăt carierei lui de muzeograf prin sfărâmarea colecției de sticlărie romană. Mărturisesc că nici eu nu sunt în stare să vă ofer vreo explicație iluminatoare. Fiecare făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casă și pe care și-o vârâse în buzunar. Acum, însă, afară era prea rece ca să mai poată simți vreuna dintre miresme. Hector renunțase la imaginea lui „déjeuner sur l’herbe“, și se afișase în chiloți de baie, hotărât cu înverșunare să-i dezvăluie Antheei fizicul lui, care nu era de lepădat; în fond, la Cambridge fusese rugbist și avea un bust bine dezvoltat, îmblănit într-o puzderie de firicele de păr roșu, creț. (Din păcate, însă, Anthea nu se ivise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
creatoare rămân enigmatice. Printr-o seamă de aspecte nebuloase și nesigure de ele însele. Totuși, ele reprezintă cimentul care structurează sentimentul de apartenență, a cărui importanță nu o mai putem nega. Stricto sensu, valorile estetice în jurul cărora se agregă cu înverșunare diversele triburi postmoderne. Astfel, evidența moralei universale, ca și moralismul conformist prin care se exprimă nu mai rezistă la loviturile violente de rezistență ale eticilor particulare. Această distincție (morală etici) se impune din momentul în care constatăm cât de desuetă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o parte; poate numai cu o ușoară expresie de îngrijorare sau de uimire, încremenită pe figură... Mitraliera aceea, pe care continua să n-o vadă, trăgea de undeva cu atâta înverșunare încât nimeni dintre soldați nu putea să facă vreo mișcare fără să-l trăsnească moartea țăcănitoare de foc. Din când în când se auzea strigătul unui comandant care le cerea să aștepte momentul potrivit pentru atac... Legăturica cu pești abia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
celuilalt. Nu pun mare preț pe semnele exterioare", a sunat răspunsul. La care Anatol a râs blajin și neîncrezător. "Dar chiromanția?" "Mâna e sufletul omului", a spus Ion Schipor. Și, ca de obicei, arăta multă siguranță și o doză de înverșunare în tot ce spunea. Tot ce pot să spun este că eu sunt sincer. Spun ceea ce văd în palmă, nu inventez nimic." "Dar ți se-ntâmplă să ascunzi?" a întrebat Anatol. Da, sunt la fel ca doctorul care descoperă o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dioptrii, își rotea raza vizuală peste capetele studenților, ca un periscop. Ia uite la el! Caută pe cineva? Așa te face să crezi, nu? Aiurea! Îți spun eu că nu caută pe nimeni, șuieră Jipa c-un dispreț plin de înverșunare către urechea lui Dragoș. Trebuie doar s-arate cât e de vigilent! Mi-aduc aminte de Grossman ăsta chiar de la admitere. Cum poți să uiți o mutră ca a lui? Era în sală și ne supraveghea la lucrarea de trigonometrie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lui Hugo Friedrich), cel mai adesea abstract, dând impresia de lirică labirintică, adesea chiar criptică, în care, în ciuda unei încrâncenări reliefate în toate actele existențiale ale eului liric și ale celor în numele cărora vorbește (măsurăm o DIMENSIUNE / mereu ACEEAȘI (.) / cu înverșunare până la lacrima duioasă pândim / lama albastră a securii în aer... ), poetul lasă să se strecoare, intenționat sau nu, și o notă ludică (spre exemplu: sărim cu toții din axe sau: cuuu-cuuu-rii-guu gaaa-guuueu sunt popa prostul / cuuu-cuuu-riii-guuu gaaa-guuu / și toma necredinciosul... etc.
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și în meditație. Nu mai pricepea nimic, mai ales din felul în care fusese tratată. în adâncul inimii sincere și curate, se simțea umilită. Dincolo de suferința tinerei, însă, ostilitățile între cele două tabere s-au extins cu și mai mare înverșunare. La mijlocul lunii octombrie a anului 1428, a fost asediat orașul Orléans. Primejdia cuceririi acestei citadele devenise inerentă. Jeanne a auzit din nou vocile, de data aceasta ceva mai ferme și mai insistente. Mai încrezătoare de data aceasta, s-a dus
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
s-o iau metodic, ca să vă cruț totuși timpul. Ursitoarele erau bete, probabil, când au venit la căpătâiul meu sau, plictisite, au vrut să se amuze. Au făcut din mine un fel de acrobat fără plasă. Mi-au dat o înverșunare greoaie și o exaltare care, amestecate, au devenit destin. Și veți vedea că nu vă spun baliverne. Ascultîndu-mă, o să vă amintiți mereu de șerpii care se întorc să-și muște coada. Mai întîi, cum v-am spus, am vrut să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în spatele meu: "ăsta are nervi de oțel" sau "e nebun"... Mai târziu, lucrurile s-au mai schimbat. Nu mai aveam insolența jucătorului sigur de el, ci mizam strângând pumnii, în vreme ce, în loc de murmure admirative, bănuiam râsete înăbușite. Acum îmi trebuia toată înverșunarea de care eram în stare ca s-o iau de la capăt. Fiecare pasiune mă sărăcea cu totul, mă aducea în pragul falimentului și îmi trebuia un timp să-mi revin. Dar echilibrul nu-mi pria. Curând, ardeam și speram iarăși
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mea nu era un arțar, ci chiar destinul care-și bătea joc de atâta vreme de mine, care mă transformase în marioneta lui, iar acum scotea chicote ascuțite. Mă răfuiam nu cu arțarul, ci cu destinul. De aceea loveam cu înverșunare, fără să mă opresc. Nu-mi păsa nici de ploaia care curgea peste mine. Simțeam că, măcar o dată, aveam și eu dreptul să nu mai rabd. Strângeam palmele pe coada toporului și izbeam, fără nici o pauză, cu toată puterea, făcând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și izbeam, fără nici o pauză, cu toată puterea, făcând arțarul să se clatine și să se îndoaie tot mai mult, până când, în sfârșit, trunchiul lui se frânse și căzu printre bălării. Dar când am privit arțarul trântit la pământ, toată înverșunarea mea s-a risipit brusc și, în. locul ei, a apărut o stare de jenă. Mă luptasem, de fapt, cu un biet copac bătrân. M-am simțit ridicol. Da, acestea erau luptele mele... Și mi s-a făcut silă de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cultă, inteligentă (chiar sclipitor de inteligentă). Avea în plus nenumărate însușiri sufletești. Și apoi ne iubeam și asta era principalul. Am observat, cu surprindere, că nu întîmpinam nici o împotrivire lăuntrică punând această problemă a însurătorii. De ce atunci rezistasem cu atâta înverșunare contra acestei sperietori închipuite.? Era doar atât de simplu s-o iau de soție. Aveam o carieră bună în perspectivă, ea tot așa, peste un an devenea profesoară. Chiar părinții mă iscodiseră, de câteva ori, dacă n-am de gând
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]