1,172 matches
-
gazdei au lăsat liber dormitorul, baia sau măcar cămara, a doua zi te poți trezi cu o întrebare de genul: „Ei, i-ai pus-o tipei cu care dansai?“ Iar această întrebare vine de la unul dintre concurenții tăi cei mai înverșunați. De altfel, nu știu dacă ai observat, dar când te afli la o petrecere fără concurenți, nu se „lipește“ nimic de tine. E drept, la un chef trebuie adăugată și băutura; ea produce dezinhibiția de care are nevoie o activitate
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
către persoane de același sex. Nici ei, nici altcineva nu ar fi putut explica de ce tocmai lor li se întâmpla acest lucru. Ei și-au început aventura dobândirii identității sexuale prin confuzie, neli niște, vinovăție. Homofobia Hotărât lucru, cei mai înverșunați dușmani ai homosexualilor sunt oamenii care nu au avut de-a face (și nici nu vor să aibă) cu vreunul. Homofobia este termenul care ex primă intoleranța, teama, ura, repulsia, neînțelegerea mani festate față de homosexualitate. Recunosc, heterosexual fiind, că apropierea
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ci o întâlnim și în buddhism, si la Schopenhauer, Dostoievski ori Nae Ionescu. Pentru Schopenhauer,54 un individ, o fată omenească, o viață de om toată nu e nimic mai mult decat fugarul vis al infinitului spirit al materiei, al înverșunatei voințe de a trăi, o imagine trecătoare pe care mintea o desenează jucându-se pe nesfârșita-i pânză, spațiul și timpul, pe care o lasă să dureze un moment extrem de scurt din această imensitate și pe care o șterge pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
rar... Dar nici Dumneazeu nu m-a iubit"22. Îl "încadram" pe Cioran în portretul pe care-l face ateului Unamuno, care crede că acesta afirmă ori neagă existența lui Dumnezeu din disperarea necredinței? "Uitați-vă la ateii cei mai înverșunați și o să vedeți că sunt așa din furie, pentru că nu pot crede că există Dumnezeu. Sunt dușmani personali ai lui Dumnezeu. I-au dat un nume și un chip Neantului, iar ne-Dumnezeul lor este un Anti-Dumnezeu."23 Este Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a Adevărului, iar relația dintre autor și personajele sale este foarte ciudată, poate reflectă nu numai gândurile creatorului, ci și delirurile sale, intuițiile, simbolurile viselor sale. Spune că există, de exemplu, scriitori religioși în creațiile cărora apar că personaje atei înverșunați și există scriitori atei ai căror personaje au un puternic spirit religios. Crede că ceea ce caracterizează un spirit religios nu este credința în Dumnezeu, ci căutarea lui Dumnezeu, să te întrebi înfrigurat asupra existenței lui Dumnezeu. Să fie ceva pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unei legislații de excepție, indulgentă totuși față de partidul fascist olandez al lui Mussert. În ciuda acestui pericol, deschiderile în direcția socialiștilor avură bătaie lungă: liderul lor, Albarda, conducător al Internaționalei muncitorești socialiste, era unul dintre purtătorii de cuvînt anticomuniști cei mai înverșunați. Datorită crizei, sindicalismul social-democrat reușise parțial integrarea clasei muncitoare. Mesajul comunist a fost totuși înțeles numai în parte. De Crăciun, în 1935, partidul lua numele de Partid Comunist Olandez (CPN) și schimba numele ziarului său "De Tribune", asociat zilelor revoluționare
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în noiembrie 1975. Aceste trei partide importante ies din lungi perioade de clandestinitate și vor avea cele mai mari dificultăți de adaptare. Dacă nici unul dintre aceste partide nu a fost motorul căderii dictaturii, toate trei au fost adversarii cei mai înverșunați și principalele victime ale represiunii. Mult timp, comuniștii portughezi și spanioli au fost singuri în lupta lor antifascistă. De aceea ei capătă un mare prestigiu în rîndul populației. În Grecia, răsturnarea dictaturii militare este rezultatul izbucnirii contradicțiilor interne ale regimului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ei să se bazeze pe mituri: complexul lui Oedip. Presupunerea că miturile includ o semnificație psihologică este veche de secole. Ea a dus la numeroase tentative de interpretări lipsite de o metodă, ceea ce a sfîrșit prin a provoca o aversiune înverșunată un fel de anatemă față de exegeza miturilor. Cea a lui Freud a constituit în această privință o renaștere. Nu este o întîmplare nici faptul că el a atacat imaginea lui "Dumnezeu", fiind convins că ea nu este decît o pură
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bisericile, au găsit un singur mijloc de a reuși să facă acest lucru: să nege semnificația simbolică și să înțeleagă textele cu ajutorul cuvintelor și ad litteram. Exigența aceasta nu era de natură să fie împlinită fără a întîmpina o opoziție înverșunată: ea s-a aflat mult timp în conflict cu o serie de încercări aleatorii și lipsite de metodă, căutînd un sens plauzibil enigmelor textelor. Tentativelor acestea li s-a pus capăt prin mijloacele cunoscute: exigența a fost biruită de exegeza
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Opoziția față de imanența justiției este bazată mai ales pe sărăcia materială, acuzată ca fiind o nedreptate flagrantă. Cu toate acestea, nu sărăcia constituie o nedreptate în sine, ci descompunerea ei ambivalentă în două extreme: mizeria și luxul, consecințe ale luptei înverșunate pentru posesia de bunuri materiale, făcînd din om dușmanul omului și din popoare inamicele popoarelor, ceea ce scoate în relief istoria Vechiului Testament, profetic pentru istoria omenirii pînă în zilele noastre. Luptele dintre popoare și revoluțiile din sînul societăților nu au
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de a cuceri Grivița II au avut loc în septembrie și în octombrie 1877. În octombrie s-a decis încercuirea Plevnei pentru a o sili să capituleze prin înfometare. Forțele armate române controlau în centrul încercuirii două sectoare, după lupte înverșunate preluând controlul și asupra redutei Rahova. La 28 noiembrie Osman Pașa a încercat să spargă încercuirea, dar fiind înfrânt și rănit s-a predat colonelului Mihail Cristodulo Cerchez. Erau capturați, totodată, 45 000 de soldați otomani, dintre care 2 500
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
dunărean împotriva cetăților întărite din vestul Bulgariei, printre care Vidin și Belogradicik. Începea și aici un asediu greu soldat cu crâncene bătălii. În luptele pentru cucerirea fortificațiilor exterioare ale Vidinului românii au înscris din nou pagini de glorie. Cea mai înverșunată înfruntare armată a avut loc la Smârdan, localitate care cădea în ianuarie 1878. Încercuite complet, Vidinul și Belogradicikul capitulau la 11/23 februarie 1878. Lua astfel sfârșit și războiul pentru independența României. Ordinul de zi pe armată din 15/27
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
om politic liberal și patron al gazetei. Structura lor temperamentală este de esență donquijotească. Constant Ionescu insistă pe acest aspect în biografia pe care o consacră fostului coleg de liceu: "Scriitorul Camil Petrescu a avut un singur dușman, dar acesta înverșunat și neîndurător: pe omonimul lui, omul Camil Petrescu. Acesta, și doar acesta, i-a dat scriitorului atâtea lovituri de grație într-o viață întreagă! Am fost martorul nenumăratelor lui izbucniri donquișotești. Donquișotismul este o stare organică: te naști cu el
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de bună și de ocrotitoare este Biserica. Pentru nedreptăți de felul celor comise de Eutropiu, Sfântul Ioan mustră și pe împărăteasa Eudoxia, care, după căderea lui Eutropiu, ajunsese suverană absolută în imperiu. Eudoxia s-a dovedit a fi cel mai înverșunat dușman pe care l-a avut Sfântul Ioan. Conflictul s-a declanșat, se pare, în momentul în care înaltul ierarh intervenise în favoarea unei văduve, căreia, la moartea soțului, împărăteasa îi confiscase toată averea. Eudoxia a considerat gestul Sfântului Ioan drept
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
216 http://ro.wikipedia.org/wiki/ADHD 217 Nu se cunosc, de pildă, nici motivele pentru care aproximativ o treime dintre cazuri se rezolvă de la sine, odată cu trecerea anilor. Să fi fost acei subiecți greșit diagnosticați? 218 "Totul biruie munca înverșunată și nevoia urgentă în situații grele" apud Th. Simenschy, Un dicționar Al înțelepciunii, Junimea, Iași, 1979, p. 583. 219 Jean-Claude Abric, 2002, pp. 52-53. 220 Gheorghe Schwartz, 2006, pp. 40-42. 221 "Reducerea diversității crizelor la o noțiune abstractă, considerată drept
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
mâniosu 1 împotriva tuturor, a lui Dumnezeu și a propriei persoane (Maurul din Verona), monomaniaci sau obsedați de câte ceva, un tablou clinic, așadar, în care irealul prevalează asupra realului, instinctul supraviețuirii prevalează asupra morții. În sfârșit, iată-i pe acești înverșunați deznădăjduiți în trenul de repatriere, via Odessa. În halta Jmerinka li se alătură o garnitură cu 600 de italieni proveniți din România, arătând aproape ca niște turiști care au părăsit în grabă o țară sovietizată. Dezamăgirea ce va urma va
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la liman cu ajutorul providențial al îngerilor născuți cu chip omenesc. El însuși are toate datele unui "înger al morții", în fața căruia Anna cedează sufletește; pradă ravagiilor și tulburărilor trupului, ea trece de la sublimul declarației de dragoste la ura cea mai înverșunată. Când asediul otoman este iminent, Anna se va ascunde într-o mânăstire din oraș, încălcând planul patern de evacuare pe mare. Își va întâlni din nou amantul ce o adoră cu aceeași intensă castitate. Contrariată, dă curs puterii ei de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de a cuceri Grivița II au avut loc în septembrie și în octombrie 1877. În octombrie s-a decis încercuirea Plevnei pentru a o sili să capituleze prin înfometare. Forțele armate române controlau în centrul încercuirii două sectoare, după lupte înverșunate preluând controlul și asupra redutei Rahova. La 28 noiembrie Osman Pașa a încercat să spargă încercuirea, dar fiind înfrânt și rănit s-a predat colonelului Mihail Cristodulo Cerchez. Erau capturați, totodată, 45 000 de soldați otomani, dintre care 2 500
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
dunărean împotriva cetăților întărite din vestul Bulgariei, printre care Vidin și Belogradicik. Începea și aici un asediu greu soldat cu crâncene bătălii. În luptele pentru cucerirea fortificațiilor exterioare ale Vidinului românii au înscris din nou pagini de glorie. Cea mai înverșunată înfruntare armată a avut loc la Smârdan, localitate care cădea în ianuarie 1878. Încercuite complet, Vidinul și Belogradicikul capitulau la 11/23 februarie 1878. Lua astfel sfârșit și războiul pentru independența României. Ordinul de zi pe armată din 15/27
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
alții de către membri ai Cercului de la Viena, care emigraseră în Statele Unite. Este o asociere care a fost larg acceptată, atât de filozofii de orientare analitică, de cei care priveau cu simpatie această reorientare a filozofiei, cât și de cei mai înverșunați adversari ai ei, de la existențialiști la reprezentanții Școlii de la Frankfurt. Russell și Wittgenstein erau valorizați sau, dimpotrivă, criticați și respinși ca adversari ai metafizicii, ca empiriști, ca gânditori de orientare scientistă. Adică drept antemergători și inspiratori ai unui nou pozitivism
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
după publicarea volumului Oboi scufundat, atacat de poetul Bucuriei, ce consideră că versurile din acestă erau prea asemănătoare cu cele din volumul sau Portul înmormântat. Deoarece Quasimodo publicase volumul cu ajutorul celor de la 'Circoli', ziariștii de aici au fost cei mai înverșunați apărători ai săi. Nesfiindu-se să critice establishmentul literar al epocii ei au trimis, din paginile publicației, săgeți veninoase împotriva poetului din Alexandria. În numărul din noiembrie decembrie 1931 prietenul lui Quasimodo și directorul revistei, Angelo Barile, publică în rubrică
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Leopardi poezia italiană a trebuit să refacă totul și astăzi încă mai merge pe această cale.456 Reforma limbajului realizată și prin libertatea pe care sicilianul și-a îngăduit-o în tălmăcirea textelor antice a dat naștere poate celei mai înverșunate polemici din întreaga istorie a literelor italiene referitoare la arta de a traduce. Această libertate este, în opinia noastră, tributara teoriei leopardiene a imitației. 4.3. Artă traducerii Una din zonele în care opiniile lui Quasimodo se intersectează cu gândirea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dorința lui de a reînnoi limbajul de lemn al traducerilor din clasici, prin folosirea unor termeni noi ce aparțineau idiolectului sau poetic. Această libertate de transpunere pe care el și-a asumat-o a generat o polemică, poate cea mai înverșunată din întreaga istorie a literelor italiene, referitoare la arta de a traduce. Cercetarea noastră a arătat faptul că majoritatea concepțiilor quasimodiene despre traductologie se pliază pe o seama de idei enunțate de Leopardi în Zibaldone, libertatea tălmăcirilor sale fiind tributara
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în ultimii săi ani, de cancer hepatic), eroul își asumă destul de liniștit (în "discuția" cu el însuși) existența tumultoasă. În contra partidă, junele Wells se aruncă în viață cu un hedonism rapace, care i-ar face invidioși și pe cei mai înverșunați senzualiști ai istoriei. Se înțelege, acest Wells devine miza întregului text, iar intensitatea creionării moral-psiholo gice, exersate de Lodge, se focalizează, aproape exclusiv, pe el. Prozatorul post-victorian se transformă astfel într-un personaj credibil, demn de toată atenția. Pe undeva
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
grila unei acute crize istorice. În concluzie, deși parțial "universal" ("universalizat", mai corect spus, de activitatea lui internațională și, în primul rînd, de Nobelul obținut pentru literatură!), autorul Țării mlaștină, rămîne, în fibra adîncă a naturii sale, "local", un irlandez înverșunat cum ar veni. Dovadă stă și reacția vehementă pe care a avut-o la includerea sa, în 1982, în volumul Penguin Book of Contemporary British Poetry/ Antologia Penguin de poezie britanică actuală. A protestat sonor, scriind cîteva versuri elocvente: "Be
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]