685 matches
-
produce rapid și în metalurgie, uzine de mari dimensiuni (forjele din Carron, în Scoția, au patru furnale și 2000 de muncitori) se instalează de acum înainte în bazinele conținînd huilă. Această concentrare industrială dă naștere unei noi geografii economice. Anglia înverzită din sud și din est, predominantă pînă în secolul al XVIII-lea, este înlocuită cu Anglia cenușie din nord și din vest. Industria metalurgică se dezvoltă în Țara Galilor, în Scoția sau în Midlands; industria bumbacului predomină în Lancashire, în jurul orașelor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
am culcat cu grija în suflet. În cernerea monotonă, am dormit neîntors toată noaptea și până târziu a doua zi, trezindu-mă vesel, știind că azi va veni de la Huși moșul. Întâi m-am uitat la Pruteț, crescuse mult, malurile înverzite în timpul secetei erau acum pe jumătate pline, niciodată nu-l văzusem cu atâta apă. Ploaia curgea pe linii drepte, jos vântul încetase, numai în înălțimi alerga cu iuțeală ducând pânze întinse de nori cenușii. Vremea începuse să se răcească, umezeala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
în această cameră au avut loc mizanscene cu caracter blasfemic în perioada Paștelui din anul 1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui 'sacerdot'. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un 'Pilat' care l-a osândit pe 'Iisus' la răstignirea pe hârdăul cu excremente. Juberian afirmă că acestea au fost ultimele bătăi, după care majoritatea celor rămași în închisoare au fost adunați la camera 4-spital: Țurcanu, Mărtinuș
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
i-a înșeuat Cum e bun de-ncălecat Jos la scară l-a legat, Și pe el c-a-ncălecat Pușca-n mână c-a luat Ș-a plecat în plimbare Din vânare Ca să-și vadă grâul de mare. Grâul lui de departe-nverzea De aproape îngălbenea Față de copt își făcea În paiu ca trestia În spic ca vrabia În grăunte ca mazerea. El s-apleca de călare Și lua trei spicușoare Ș-a venit acasă Le-a pus pe masă. Măi femee, măi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pajură, Atât de-mpăjurată, Așa de-nfocată, De foc încinsă, De foc cuprinsă? Mă duc codrii să-i pârlesc Câmpii ca să-i veștejesc, Văile ca să le sec Și pietrele să le crăp. Lasă codrii să-nfrunzească Câmpurile să-nflorească Văile să înverzească Pietrele să se mărească; Da te du la omul meu, Mie dat Cătră mine-ndreptat Și cu foc în îmbracă Și cu foc îl înfoaie Și-n foc îl încinge Și-n foc îl strânge Și-n foc îl cuprinde Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dar nainte cine-mi vine?/ Vine...(cutare), Făt-Frumos,/ P-un cal negru mângâios,/ Vine, calul tot jucând,/ Tot jucând și nechezând,/ La părinți tot mulțămind,/ Ce bun cal de-ncălicat,/ Bune haine de-mbrăcat./ Calcă calu-n câmpu roșu,/ Câmpu roșu și-nverzește,/ Voinici cai că-mi priponește;/ Calcă calu-n văi adânci,/ Văi adânci și apa cură,/ Voinici cai că mi-i încură;/ Calcă calu-n piatră seacă,/ Piatra seacă se-mplinește,/ Voinici cai că-mi potcovește,/ Cu potcoave de argint/ Cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în colinda din Țăndărei și în variantele ei, o dimensiune semantică intensă, sprijinită pe o structură fonetică cristalizată de forme lingvistice relevate prin imagini vizuale. Crescendo-ul evenimentelor se construiește pe o bază sonoră ascendentă la rândul ei. Crângul uscat înverzește, face vlăstare și umbră, iar piatra seacă pocnește ca sub copita lui Pegas și dă naștere la izvoare. Salturile fertilizatoare ale zeului vegetațional compus din cal și călăreț sunt resimțite pe plan fonic nu numai prin vocale, ci și prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
familiar, datorită simțirii tradiționale superioare, dar nu seamănă cu nimic din profan. Un alt procedeu constructor de aură mitică se bazează pe apozițiile dezvoltate: Petrea FătFrumos, șteblâ de busuioc, născut la mn ’iezul nopțî, Ileana Simziana, cosiță de aur, câmpul înverzește, florile-nflorește. Titulaturile magice și funcția sacră, vegetațională, sunt motivate întotdeauna de evoluția basmului. Petrea Făt-Frumos are ca supranume clipa nașterii, fiindcă în momentul crucii dintre zile începe misterul inițiatic: lemnele se aprind singure pe muntele vânătorii și apare personajul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unde sunt exilate bolile de descântătoare: „Să te duci/ Unde popă nu citește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde câine nu latră,/ Unde fată mare nu se peaptănă”, „Să te duci/ Și să fugi/ Unde cocoș nu cântă,/ Unde codrul nu-nverzește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde popă nu citește”, „Unde cucoș nu cântă,/ Unde copil nu se botează” (GrivițaGalați). Afecțiunile izgonite pe tărâmul inanimat nu au victime potențiale, dar pentru neofit deșertul acționează ca spațiu purificator de tot ce e uman
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se întâlnește atât în colinde, cât și în basme, și face din pielea șargă a bidiviului o însușire solară directă. Numele fecioarei de pe celălalt tărâm dezvoltă adeseori rimă interioară și ritm, specifice organizării prozodice: Ileana Simziana, cosiță de aur, câmpu înverzește, florilenflorește. Lunga denominație amintește aici de abilitatea feciorului din colinde de a regenera câmpia și codrul spre beneficiul comunității tradiționale. Amândoi fac parte din clasa personajelor cu puteri vegetaționale și au un rol esențial în ritualul inițiatic. Substantivele articulate nehotărât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-or cădea pe rând Frica-n inimi semănând O să urle amarnic vântul De-o cutremura Pământul Și-or hui Înfiorător Valurile Mărilor! Multor oameni zbuciumarea Groaza le-o curma suflarea Cei ce răbdători vor fi, Mântuire vor găsi Când smochinul Înverzește Știți c-al primăverii timp sosește Tot așa văzând acesta Voi să știți c-aproape este Vine Sfânta Împărăție Nu mai are să-ntârzie De va spune cineva: Iată-L pe Hristos colea! Înăuntru, În chilie ... S-au departe-i În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Mă uitam În oglindă și fața mi se modifica și-ncepeam să urlu. În alt vis eram dependent de clorofilă. Eu și cam vreo alți cinci dependenți de clorofilă așteptam să ne aprovizionăm pe palierul unui motel mexican ieftin. Ne Înverzim și nimeni nu poate scăpa de o dependență de clorofilă. O doză și ești agățat pe viață. Ne transformăm În plante. * * * Tinerilor branșați pare să le lipsească energia și bucuria spontană de a trăi. CÎnd aud pomenindu-se de verdeață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pentru o zi” voluntare”, achiziționând contracost lucrări executate de copii, suma obținută fiind folosită în scop umanitar pentru copiii din Centrul Romanița.” (pe fond muzical “Să fim copii” de Mihaela Runceanu.) PRIMĂVARĂ 1. A trecut iarnă geroasă, Câmpul iar a înverzit, Rândunica cea voioasa La noi iarăși a sosit. R. Cântă cucu-n dumbrăvioara Pe copacul înflorit, Salutare, primăvara, Timp frumos, bine-ai venit! 2. Turturelele se-ngana, Mii de fluturi vezi zburând Și pe harnica albina Din flori miere adunând
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
cum ies din mine însumi, mă desprind eu de mine, îmi las deoparte corpul tot așa cum, de pildă, într-o dimineață de vară senină cineva și-ar lăsa deoparte casa natală și ar porni pe o cărare șerpuitoare, pe câmpul înverzit spre școala de la oraș. Agale, agale, mă înalț în văzduh și spre marea mea uimire privesc de sus toată scena, cu limpezime văd, parcă mă aflu într-o lojă, la teatru: mă văd pe mine însumi cum stau întins, nemișcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o singură dată a reușit să ajungă, în rest a fost întoarsă de la Tiraspol fără să-și poată vedea fiul. în momentul plecării noastre, se hotărăște să mergă cu noi la cimitir, la mormântul soțului, odată ajunși, zice: „Iaca, iarba înverzește, moșneagul putrezește! Coroanele s-au trecut... Moșnege, stai să te scurme găinile? Poate ți-o face Iura ceva (un monument funerar).” Studentul Manole Mihăilescu, care se afla pentru prima dată în Basarabia, o întreabă dacă a fost cineva din sat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la București și în jur, nădăjduiesc că ai aflat din ziare. Cea mai mare parte din pagube au fost reparate și restul o să se mai repare pe parcurs. Lumea a intrat în normal, timpul e frumos, câmpul și pădurea a înverzit, păsările și-au început ciripitul și așteptăm acum cu toții Învierea Domnului nostru Isus Cristos... Te rog să-mi scrii ce mai faci și ce gânduri te alină. Eu am renunțat definitiv la orice călătorie în străinătate. De acum simt că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
timp - o prevestire nedisimulată a pierderii de mai târziu - un prolog trecut cu vederea din neglijență. Pe când aveam șaptesprezece ani, am fost pentru prima oară într-o excursie cu școala la Marea Neagră. Apa era verde cu spume albe. Cu privirea înverzită de sat, marea îmi părea pajiștea cea mai mare și netedă pe care-o văzusem vreodată, acoperită de cele mai bogate ierburi de crețuri înspumate. O pajiște plină ochi. Cunoșteam întinsele izlazuri verzi care atingeau marginea cerului, atât de netede
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
culca în iarbă fără grijă că ai să răcești; iarba din plastic nu provoacă guturai și nici reumatism - zice prospectul. Pe urmă, ea rezistă minunat la ploi și la soare, nu are ce clorofilă să piardă, nu are cum să înverzească, n-are cum să îngălbenească, „nu are moarte!” - după cum urlă triumfal prospectul. Dar dacă n-are moarte, atunci ce, Doamne iartă-mă, are? Dacă n-are moarte, de ce-i mai zice iarbă? Mă duc să mă rad. Tot privind iarba
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vis, searbădă, dar în care ai fi fost atât de mic încât să nu te rușinezi de această înfățișare a ei; a porni odată cu ceilalți la un gând bun ori de unde ar fi venit, a nu rânji, a nu te înverzi de pizmă, a nu suferi de o mare înfăptuire pentru că nu e numai a ta, ci a tuturor, iată ce a învățat din primele lui ceasuri 7 Noiembrie și toate zecile de mii de zile venite după el. Noua viață
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un bătrânel la el. „Ce-i tataie, matale ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul, ce mai dorești de la mine? Ați construit societatea socialistă multilateral dezvoltată și mama stă cu orele în picioare la rânduri, la mâncare.“ Rodicuța se înverzi, se scursese sub masă... Mama lui îi spusese: Draga mea, eu nu am ce să-i mai fac, de trei ani umblă cu ciorapul ăla roșu și și-l trage dimineața înainte să plece la școală. Nopțile cântă până târziu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
primei zile de Paște, masa care urma începea cu ciocnirea ouălor roșii, însoțită de formulele sacrosancte Hristos a înviat! și Adevărat a înviat! Încet-încet, reveneam la rutina treburilor și obligațiilor cotidiene, cu sufletul încărcat de lumina sărbătorilor petrecute. Pe tăpșanele înverzite de iarba crudă, unde pășteam cârlanii, oile ori vitele, participam împreună cu ceilalți băieți la loteria ciocnirii ouălor roșii, care se transforma într-o practică neprohibită și fără urmă de supărare. În câmpul fragmentatelor amintiri din îndepărtata copilărie, jocul de-a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
backul despre cum obișnuiesc ele să iasă seara la portiță ca să dea badei guriță. Una dintre ele spunea ceva de genul că, dacă ar fi să moară, ar prefera să se întâmple la toamnă, nu acum, primăvara, când natura a înverzit. Mărturisea, deci, o situație tragică. Numai că pe fraga rujată a buzelor era întipărit un zâmbet dulce, atât de dulce... Folcloriștii sar lansa, probabil, în speculații - „detașarea mioritică a românului în fața morții“ etc. etc. Ei, aș! Cu siguranță, coconița noastră
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
face să-mi simt inima bătînd cu putere. Mi-i Închipui cu compasiune și teamă pe lotofagi care, mestecîndu-și plantele de lotus, nu pricep de ce se Îngrozesc brusc și pleacă grăbiți cei mai mulți dintre corăbierii coborîți pe țărmul lor; pe buzele Înverzite de sucul de lotus atîrnă un zîmbet blînd și absent, iar ochii ațintiți spre larg sînt arizi și sticloși, străini de orice suferință și bucurie pentru că nu mai știu să compare și au uitat ce urmează... Aproape toate prezicerile oracolelor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Galiția -, istoricul francez Marcel Emerit face un portret caricatural destul de asemănător : „Străzile orașelor sunt din ce În ce mai mult invadate de acești străini cu lungi sutane negre, cu perciuni ca urechi de câine, care se ivesc dintr-o pălărie rotundă de un negru Înverzit de intemperii [...], cu lungi bărbi negre și roș covane, care se feresc de foarfece ca de un blestem, cu obrajii ca pergamentul, cu spinarea Încovoiată ca pentru a opune un resort loviturilor de bâtă de care lumea creștină nu-i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prietenos la restul pasagerilor. Majoritatea au trăsături puternice, femeile au părul lung și negru iar bărbații sunt ori foarte bătrâni, ori foarte tineri (restul, îmi imaginez, sunt la muncă). Pe măsură ce ne îndepărtăm de Shushufindi peisajul se mai înveselește, copacii se înverzesc și copiii încep să alerge după camion, împreună cu o mulțime de căței zgomotoși. Reapare zumzăitul pădurii și intrăm pe un drumeag protejat de liane și copaci impunători, în timp ce pe margini se simte palpitarea vieții în desișurile tufișurilor. În mai puțin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]