1,193 matches
-
întreabă Jennifer, roșie ca racul de atâta râs. Daisy se declară foarte mulțumită. Scopul meu a fost să vă fac să râdeți și iată că l-am atins! —Nemaipomenit! exclamă Ben, trecându-și mâna prin păr. În timpul jocului nostru de înveselit oamenii și-a scos haina și și-a suflecat mânecile cămășii, așa că arată mult mai normal. Suntem toți îmbujorați și continuăm să chicotim, în afară de Jim, care pare destul de bulversat. Cred că nici măcar n-a zâmbit. Am crezut că râde doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
El ce mai face? îl interoghez eu cu viclenie, deși ar fi fost bine să mă abțin. —E foarte bine. Nu mă mai sună ca înainte, îl știi cum e. L-am vizitat acum câteva luni. Părea că se mai înveselise după... înțelegi tu. S-a apucat iar de alergat, ai auzit? Îi fac semn că nu. —A participat la un fel de semi-maraton. Se ținea destul de bine, dar s-a oprit s-o ajute pe una dintre puicuțele cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
știi? Câți pot spune asta? Îmi iubesc munca. Își așază ochelarii pe nas.) În ultimul timp, toți par mai senini și mai mulțumiți și de-abia acum mi-am dat seama ce mohorâtă era atmosfera în birou înainte să se înveselească cu toții. Nu poți să-i ajuți pe toți, îi spun. Știu. Nu, nu știi. Îți faci prea multe griji pentru toată lumea și nu-ți mai rămâne timp și forță pentru tine însuți. —Davey e cel mai tare! zice Daisy, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dea fiori; nu avea mutră de criminal în serie în devenire. Și exact din pricina tristeții sale profunde, fetele se simt nasol în preajma lui. Simțim că ar fi cazul să facem ceva - ca femei, suntem presate de uzanțe sociale să-l înveselim, ceea ce nu este valabil și pentru bărbați, care sunt liberi de această responsabilitate. Și totuși, se pare că nimeni nu poate face nimic pentru a-l înveseli pe Jim. În loc de asta, ne lăsăm copleșite de vinovăție, și asta ne face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cazul să facem ceva - ca femei, suntem presate de uzanțe sociale să-l înveselim, ceea ce nu este valabil și pentru bărbați, care sunt liberi de această responsabilitate. Și totuși, se pare că nimeni nu poate face nimic pentru a-l înveseli pe Jim. În loc de asta, ne lăsăm copleșite de vinovăție, și asta ne face să nu-l prea simpatizăm. Sincer, mă bucur că Jim nu e aici, chiar dacă n-aș recunoaște asta nici în ruptul capului. Dar băieții nu vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu mâinile și cravata spânzurându-i de-a lungul șoldurilor largi, spunea cu glas metalic în fața unui microfon roșu că gata! dacă până acum românii au ascultat de politicieni, a venit timpul ca politicienii să asculte de români. Ideea îl înveseli de-a dreptul. Politicienii urmau să coboare printre români, să-i întrebe ce vor, ce naiba vor românii ăștia care din ce în ce mai puțin se lasă convinși să-și dea voturile pe mici și bere. În curând n-o să-i mai înduplece nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că necuratul își pusese coada pe spinare și dus a fost. Au mai venit vreo două familii și am ajuns să fim treisprezece persoane. O vreme am mâncat într-o liniște stingheritoare. După câteva țuici, însă, lumea s-a mai înveselit. Concluzia era că din frământări din astea ies căsătoriile reușite. Important era că Sabina își biruise rivala. Și hai, ginerică, dansează-ți soacra și mireasa! Maestre, muzica! Maestrul avea gusturi subțiri, așa că am dansat pe Marșul nupțial al lui Mendelssohn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o apuca vreo durere de cap, de stomac, Prințesa dădea fuga la farmacie să-i cumpere medicamente, să i le administreze după sfatul farmacistului și stătea tot timpul lângă ea, până se simțea mai bine și atunci ca s-o înveselească îi cânta: „Frunză verde lemn uscat Dorul de min’ s-a legat Și-n gra boală m-a băgat.” — De cine ți-e dor, mama Zina? Zii!că nu-i spun lui tata Sebi. Nu mai sunt la vârsta ta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de câteva ori că tare i-au mai plăcut gesturile teofanei când i-a așezat-o pe cap, dar fata îl prinde de mână și pornesc pe alee. Iarna era pe sfârșite. Când a venit primăvarea cu frumusețile ei, a înveselit inimile oamenilor care se bucurau de soare, verdeață, flori, ciripit de păsări. Primii ghiocei, primele viorele, primii toporași, primele lăcrămioare au fost pe rând mesagerii dragostei lui Cezar pentru Teofana. De câte ori o întâlnea în parc, îi aducea câte un buchețel
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tine te prinde această însușire. — Ca țigăncile din șatră, schițează un zâmbet Teofana. — Exact. Așa te vreau. Să zâmbești, să râzi, îi sărută ochii umeziți de lacrimi. Știi cât de benefică e pentru mine hârjoneala dintre noi? caută s-o înveselească Cezar. — Deci să fim mereu pe pas de război, vrei tu. — Da! Să ne certăm, să ne îmbrățișăm, să ne batem ca doi nebuni. Nu ne mai stă bine, Cezar! Nu mai suntem puștii de ieri. Am mai crescut puțin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Alexandru. — Nu te mai gândi la asta, îl mângâie Teofana. — Îmi va fi greu, surioară, îmi va fi greu. Când mergi la serviciu te vor asalta problemele și-ai să vezi cum uiți de necazuri. Fetele de la birou te vor înveseli. — Mă vor întreba cum a fost, că știau despre intenția mea cu tine. Ce le voi spune? — Că totul a mers bine. Doar n-o să te destăinui acum. După o vreme le poți spune. Că veni vorba, am o mare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Claudia. Îmi vine să te strâng de gât, glumește ea. — Strânge-mă, să scap de toate necazurile. — Ce necazuri Vasile? Acum când fata ți-e mirească și ai un ginere pe cinste, mai este loc de necazuri, caută să-l înveselească Virgil. Voi nu știți câte au trecut peste mine. — Apropo! Am auzit că soția ta de a doua este bolnavă. Este internată într-un ospiciu. — Săraca! Îmi pare rău. N-ai mai ținut legătura cu noi. Nu ne-ai mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de-ajuns! Să revenim de-acum, la oaia noastră neagră. La năpârstoc. La imp. La prichindel. La Antichristul in spe, din coșuleț. Acesta trebuie distrus! Distrus pentru vecie, de îndată și în fibra lui cea mai intimă. O.K.! se-nveselește Sile. Îl mierlim imediat pe pezevenghi! Să dăm cu o cărămidă și să încheiem petrecerea! Mă ofer eu! Nu! Nu! Nu! Nu merge astfel! Îngerul nu ne-a spus să-l omorâm, să-l stâlcim pur și simplu fizic, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca să se bucure: Big Sile, mergea iarăși, umăr la umăr, în același ritm cu ei! Însuflețit, puternic, tânăr, mișcându-se sigur pe sine, dar cu un zâmbet cumva nedezmeticit, candid, voalat și vaporos. Dar, cum...? Cum este cu putință?! se înveselește Dănuț, deși, întorcând capul, nu zărește în urmă nici o dâră de sânge pe caldarâm, iar gâtul radioasei Namile, pare a fi absolut intact. Stați potoliți, tovarășul vostru cel viteaz, nu mai aparține lumii pământești! le receptează Îngerul, subliminal, nelămuririle și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prematură, dar nu renunța la ea. Peisajul acesta neguros și mohorât nu prezenta nici o pată de culoare aprinsă și primitoare. Nici urmă de albastru, de verde, doar o pătură tristă de un galben mat, portocaliu trist și cenușiu. Nimic nu înveselea ochiul, nu încălzea inima, nu liniștea sufletul. Aerul părea rezultatul respingător al unei experiențe chimice nereușite; solul avea culoara unei nave cosmice industriale. Lui Lambert îi fu milă de orice ar putea trăi aici. Dar s-ar putea oare dezvolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că alte grozăvenii se adunau în negura îmbâcsită de praf? Căpitanul tânjea după siguranța caldă a pereților metalici ai lui Nostromo. Puternicele faruri care înconjurau structurile remorcherului ca un inel strălucitor, suplineau lipsa soarelui, gonit de pe glob. Departe de a înveseli împrejurimile, ele dispersau pe contururile lugubre ale stâncilor o aureola lunară nu prea ademenitoare. Tot mai numeroase, cocoloașele de praf aglomerate striau valul de lumină împrejmuit de noapte. Pe pasarelă, Ripley aștepta, se resemnase să nu mai facă altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de gust, kitschul exuberant al preferințelor ei (care mergeau spre muzică populară de proastă calitate și melodrame de doi bani), lipsa de tact care o făcea să intre strigând hello everybody într-un salon de spital, crezând că astfel îi înveselește pe bolnavi, mă scoteau din sărite pe atunci, așa că după trei-patru luni i-am spus cu cinism că nu țin la ea și că trebuie să ne despărțim. Am lăsat-o în acea seară să plece singură acasă (la mama
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea, ștergând cele scrise literă după literă și desenând câte o floare deasupra fiecărui cuvânt. Mi-a venit ceva în cap: am să dau lecții de franceză lui Chabù. Îmi amintesc că m-a apucat un râs nebun, care a înveselit-o și pe ea. ― Crezi că n-aș putea? Aș fi un profesor mai bun decât d-ta, chiar la franceză... Vorbi cu o seriozitate șăgalnică, privindu-mă pe furiș, așa cum nu o văzusem niciodată mai înainte, și aceasta mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu pas mai hotărât. Domnul cu teancul de reviste sub braț îl privea cu simpatie și deschise chiar gura, parcă ar fi vrut să-i spună ceva. Dar în clipa următoare Adrian se simți îmbrîncit cu o neașteptată forță și, înveselindu-se deodată, fără motiv, se trezi, strivit din toate părțile, în ascensor. Cladova tresări și întoarse brusc capul. Femeia tocmai se apropiase de ușă. - Evident, ea este, Leana, șopti Hrisanti zâmbind misterios. N-am vrut să spun nimic, să văd
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
interesează complexele sau traumatismele Leanei. Probabil că a folosit altă formulă; o fi spus, poate, că acum își dă seama de riscurile pe care le comportă pentru Leana o reîntoarcere în trecut, sau cam așa ceva. Cladova se ridică brusc, parcă înveselit deodată. - E ca într-un roman de aventuri, spuse, și mă îndoiesc că lucrurile s-au întîmplat așa, dar mi-a făcut plăcere să te ascult. Aveam impresia că trăiesc într-o altă epocă. - E foarte adevărat, reluă Hrisanti. Toate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
confirmă cînd te prezintă recepționerelor, al căror zîmbet scremut, pe fețele prelungi, ascunde prost nedumerirea. În timp ce urcați pe scări, prin mirosul de ciorbă care inundă hotelul venind din restaurantul de la parter, și traversați holuri cu plante jigărite care abia dacă Înveselesc decorul uzat, Îți povestește că nepoțica nu e inclusă pe bilet, dar stă cu bunica În cameră - se mai fac și astfel de chestii, cu bunăvoința recepționereloră mă rog, le dai ceva să Închidă ochii. Așa că a Îndrăznit și ea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Alex făcuse o curățenie temeinică în toată casa și acum se putea bucura de ea. Munca, în tăcere, alături de Ruby, îi pusese nervii la încercare. Cu câtă degajare ar fi trăncănit mama ei în asemenea ocazie, îmboldind-o pe servitoare, înveselind-o. Alex se uită la pat, un pat simplu, trainic, de o singură persoană, cu stâlpii terminați într-o ghiulea, confecționat dintr-un lemn lucios, frumos striat, de culoarea nucii, o piesă valoroasă, relicvă a altor timpuri. În mijlocul tăbliei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zet se așezase pe țărm, la o bună distanță de undele înspumate. Nu-i plăcea marea. Îi era frică de ea și nu-i plăcea să-și stropească blănița. Dorea ca Adam să se întoarcă mai repede. Ca să se mai înveselească un pic, lovi o piatră cu lăbuța, ca și cum ar fi jucat fotbal cu ea, clar nu-i stătea lui inima la joc. Adam se întoarse și-l luă și pe Zet în apă. Se gândea că poate și el vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puțin cu Zet, apoi lăsase rochia în bucătărie, împreună cu un bilet. Emma plecase la Londra cu o zi înainte, ros de păreri de rău și de căință. Tom, la fel de plin de păreri de rău și de căință, încercase să-l înveselească un pic. Emma îi adusese, fără să scoată un cuvânt, rochia distrusă a lui Judy, iar Tom îi spusese că, în primul rând, Judy Osmore nu era genul de femeie care face caz pentru atâta lucru și că, oricum, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să mai creadă. Nu mai punea aproape pic de hrană în gură, în schimb bea de stingea, își controla sticluța cu somnifere ca să vadă dacă are destule pilule pentru a adormi pe veci și aștepta. Singurul lucru care o mai înveselise puțin a fost faptul că articolul se referise la ea spunându-i „Madame Diane a noastră“. George îi citise cândva o conferință umoristică despre „Târfele în literatură“ și își amintea că existase o „Madame Diane“. Glumeau uneori pe seama amorezelor literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]