748 matches
-
disperată să povestesc cuiva, oricui, despre Ben Williams, încât practic izbucnesc. Ești sigură că nu te mai poți abține, Jemima? Dă-i drumul atunci, spune-le totul. ― Cu cine? Văd că le-am prins: vor să știe, și nu le învinovățesc. Adică, nu se întâmplă prea des să le vorbesc despre viața mea socială. Probabil pentru că nu prea am ceea ce s-ar numi viață socială, iar ele își dau seama că s-a întâmplat ceva. ― Cu Geraldine, spun eu și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
frumoasă figură. Nu-mi vine să cred că Sophie nu își dă seama cum o citesc. Știu exact ce crede despre mine. Crede că sunt imensă, vastă, cea mai grasă fată pe care a întâlnit-o vreodată, și nu o învinovățesc, pentru că atunci când mă uit în oglindă, dacă privesc mai jos de fața mea, văd și eu același lucru. ― Nu-i adevărat, spun eu, ce altceva aș putea să spun? ― Nu m-ar vrea niciodată, dar pot să visez la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dreaptă se sprijină pe genunchiul stâng, are picioare lungi, un corp frumos construit și o figură atrăgătoare. Arată ca la o ședință foto, prea frumos ca să fie adevărat, prea bun pentru ca vreo femeie să-i reziste. Prin urmare, o putem învinovăți oare pe bruneta înaltă și slabă care stă la una din mese că a luat inițiativa? E aici cu cele două prietene ale ei, toate la fel de amețitoare, toate îmbrăcate după ultima modă, cu hainele la care Jemima poate doar visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
înainte. Ce, crede că toate blondele sunt lipsite de creier? Rezist impulsului de a spune ceva încă și mai sarcastic, pentru că mă gândesc că n-am nimic să-i reproșez. Adică, de-abia m-a cunoscut și nu-l pot învinovăți pentru că trage concluzii, pentru că nu știe cum sunt eu în realitate, dacă sunt amuzantă sau nu. ― Ei bine, mâncarea e gata, spune el. Nu vrei să aprinzi lumânările cât o aduc eu? Așa că fac alene ce mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aici, orice, spune el și mă privește cu subînțeles, nu ezita să întrebi. ― Ia mâna, Jimmy, spune Brad, împingându-l în glumă. ― Haide, Brad, spune Jimmy cu un zâmbet obraznic pe față și ținându-și mâinile în aer, nu poți învinovăți pe cineva doar pentru că a încercat. ― Alo, spun eu. Sunt și eu aici. ― Scuze, JJ, spune Brad. Dar băieții tot băieți sunt. Hai să mergem în birou la mine să ne mâncăm prânzul. Așa și facem, și oricât de ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
căci mi-a spus: — Nu mă puteam aștepta ca ea să mă iubească așa cum o iubeam eu. Eu nu sunt decât un bufon. Sunt genul de bărbat pe care femeile nu-l iubesc. Am știut asta dintotdeauna. N-o pot învinovăți că s-a îndrăgostit de Strickland. Cu siguranță că ai mai puțin orgoliu decât orice bărbat pe care l-am cunoscut vreodată, i-am zis. — O iubesc mult, mai mult decât mă iubesc pe mine însumi. Mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mizeriei altuia. Așa ceva îi stătea în caracter. Era un om lipsit total de orice noțiune de gratitudine. Nici de compasiune n-avea habar. Emoțiile obișnuite la cei mai mulți dintre noi pur și simplu nu existau în inima lui și să-l învinovățești pentru că nu le are era la fel de absurd ca a critica tigrul pentru că e feroce și crud. Totuși capriciul acesta nu-l puteam înțelege. Îmi era imposibil să cred că Strickland s-a îndrăgostit de Blanche Stroeve. Nu-l credeam nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
seama de asta, mă copleși o fericire fără margini. O sărutam pe ochi să nu mai plângă și-i astupam gura să nu mai suspine. ― Iartă-mă, iubito! Iartă-mă, Aimée, că m-am îndoit de tine. Întotdeauna te-am învinovățit pe nedrept. Tu ești o mică minune! ― Aimée, murmura ea, ca-n vis, închizînd ochii. Ce frumos mi-ai spus... Îmi place așa de mult! Nu știu ce i-am șoptit și câtă vreme a ținut dezghețul nostru. Încetul cu încetul, fața
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în alt veac undeva departe, în cea mai frumoasă dintre cele 1001 de nopți. ― Mâine n-ai decât să bați toba, mi-a spus, insinuant. Am lăsat-o brusc din brațe. Reproșul ei mă durea. Cum îi venise să mă învinovățească de atâta josnicie? Aș fi putut să-i jur că niciodată nu voi da pe față taina noastră, dar am socotit că îndatorirea de a păstra orice secret, fiind o însușire a firii mele, nu are nevoie de un stimulent
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mare a fost suferința mea față de fiecare din aceste gesturi. În caz că nervozitatea mea, de care a suferit Irina, îndeosebi, va produce ceva autentic în pictură sau literatură, va fi scuzată. De va produce ceva bun de tot, Irina va fi învinovățită că ființa ei mică a putut avea pretenții și m-a chinuit. Eu știu însă că la suprafață sunt astfel de judecăți. Adevărul sufletesc e așa de complicat că, neputincios, eu n-am nici o părere. Că în preajma mea și-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
transformări. Așa a fost extraordinar celălalt și acum nu-l mai poate suferi, în timp ce cu mine s-a petrecut invers, ca și cum am fi în două talere pe care Ioana le ridică și le coboară pe rând. Și când Ioana mă învinovățește că nu am încredere în ea și că i-am distrus orice fericire, infiltrîndu-i îndoiala și oprind-o de la orice decizie, fărămițîndu-i avântul, gândesc că are dreptate, căci, într-adevăr, așa e firea mea pe care o aplic tuturora și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fel. Dar spune minciuna cu atâta stângăcie, se contrazice așa de ușor, încît încercarea ei numai mă amuză și mă face să am și mai multă încredere. - Întotdeauna îți găsești scuze! Într-adevăr este așa? E drept că atunci când o învinovățesc se scuză, găsește la fiecare tânguire a mea o replică, o explicație. Dar au vorbele o importanță așa de mare? N-o văd în același timp cât e de nenorocită și că totul n-a fost decât o încercare să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar fi părut că fac o lașitate, cu toate că după ce-mi îndeplineam pretenția și o găseam pe Ioana distrusă, voiam să o împac cu orice preț și, fără să mai socotesc că ce făceam acum era tot o lașitate, mă învinovățeam singur, puneam cât mai multă convingere ca să-i găsesc ei dreptate. Spiritul ei de dominație era ceva de sine stătător, nu putea fi explicat simplu, numai prin dragostea prea mare. Îl aplica și alteori, când dintr-o dată o părere de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să invidiez chiar nisipul care mai rămâne de curs și să am panică că totul se poate termina imediat. Și alteori am impresia că chestiunea aceasta mi-e absolut indiferentă și, dacă n-aș produce turburare și n-aș fi învinovățit de romanesc, m-aș arunca imediat în mare. Aș băga de seamă să fac gestul cel mai simplu, ca să nu par lipsit de simplicitate în gesturile mari. Cu toate că alte instincte din mine pretind să-mi fie indiferent ce-ar cugeta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
preocupări puerile. Educația noastră tâmpită ne-a dat iluzia absolutului, și de aceea suntem mereu nenorociți, descoperind că orice sentiment nu este decât aproximativ. - Aceasta nu-i decât o scuză deghizată, pentru a-ți împăca conștiința. Deci nu mă poți învinovăți pe mine că mă scuz. Atât timp cât ai curajul să trăiești, iți aranjezi în folosul propriu tot ceea ce e convenabil. Cazul tău e curios: ești mereu atent la tine și la vecini, încerci să nu fii deloc binevoitor cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o astfel de superbă ocazie în viață! Să cântăm, să ajungă până la bolta cerului! - Dacă ar dura tot timpul așa! - Dar ce ne pasă ce se va întîmpla mîine! Nu trebuie să aducitocmai tu neliniște în beția noastră, așa cum mă învinovățești pe mine de atâtea ori. Se poate ca mâine să murim noi sau să moară Viky, să nu ne mai iubim, să ne despărțim iarăși. Și chiar avem siguranța tragediilor viitoare! Este fatal ca emoția noastră de oameni tineri să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
băuse prea mult. De nenumărate ori, oferind cuiva câte o ceașcă, se lăsa învins de singurătate, spunând: Numai de-ar fi aici și Genba. Când auzea câte un om exprimându-și tristețea pentru eșecul lui Genba, protesta: — Nu-l mai învinovățiți pe Genba. Catastrofa asta a fost cauzată întru totul numai de propriile mele greșeli. Când vă aud dând vina pe Genba, mă simt mai prost decât dacă m-ați ataca pe mine. Avea grijă ca toată lumea din jur să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comunicăm telepatic colegilor de suferință: „Știu că ești interesant, avem speranțe și temeri unice, chiar și viziuni cu un anumit grad de perspicacitate. Dar azi nu vreau să știu nimic din toate astea! Ding!“ Acestea fiind spuse, cine îl poate învinovăți pe Alan? Mai exact, cine s-ar deranja să-l acuze pe Alan? De asemenea, de ce să ne dăm osteneala să-l compătimim pe Krishna Naipaul, care, în timp ce Alan și Bull se îndreptau spre Londra, era încă prins în rețeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
permanent dezechilibru, care, în final va duce la moarte. Însă „boala, suferința și moartea nu sunt stări firești ale omului ele sunt urmarea păcatului” ne spune Protosinghel Sofian Ardelean. În procesul vindecării extrem de importantă este și atitudinea. Nu trebuie să învinovățim pe alții sau pe Dumnezeu pentru ce ni se întâmplă nouă („de ce tocmai mie?”). Ea nu trebuie să se constituie într-un prilej de deznădejde pentru noi. Ea (boala) trebuie să ne ajute să devenim mai buni. Nădejdea în vindecare
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mele despre avere și satisfacție. Aici am pus bazele dependenței mele de junk food, băuturi dulci, țigări tari, reclame, 24 de ore de televiziune - și, poate, de pornografie și bătaie. Dar pentru asta n-am nici un dinte împotriva Americii. Nu învinovățesc America. Îl fac vinovat pe tatăl meu, care m-a expediat aici imediat după moartea mamei mele. Pe mama o fac vinovată. Abia dacă mi-o mai amintesc. Îmi mai aduc aminte de degetele ei. În diminețile reci mă așezam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din țară, ele încă erau atârnate lângă iconița de la căpătâiul patului ei. Până azi mă învinovățesc pentru ce s-a întâmplat. — Și Pufulon? — Bietul de el a fost dat afară din casă de sora mea. Sigur, e legea naturii, aș zice a vieții, dar numai între pisici și canari există ură? Noi, oamenii „civilizați“, nu ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să dovedești divorțul dintre textul vechiu și regia mecanică. Un regizor poate surprinde valori permanente în orice fel de text; se poate deda la oricîte operații de alhimie vrea. Susceptibilitatea noastră ar fi preferat un text acrobatic. Să nu-l învinovățim însă pe Sternberg...”. Pe lîngă deja citatul Arghezi, susținător neobosit al spectacolelor trupei din Vilna, s-au pronunțat elogios și alți scriitori români, oameni de teatru cu grutate în epocă, de la Ion Marin Sadoveanu (care compara montarea cu Cîntărețul tristeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mama lui îl frecționă pe mâini, pe frunte, îi dădu pe la nas cu puțin oțet. Își mai reveni un pic. - Rămâi la noi în noaptea asta, dacă ți-o mai fi rău, să fim lângă tine. În gândul ei o învinovățea tot pe Frusina de toate acestea. A doua zi, de dimineață, se înființă singură la Gheorghe acasă, să discute cu nora ei. O găsi în curte, cu treburi. Când o văzu cum arată la față, zise cu o voce scăzută
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu IAS-ul de care trebuia să răspundă. Și, ca un făcut, nicio fată pe care o invita în sat, la horă sau la bal nu dădea curs invitației, toate îl refuzau de când aflaseră că l-a părăsit Frusina. Îl învinovățeau pentru că de ea se știa că este o fată la locul ei iar de el se dusese vestea că este un bețiv, afemeiat și bătăuș. Într-o zi se auzi că a fost luat cu salvarea și dus la spital
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
aer fals Întristat și se execută. Două cauciucuri sparte. A, nu, toate patru... Vehiculul 4x4 al jandarmeriei cu care sosise Lucas fusese sabotat. Insularilor cu siguranță nu le plăceau străinii, se bucură Marie, și măcar de data asta nu Îi Învinovățea. Zgomotul unei portiere trîntite o făcu să se Întoarcă. Yves Pérec demara cu toată viteza. TÎnăra femeie simți că o cuprinde mînia: Fersen nu se putuse Împiedica să nu se amestece! În mod evident, Îi dezvăluise lui Yves legătura soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]