1,459 matches
-
se trecea la ordinea de zi „Probleme organizatorice“ puteai să te aștepți la orice. Nu știu dacă să-ți spun, se tot codea ea. Mi s-a spus să nu-ți vorbesc de asta. — Despre ce-i vorba? A oftat învinsă. — E mai bine să știi, să nu faci cine știe ce tâmpenie. Au hotărât în Birou să te pună organizatorul grupei din anul vostru. M-am posomorât dintr-odată. „Iar încep?“, mi-am spus înciudat. Credeam că m-au uitat de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-adevăr, frică. Simțeam că-l copleșise teama. Îl priveam cu milă amestecată cu scârbă. — Și de ce te mai temi, tocmai acuma? Au descoperit ceva îngrozitor. Voi nu știți... Cine să știe! Am împușcat evrei în Bucovina. Mă privea obosit, învins. Tremura ușor, ca atins de boală. — În codrii ăia nenorociți am făcut-o. În blestemata aia de concentrare pe zonă, când ne retrăgeam din Bucovina. N-am vrut să-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altceva decât să trăiești. Ai să vezi cum va fi atunci... Doar să trăiești ai să vrei, chiar dacă ți-e frică să ți-o spui. Ridică din umeri și se întoarse spre pat. În cele din urmă s-a așezat învins, prăbușit. — Da... Și eu mă rog Domnului. Poate El vrea ca, în dimineața asta în care I-a înviat Fiul, eu să plătesc. O merit poate. Dar El nu mă poate ierta că am făcut-o la ordin? El chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la azilul Santa Lucía. Și acum, povestește-mi. Cum a fost ieri cu mînzișoara aia? Să nu fii hermetic cu mine, fiindcă tot ce n-ai să-mi povestești are să-ți iasă sub formă de bube cu puroi. Am oftat, Învins, și mi-am dat drumul la mărturisiri, fără să las nimic pe fundul sacului. CÎnd am Încheiat relatarea și socoteala angoaselor mele existențiale de licean retardat, Fermín mă surprinse cu o Îmbrățișare bruscă și sinceră. — Dumneata ești Îndrăgostit, murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
masa de lucru și de enciclopedii. Știam că Îl durea să mă vadă. Se purta de parcă nu-și amintea că mă ceruse În căsătorie și că Îl respinsesem, Însă uneori Îl surprindeam observîndu-mă cu dorință, cu o privire de om Învins. Singurul meu pretext pentru a-l supune la acea cruzime era pur egoist: numai Miquel știa adevărul despre Julián și Penélope Aldaya. În acele luni pe care le-am petrecut departe de Julián, Penélope se transformase Într-un spectru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mângâind formele goale, când implorând iertare. Trupul Mathildei creștea ca un aluat, frământat de mâinile lui Noimann, care plămădeau din el un alt trup, asemănător cu al său, În timp ce propriul lui trup fusese dat uitării... Cerbicia cinicului fusese În sfârșit Învinsă. Penitentul trăia un moment triumfător. Acum el era cel care Își bea liniștit păhărelul de coniac Alexandrion, ridicându-și de pe tâmple șuvița rebelă. Acum el era cel care Își stingea țigara de foi de fruntea celuilalt Noimann, care, prosternat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de tăcere groaznică, copleșitoare și totuși Încă nu Înțelegeam până la capăt. Știam că suntem sortiți să fim Împreună. Obstacolele nu erau insurmontabile, ci doar piloni de susținere pentru o relație mai puternică. Când Începu În sfârșit să vorbească, Sammy părea Învins și foarte trist. —Mă voi Însura cu proiectul ăsta, a fost tot ce a reușit să spună și În clipa În care a pronunțat aceste cuvine, am știut că asta n-o să se Întâmple. „Asta“ Însemnând „noi“. — Desigur, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de tot, dar vremea se Înmuiase, iar tânărul Își amintea parcă din ce În ce mai clar lecția Caucazului. Când zăpada se afâna, copitele cailor Începeau să ajungă la pământul Încă ascuns. Iarna nu-și pierdea aerul majestuos, dar, În adâncurile ei, era deja Învinsă. Odată cu sosirea pelerinului, Ștefănel Își dăduse seama că e În Întârziere. N-ar fi putut spune de ce, unde anume trebuia să ajungă și nici ce se putea Întâmpla dacă nu ajungea, dar tensiunea unei plecări prea târzii Îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oamenii. Mirosul le spunea că focurile oamenilor se sting, deci plecarea e aproape. Tot mirosul le spunea că undeva la nord vremea era mai caldă, dar mulți cai nădușiți de oboseală și de spaimă aleargă În direcția lor. Erau cai Învinși, cai speriați, la capătul puterilor. Dar purtau călăreți primejdioși. Și mulți. Caii Apărătorilor Își deschideau nările și simțeau nu doar frigul, ci și căldura unei lupte care va veni. La rândul lor, caii Erinei simțeau neliniștea celorlalți și Își vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar din reflex, Îngenuncheară și oameni care nu aparțineau Ordinului Cuceritorilor. Îngenuncheară negustori, ieniceri, iscoade, spioni, cerșetori. La capătul pieței mai rămăseseră doar războinicii lui Midhat, călări, dar și aceștia descălecară și căzură În genunchi. Dincolo de acea mare de oameni Învinși, Oan-san văzu malul mării și freamătul valurilor. O nesfârșire de spumă care Îl despărțea de ținuturile Dobrogei și de curgerea majestuoasă a Dunării. Și de Moldova, unde se afla trecutul și viața lui parcă uitată. Trebuia să reziste și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aproape nimic, iar medicii fuseseră convinși că sufletul luminăției sale e atât de greu Încercat Încât nici un leac n-ar mai putea ajuta. Istanbulul Își pierduse strălucirea. Înalții dregători nu mai Îndrăzneau să se arate stăpânului lumii. Sosirea rămășițelor armatei Învinse În Moldova fusese privită cu spaimă. Toată lumea se aștepta ca războinicii și, mai ales, comandanții, În frunte cu Soliman, să fie căsăpiți de gărzile sultanului. Era aproape un obicei. Nu puteai pierde un război fără să-ți pierzi viața În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca să preia comanda directă a armatei. Din câte spun iscoadele noastre, Înfrângerea de la Vaslui i-a schimbat total purtarea. Nu mai are Încredere În nici unul din generalii săi. Dar nici nu i-a dat pe mâna călăului pe toți generalii Învinși. Îi folosește ca avangardă. Doar el, Mahomed, are comanda totală asupra armatei care va invada Moldova. - Pentru prima dată după cucerirea Constantinopolului, murmură Ștefan... Au trecut de atunci douăzeci și trei de ani. Mahomed mai crede că are vârsta tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atîta timp erau acum înlocuite cu dialoguri aprinse, susținute mai ales cu Fărocoastă. Aceste dialoguri nu le port cu Costică cel adevărat, ci cu un alter-ego al acestuia, creat pentru uzul polemicilor mele. În final, acest ins inexistent se recunoaște învins. Personajul cu care discutam eu are însă un cusur ce lipsește cu desăvîrșire modelului său: sinceritatea. La Costică cel real nu întîlneai decît un viguros oportunism. Cînd era contrariat, el producea un singur argument: „Tovarăși, să nu ne abatem de la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
foarte ai dracului, ăștia de pe la noi: nu-i putuseră ierta veneticului de la primărie că nu rămăsese În satul lui. Ce, noi nu aveam bărbați În stare să conducă? Cum de Îndrăznise să-și Închipuie că era mai breaz decât noi? Învins, primarul a dărâmat ce construise și a plecat la el acasă. Dar nu asta voiam să-ți spun. Vecinul Mișu căpătase gângăveala din pricina lipsei de energie electrică din sat. Lanternele, cum am avut cinstea să-ți mai spun, erau obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceva. Se zice adesea că victoria și înfrângerea fac substanța vieții de războinic. Dacă vă gândiți la dezastrul de azi în comparație cu destinul omenesc, știți că a fi mândru de victorie e primul pas pe calea distrugerii, iar a fi complet învins e primul pas spre ziua victoriei. Ciclul etern al suișurilor și al coborâșurilor din viața unui om nu ține doar de bucuriile și de tristețile temporare. — Așadar, ceea ce regret nu e nici propria mea distrugere personală, nici necontenitul ciclu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
despre faptele lor în tabăra ce se întindea sub evantaiul de aur al lui Ieyasu. — Sunt atât de puțini. Ieyasu era tulburat. Acel mare general rareori își manifesta emoțiile, dar era îngrijorat de soarta războinicilor care porniseră în urmărirea inamicului învins. Mulți nu se înapoiaseră, deși cornul sunase de câteva ori. Poate se lăsaseră purtați de bucuria victoriei. Ieyasu se mai repetă de două-trei ori. — Nu e vorba de a obține victorie după victorie, spuse el. Nu e bine dacă doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de schimbarea bruscă a subiectului. ― Nu-ți fă planuri, Îmi ceru el vesel. ― Ce o să facem? am Întrebat curioasă. ― Secret. M-am strâmbat. Nu Îmi plăceau secretele. ― Și o să-ți placă de data asta, mă asigură el. ― Bine, am șoptit Învinsă și m-am ridicat pe vârfuri pentru un sărut rapid. O să mă străduiesc! Maria nu ajunsese Încă acasă În momentul În care m-am prăbușit pe canapeaua din sufragerie. Nu știam pe unde umbla, dar numi puteam imagina decât că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ta... Gura neagră.“ Poarta. Floarea canibală... „Cum o cheamă? Cum o cheamă pe a ta?“, întreba, în transă, femeia lui Tudor. Îl durea așteptarea, liniștea, șarpele întunericului îl durea, dar trebuia livrata parola, ca sa i se permita intrarea. „Irina“, șopti, învins, abia auzit, fără să se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fleacuri. Transpirat și furios, n-avea timp de fleacuri. Cum de răsărise tocmai aici, de unde valizele fastuoase și costumația de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută. Doar Domnia Sa fluieră și strigă și face tumbe. Între valizele cu scamatorii, atârnat de bara trapezului, rotind fularul parizian, incendiind aerul cu nemulțumirea și jongleriile sale. Dă din mâini și din cap, pelerina flutură în arenă, fachirul n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
realitatea numită vineri care încă există, îl găzduiește. Miercuri, gura mută a receptorului. Vineri, terenul rebus. Iar miercuri, iar vineri, balans somnolent. Nu mai are răbdare, revendică ofensiva. Până vineri mai e un secol. Nu se mai poate aștepta, trebuie învins leșinul numit realitate. Fie ce-o fi: Anatol Dominic Vancea Voinov amestecă zarurile, trișează. O imperceptibilă dereglare și, iată, în loc de joi, apare vineri. Joi rebotezat vineri. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, dublând asul, dublând ghinionul, dublând incertitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu te poți bizui în viață. Orice scriitor ar putea învăța meșteșugul de la el și să se îngrozească de perfecțiunea pe care și-a însușit-o. Dar făcându-ne să simțim curenții de adâncime ai lumii moderne, în loc să ne lăsăm învinși sau omorâți, dezvăluindu-ne parabole secrete ale angoasei contemporane și făcându-le eroice, accesibile și imaginabile, Manea este unic.“ (KENNETH MURPHY, Houston Chronicle, USA, 12 noiembrie 1995) * „În acest roman original, penetrat de umor negru, Manea etalează darul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și el nevoie de tine. Tânărul stă rezemat de zid, cu respirația îngreunată. E nedumerit de propria-i reacție față de femeie. De puterea misterioasă înveșmântată sub uniforma lui. Ea vede cum îi lucesște transpirația pe frunte. Pare intimidat, neliniștit și învins. Îi aduce aminte de o gorilă tânără frustrată, masculul căruia nu i se acordă ocazia de a câștiga o femelă ca trofeu, masculul a cărui spermă e depozitată în coșul de gunoi al istoriei. Bărbăția Micului Dragon este mestecată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care nu vrea să îngenuncheze în fața ei. Dan. Arde pentru el, căci îi apreciază talentul - în comparație cu împărații pe care-i întruchipează el, Mao e ca un fals. Și, cu toate asta, nu poate să-l sufere. În fața lui, se simte învinsă. Se reîntâlnesc atunci când ea își ia o scurtă vacanță la Lacul de Vest. Stau, din întâmplare, la același hotel. Dan face muncă de documentare pentru Biografia lui Lu Xun - un film pe care visează să-l facă. Dau unul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-ți fie frig, să-ți fie greață și totuși să mergi mai departe cu Încăpățânare, ca să nu pierzi pariul pe care n-ai avut cu cine altcineva să-l faci decât cu tine. Să nu te poți Întoarce În cameră, Învins, riscând ca nimeni să nici nu fi observat c-ai intrat Înapoi, așa cum aproape nimeni nu a observat nici c-ai ieșit. Să-ți fie frig, să-ți fie somn, să nu mai ai nici un chef să vezi, ca omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ea râdea sau nu. Preț de o clipă, îi zări doar șiragul imaculat al dinților și buzele moi, roșii, bine conturate. Și o undă de desfătare îl străbătu ca un fulger blând din creștet până în tălpi. ― Marele Darius se declară învins. Calci deja pe pământul Persiei, mon général. Poporul meu dansează dinaintea ta și se bucură de robie. În trăsurica imediat următoare, Regele Soare își mușcă buzele, potrivindu-și mai bine generoasa perucă pudrată cu pulbere de aur. ― Ce tot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]