1,058 matches
-
în ea. - Tată, vreau o inimă mare, fiindcă am înțeles că toți cei cu inimă mare sunt ca niște îngeri. Tatăl avea toată roua serii în ochii lui obosiți după o zi de muncă, dar minunea de copil l-a înviorat nespus. L-a luat pe Costeluș în brațe, l-a strâns la piept și au stat așa până și-au auzit inimile bătând la unison. Costeluș se înveseli, fiindcă a înțeles că a avea inimă înseamnă a avea viață și
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
acolo?" Am suferit o operație pe inimă", i-a explicat, oarecum enervat, Julius, căci nu-i plăcea să i se vorbească despre asta, dar enervarea i-a trecut în clipa în care a observat că vederea acelei cicatrici l-a înviorat pe doctor. În ochii lui, tulburi și verzi, ca ai bălților stătute, s-a aprins o luminiță de interes. "Atunci, să vorbim despre bolile noastre", a exclamat doctorul. Era vădit încîntat că găsise un subiect interesant pentru amândoi. Vreo jumătate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
veste de câteva săptămâni, dar nu era greu de văzut că subiectul nu-l interesa, de fapt, câtuși de puțin pe bătrân. Vorbea aproape mecanic, privind, absent, nehotîrît, ba spre pendula din perete, ba spre dulapurile cu cărți. S-a înviorat, o clipă, doar când tânărul custode l-a întrebat ce anume ar fi vrut să uite. Bîlbîindu-se, a zis ceva despre gândirea sa "sfărîmată" și despre faptul că nu poate fi fericit decât dacă pune între el și restul lumii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
atunci o Înțelese. Înseamnă că trecuseră șapte ani Încheiați de cînd murise Bertha. A murit Într-o după-amiază călduroasă de vară. Golise piscina și se așezase pe un scaun așteptând să vină Cinthia ca s-o pieptene și s-o Învioreze cu cîteva picături de apă de colonie, cu mare grijă, Întotdeauna, să nu-i intre cumva În ochi. La fel făcuse În urmă cu treizeci de ani cu Susan, cînd era mică, pînă s-o trimită la școală În Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
canapeaua din spate. În față, Susan plîngea, dar numai Carlos și Vilma, care stăteau lîngă ea, puteau să-și dea seama. CORPAC. „Corporația Peruviană a Aeroporturile Civile“, Îi explică Cinthia lui Julius care, În ultima parte a drumului, se mai Înviorase și Începuse s-o asedieze cu Întrebările; i se stîrni iar tusea și Vilma o Înfofoli mai bine, ca să poată coborî. „Bate un vînt puternic“, le comunică. Carlos, la rîndul lui, anunță că el se ocupă de bagaje, dar apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de prezența unora care se apropiau parcă spunînd: știi prea bine În cine lovești cu noua dumitale lege. Finita, extrem de fină, se apropie cu un pahar de suc de grepfrut și-l puse În mîna premierului, care parcă se mai Învioră puțin și, zărind-o pe Susan, fermecătoare, ceru Îngăduința să meargă s-o salute: ținea mult la ea, fusese coleg de Universitate cu primul ei bărbat, n-o văzuse de ani de zile, ținea mult la ea, dintotdeauna. Dintotdeauna ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas va cere nota de plată, fiindcă trebuiau să plece și să ia totul de la capăt, tocmai acum cînd ei Începea să-i fie somn și lene și nu avea chef să sufere. VÎlvătaia clătitelor flambate pentru Julius va mai Înviora atmosfera, poate că era mai bine așa. VÎlvătaia lui Julius era sugestia șefului de sală și consta Într-o porție de crépes Suzette, domnișorul o să fie Încîntat. Susan acceptase gîndindu-se că asta va mai Întîrzia puțin plecarea și, ce gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
glasul plin, senzual, al unei femei răsunînd voluptuos, grav și duios din Întunericul unui chioșc de vară de peste drum. Oare ce schimbări avusese războiul? Ce ne făcuse? Ce miracol al transformării se petrecuse În viața noastră? Nu adusese nici o schimbare; Înviorase, Înnobilase și aureolase toate momentele vechi și cunoscute ale vieții. Adăugase speranței alte speranțe, bucuriei alte bucurii, vieții un plus de viață; și prin această vrajă vitală salvase viața noastră de la deznădejde și disperare și ne făcuse pe noi, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Miller Wright - „tu, tu le-ai făcut pe toate și nu le-ai uitat!“ - am zis. Îți dai seama, a trebuit să recunoască și el, zice: „Așa e, ai dreptate, n-am uitat. Dar oare“ - zice și s-a mai Înviorat nițel - „ai mai fi În stare să le faci acum?“. „Cum să nu“ - am zis - „le-aș face Într-o clipă. Ascultă, Miller, să zicem c-am pierdut tot. SÎntem În aceeași oală ca mulți alții. Toți am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai zice. Acolo se discută adesea despre Pământul nostru, despre starea stratului de ozon, despre încălzirea planetei, despre topirea ghețarilor de la poli, despre cutremure și inundații, despre toate dezastrele de pe Pământ... Poate că se discută și despre zmei... Ana se înviorează: Aș putea să-l caut pe Prinț chiar acolo, în Calea Laptelui.. E o constelație mare dar o știu, e plină de înțelepți... Sau poate îl caut în munți. Dar oricum, plec să-i găsesc mai întâi pe fiii Măriei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
povestească întâlnirea cu tatăl lui și să-i explice cum mor arborii și florile, cum pălesc culorile în Țara lui Verde Împărat. L-a rugat, din partea Împăratului să se pregătească, împreună cu oștenii săi, pentru lupta cu zmeii. Inventatorul s-a înviorat și exclamă: Am un singur „oștean” de nădejde: Zâna Inventica. Ea îmi dă sumedenie de rețete fermecate pentru invențiile mele. Deci Zâna e oșteanul meu, iar eu sunt oșteanul ei. E mereu prezentă în viața mea. Nici nu știu ce m-aș
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
metri, era aproape în fața lui. Tresări când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea, pe-acolo. Va trece aerulota mea. - Ce va trece? zise Gosseyn. Dar ea plecase deja, părând să nu-l audă. Gosseyn o urmă alergând și se gândi: M-a păcălit? Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vîre toate buricele degetelor în gură, apoi coborî și luă bucata cea mai mare de oglindă dintre rîndurile stranei și alergă în jur să surprindă un nou unghi al lucrării. încercase să realizeze o armonie de albastru, cafeniu și auriu, înviorate de scurte izbucniri de culori pure, dar acum nu vedea decît negru și cenușiu neîndemînatic întinse și roșu și verde țipător. încercase să pună corpurile în profunzimea unei lumini tandre, să-și împartă spațiul cu nori, dealuri, plante și ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
metri, era aproape în fața lui. Tresări când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea, pe-acolo. Va trece aerulota mea. - Ce va trece? zise Gosseyn. Dar ea plecase deja, părând să nu-l audă. Gosseyn o urmă alergând și se gândi: M-a păcălit? Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prin zăpadă, vizitiul nu-l lăsase să se suie în tramvaiul cu cai fără să plătească bilet, iar el nu voia să-și risipească averea din buzunar - zece bănuți, adunați numai din bacșișuri. Dar relatarea ciocnirii cu picioarele străinului îl înviora. Simțea că și el a devenit dintr-odată un om important în lume. Nu vezi toată ziua-bună ziua lucruri frumoase pe străzile Bucureștilor. — Cum adică, se bucură Jacques, pentru care poveștile comisionarului, de cele mai multe ori înflorite și exagerate, erau apă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
până dimineața și lucrează de dimineața până seara, la el lucrurile erau pe dos. Peste zi prinsese doar câteva ore de somn, însă se simțea în mare formă: era rost de câștig. Mirosea banul de la o poștă, iar asta îl înviora. Începuse deci binedispus noaptea de vineri spre sâmbătă. Sergentul, plictisit, încercă o conversație, dar Fane răspunse scurt: „Gura, Jeane, c-am de lucru!“ Ca să-și simplifice existența, explicase el odată, le zicea la toți Jean. Capul sergentului începu să cadă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își agață pălăria în cuierul de deasupra ultimului jilț și ascultă liniștit slujba din Duminica de după Nașterea Domnului. Nu părea deloc cu gândul la cele sfinte, se uita pe pereți, mângâia lemnul de la mânerul jilțului, deși preotul, văzându-l, se înviorase dintr odată și vorbea despre fuga în Egipt așa de frumos de parcă ar fi fost și el de față atunci când îngerul l-a vestit pe Iosif să-și ia „pruncul și pe mama lui“ ca să-l scape de urgia lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Uite ce e, spuse ofițerul care părea să fie comandantul. Lasă jos pistolul și să dăm uitării toată treaba. Cayle nu se lăsă: - Ies pe ușa aceea, și făcu un semn spre dreapta. După ce trec dincolo, vedeți pistolul. Asta îl învioră și Cayle nu irosi nici o clipă. Cercetă nava, de la prora la pupa, dar nici urmă de Seal sau de cei ce-l însoțeau. Într-un acces de furie se repezi după căpitan și-i spuse glacial: - Ticălosule, porcule, le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cercetă câteva secunde. În mod evident era vorba de o împușcătură trasă de aproape. O armă de la Arsenale ori din armată. Procedând prin eliminare, hotărî că e vorba de armată. - Dar văd că n-ai nimic, comentă el. Martin se învioră: - Pe individul ăla nu-l preocupa dacă am pățit sau nu ceva. Viața fiind tot mai aspră, pe zi ce trece, habar n-aveam că dispozitivele normale de apărare din Isher pot fi anulate atât de ușor, se lamenta el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să trăiască niciodată cu adevărat”. Zorii unei noi zile bat la geam și primele raze ale soarelui îți mângâie blând chipul. Deschide larg fereastra sufletului tău și lasă-te imbratisată de lumina soarelui. Zâmbește-i! Simte cum energia lui te înviorează, lasă-te pătrunsă de frumusețea lui! ACUM, ești doar tu și soarele, 2 lumini ce strălucesc pe cerul vieții tale. Respiră profund și simte cum lumina te spală șiți înseninează trupul și sufletul! Simte iubirea care te înconjoară! Trimite iubirea
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
pe care ai rezolvat-o, draga mea! Degeaba te uiți în oglindă! Știu, părul tău ar avea grozavă nevoie de un pieptene, nu ți-ar strica nici un puf de pudră și doar o idee de ruj, atât cât să-ți învioreze obrazul, dar ar fi o gafă de neiertat dacă te-ai ocupa acum de fleacuri. Ceilalți ar conchide că întîmplarea nu te-a afectat îndeajuns." Privi hârtia carbonizată și chicoti. " Firește că vei trage apa! Nu se lasă astfel de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie. Matei ridică două degete: ― Piua întîi la baie! Peste câteva clipe se auziră robinetul deschis sălbatic și glasul de bariton al sculptorului: ― Bună seara, don Basilio, buună seara... Apăsa cu voluptate pe silabe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la el în odaie pipăindu-și poalele hainei de casă. Valerica Scurtu rămase un timp pe gânduri, apoi se ridică greu. Lăsă ușa camerei larg deschisă. Începu să se pudreze grăbită, supraveghind holul. Pe arcadele pleșuve desenă două sprâncene inegale, învioră cu un roșu de cărămidă buzele zgrunțuroase și obrajii surpați. Își strânse lațele într-o panglică neagră apoi schimbă capotul. Reveni prima în hol. Melania Lupu se interesă din pragul bucătăriei: ― Gata, copii? Panaitescu se trezi speriat. Le privi rătăcit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Moașa; ea se ocupa de administrația azilului și de mult timp nu-mi mai îngăduiam să mă arăt isteț cu cei de care depindeam într-un fel. Am ieșit pe țărm, am făcut o baie în mare, care m-a înviorat de-a binelea, după care m-am dus să-l caut pe Dinu. În definitiv, ideea Moașei nu era deloc rea. Tot nu fusesem eu niciodată în cătun. Îl cunoșteam numai din poveștile exaltate ale bătrânilor, cărora le străluceau ochii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. ― De unde vii? am întrebat-o înșfăcînd-o de mână. În ochii ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]