1,078 matches
-
dau multă siguranță corăbiilor izbite de valuri multe, când se adăpostesc în sânurile lor, tot așa și raclele mucenicilor dau multă liniște și siguranță sufletelor noastre izbite de grijile lumești, când vin alături de ele. Și după cum izvoarele de apă rece înviorează trupurile cele ostenite și arse de sete, tot așa și raclele mucenicilor răcoresc sufletele cele aprinse de patimi rușinoase; numai vederea lor stinge pofta cea rușinoasă, invidia ce încolțește, mânia ce clocotește și orice altă patimă care ar tulbura sufletul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol din univers între cer și cuvânt melodia ruptă vioarei se înalță în zborul cioplit coloană-fără-de-sfârșit urcând așezarea în val răsturnat între cer și cuvânt verbul se înviorează lângă o pădure de fluturi arde în cântec parfum fonturi pe apă fonturi în vânt dacă le citim e superlativ arde în cântec parfum oval aflai și golul este o formă cineva în locul tău ar dormi semnul de întrebare este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol din univers între cer și cuvânt melodia ruptă vioarei se înalță în zborul cioplit coloană-fără-de-sfârșit urcând așezarea în val răsturnat între cer și cuvânt verbul se înviorează lângă o pădure de fluturi arde în cântec parfum fonturi pe apă fonturi în vânt dacă le citim e superlativ arde în cântec parfum oval aflai și golul este o formă cineva în locul tău ar dormi semnul de întrebare este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol din univers între cer și cuvânt melodia ruptă vioarei se înalță în zborul cioplit coloană-fără-de-sfârșit urcând așezarea în val răsturnat între cer și cuvânt verbul se înviorează lângă o pădure de fluturi arde în cântec parfum fonturi pe apă fonturi în vânt dacă le citim e superlativ arde în cântec parfum oval aflai și golul este o formă cineva în locul tău ar dormi semnul de întrebare este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ca cel care declarase că un automobil e mai frumos decât Victoria din Samothrace să fie încântat de: „Neostoitul vuiet, duduit, urlet al claxoanelor de automobil, de vocile trecătorilor, toate astea acționând ca un bici asupra lui Marinetti, care se înviorează, ochii îi lucesc, zâmbetul nu-i părăsește chipul”, - astea, precizează corespondentul, fiind aflate chiar de la protagonistul reportajului sau doar deduse, prin analogie, din ce și câte știa gazetarul despre preferințele tehniciste ale italianului, care mai vizitase și circul din orașul
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
priza tutun a fost imitată de toată nobilimea, purtarea tabacherei cu tutun și gestul de a lua cu două degete praful aromat pentru a-l duce la nas fiind dovada apartenenței la înalta societate. Se susținea cu mândrie că „tutunul înviorează și curăță creierul, însuflețește simțul onoarei și gândurile bune”. Desigur, nu putem trece cu vederea nici faptul că obiceiul de a fuma a înregistrat, la începuturi, și unele împotriviri din partea unor conducători de state sau personalități ale timpului, dar mai
Agenda2006-21-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284988_a_286317]
-
în care s-a ridicat, din acea gropiță a țâșnit, în chip miraculos, o șuviță de apă. Acela este izvorul Senei. Fabulațiile nu se opresc, însă, aici. S-a înrădăcinat credința că Saint Seine este acela care dezleagă ploile binefăcătoare, înviorează și sporește fertilitatea câmpului. Acolo, pe un bloc de piatră calcaroasă, unde este marcat prin borne terenul ce aparține abației, a fost amplasat un basorelief care îl reprezintă pe ctitor călare pe asin. Se mai crede că acel călugăr ar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
ascultă și o înțelege. Deși nu pare, pădurea este asemenea nouă, oamenilor. Dacă petreci mult timp cu ea, îi poți auzi glasul și îi poți înțelege foșnetul neîntrerupt. Dimineața, lacrimi de rouă se scurg de pe brațele pădurii, lacrimi care o înviorează și o hrănesc deopotrivă. Seara, liniștită, pădurea își întinde obosită crengile și îmbrățișează cu căldură amurgul rece al nopții. Adoarme liniștită cu gândul la o lume mai bună... Uneori mi-e dor de basmul pădurii.
ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
aprins în sobă, odaia strălucea, la fel și ochii copiilor, extaziați de fericire. Măicuța lor, pe care bunul călător a învelit-o cu o cergă groasă adusă din sanie și pe care a ajutat-o să mănânce, începu să se învioreze și nu mai găsea cuvinte de mulțumire către Bunul Dumnezeu și milostivul călător. Iar a doua zi, plecând în drumul lui, călătorul le trimise de la conac două sănii cu lemne și alimente, care să le ajungă până în primăvară. Mai trimise
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
dimineața Fluturel, trezește- te, soarele e sus pe cer! - Vai, ce bine am dormit! zise fluturașul, desfăcandu-și aripile. Am avut un pat moale și parfumat iar petalele tale m-au invelit, multumesc șopti Fluturel. - Hai, gata cu vorba. Spăla-te, înviorează-te, că începe o noua zi ! Fluturel căută o boabă de rouă de pe frunza florii se spălă pe față, apoi încercă câteva mișcări de înviorare cu aripioarele sus jos: ”fâl, fâl” - Gata, sunt pregătit pentru o nouă zi ! Fluturașul își
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Costache să ne aducă și o oală cu vin și după aceea om mai vedea noi. Apoi cam ai dreptate, Mitruță. Uite la ei! Numai nu plâng... Încolo... Costache, vino mai aproape! - a strigat Hliboceanu. Poruncă, logofete! - a căutat să învioreze atmosfera Costache. Fă bine și adu-ne o oală cu vin, că ne-o cam luat cu sete. Îndata mare! - a răspuns crâșmarul, dând fuga în zămnic după vin. Mitruță a măturat masa cu privirea și, văzând că lipsesc ulcelele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Uite ce e, spuse ofițerul care părea să fie comandantul. Lasă jos pistolul și să dăm uitării toată treaba. Cayle nu se lăsă: - Ies pe ușa aceea, și făcu un semn spre dreapta. După ce trec dincolo, vedeți pistolul. Asta îl învioră și Cayle nu irosi nici o clipă. Cercetă nava, de la prora la pupa, dar nici urmă de Seal sau de cei ce-l însoțeau. Într-un acces de furie se repezi după căpitan și-i spuse glacial: - Ticălosule, porcule, le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cercetă câteva secunde. În mod evident era vorba de o împușcătură trasă de aproape. O armă de la Arsenale ori din armată. Procedând prin eliminare, hotărî că e vorba de armată. - Dar văd că n-ai nimic, comentă el. Martin se învioră: - Pe individul ăla nu-l preocupa dacă am pățit sau nu ceva. Viața fiind tot mai aspră, pe zi ce trece, habar n-aveam că dispozitivele normale de apărare din Isher pot fi anulate atât de ușor, se lamenta el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tot cu același pix, câteva semne de întrebare erau puse la cei care nu aveau funcție sau ocupație. Dintr-o dată, se îngălbeni: un semn roșu fusese făcut și în dreptul numelui Tălparu Petrache și, parcă, mai îndesat... Zâmbi amar, dar se învioră brusc. Luă o coală din mapă și, apasat, scrise: ,,Mă angajez să susțin material campania cu 5.000 de dolari și să tipăresc 10.000 de afișe”... Nimeni nu a știut, apoi, dacă Petrache a tipărit sau nu afișele promise
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în ea. - Tată, vreau o inimă mare, fiindcă am înțeles că toți cei cu inimă mare sunt ca niște îngeri. Tatăl avea toată roua serii în ochii lui obosiți după o zi de muncă, dar minunea de copil l-a înviorat nespus. L-a luat pe Costeluș în brațe, l-a strâns la piept și au stat așa până și-au auzit inimile bătând la unison. Costeluș se înveseli, fiindcă a înțeles că a avea inimă înseamnă a avea viață și
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
la credință să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos. 7. În adevăr, am avut o mare bucurie și mîngîiere, pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinților au fost înviorate prin tine. 8. De aceea, măcar că am toată slobozenia în Hristos săți poruncesc ce trebuie să faci, 9. vreau mai degrabă săți fac o rugăminte în numele dragostei, eu, așa cum sunt, bătrînul Pavel; iar acum, întemnițat pentru Hristos Isus. 10. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85089_a_85876]
-
sau îți este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea. 19. Eu, Pavel, "voi plăti" - scriu cu mîna mea - ca să nu-ți zic că tu însuți te datorezi mie. 20. Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul, și înviorează-mi inima în Hristos. 21. Ți-am scris bizuit pe ascultarea ta, și știu că vei face chiar mai mult decît îți zic. 22. Totodată, pregătește-mi un loc de găzduire, căci trag nădejde să vă fiu dăruit, datorită rugăciunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85089_a_85876]
-
Veniamin V. Boțoroga Pe raza lunii ce cade-n fereastră, O muză la mine sosește, Se-nviorează florile din glastră Și mintea îndată-mi trezește. Să scriu, mi se șoptește-n gând, Încet, încet, se conturează poezia, Precum un sculptor marmura tăind, Cu dalta modelând statuia. Lovesc și eu cuvinte cu condeiul, Să le așez în rime
CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_830]
-
o acordă lui Alatriste era mai degrabă una de prețuire decât de amenințare. Părea să cumpănească ceva În sinea lui. — Încep să mă cam satur de proasta dumitale memorie. Și te previn că am călăi În stare să i-o Învioreze și celui mai căpos. — Rog pe Excelența Voastră să mă privească bine În față. Olivares, care nu-l părăsise din ochi pe căpitan, se Încruntă brusc, iritat și surprins totodată. Expresia lui deveni și mai serioasă, și Alatriste crezu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iar mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
devin apoase, vocea uită apartenența la statura impozantă și miorlăie: — Vă salut, tovarăși... Văd că vă cinstiți... Actorul nu se dezice. Încurajat de tăcere, redactorul-șef mai face un pas: — Păi, parcă aș bea și eu un păhărel... Actorul se înviorează, capul pleșuv toarnă în pahar, pompierul privește în zare cum fustele multicolore, scurte și vesele au inundat strada fără nici o șansă ca vreuna din ele să se ridice prin culise. — Îți dau să bei..., spune împăciuitor actorul. Dar ... aici nimeni
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era o biată femeie puțintică la trup, obosită de viață, cu ochii, când te privea în față, ca niște mucuri de lumânare, gata să se stingă. Prindea viață în obraji și se înviora numai când își amintea și vorbea de fiii ei, trei la număr: Alexandru, Toma și Miluță. În restul timpului luneca permanent ca o într-o ceață buimacă țesută în împrejurul ei, fără să pară că vede sau aude ceva. Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tomasa. Problema e că cele mai multe sunt seci, răspunde Carrascal. Nu poate fi așa, don Avito, pentru că sunt noi și de 24 de perras 8. Nu poate fi, doña Tomasa, dar este!, răspunde cu energie Carrascal. Și așa, după că a înviorat câmpul, doña Tomasa se întoarce în prozaica bucătărie iar don Avito continuă. Cu fapte, da, prietene Sinforiano, cu fapte! O, faptele! De ceva timp coc un plan vast pentru a pune în practică teoriile mele, aplicând pedagogia mea sociologică la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
importanță... acum trebuie să mănânci mai mult cu capul decât cu gura.. hai, puțin mai multă fasole... aliment fosforat... fosfor, fosfor, mult fosfor este ceea ce trebuie... Dar apoi nu mai pot mânca cotletul... Cotletul? N-are importanță! Carne? Nu, carnea înviorează instinctele atavice de barbarie... Fosfor! Fosfor! Și Marina se forțează să se sature cu fasole. Imediat voi termina de citit biografia lui Newton... ce mare om! Nu ți se pare? Nu ți se pare că era un mare om Newton
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
unei ape repezi rostogolindu-se printre bolovani, în satul în care ședea pietrarul, pe care-l găsiră fasonând piatră de construcție cu un ciocan greu, turtit la amândouă capetele. Mirosul muntenesc specific, amestecând emanațiile bradului și ale turmelor de oi, învioră pe arhitect. Stătu câteva minute rezemat de balustrada podului, privind la spumele apei. Podul se găsea în partea cea mai lată a văii, constituind centrul satului, ce se întindea de o parte și alta a râului și pe câteva râpe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]