769 matches
-
pe Dumnezeu. Dar pocăința lui a făcut-o Dumnezeu „tronullui David” (Luca 1, 32) ca izvor al milei de la „Tronul harului”(Evrei 4, 16). Petru se afunda în valuri, când n-a mai privit la Mântuitorul care mergea pe apele învolburate (Matei 14, 30). Adevărulvieții Mântuitorului dovedit prin Înviere a dezlegat din legături(Ioan 8, 32) și a încins pe ucenicii Săi cu putere (Efeseni 6, 14; Psalm 90,4). Tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, preotul Zaharia, a cerut de laDumnezeu „înțelepciunea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pare că gluma are la origine un incident petrecut în momentul trecerii Oltului de către trupele de panduri ale lui Tudor Vladimirescu, ale căror tunuri, trase de boi (așadar, care, cum se spune și în franceză) s-au răsturnat în apele învolburate, ceea ce i-a făcut pe adversari (boierimea filofanariotă) să „scornească“, după obiceiul cunoscut în toate timpurile (inclusiv astăzi), glume defăimătoare la adresa celor care le periclitau interesele. Localitatea este atestată, sub forme identice sau foarte asemănătoare cu cea actuală, începînd cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acestea m-au întâlnit și altădată. Noi nu te-am mai văzut! Ș-apoi dacă nici noi nu te-am cunoaște, care știm tot ce mișcă pe meleagurile astea, chiar că n-are cine să te mai știe! Ehei, tinerețe învolburată, eu am fost, la vremea mea, un haiduc vestit, Dumitru Furul mi se spunea, care oprea carele boierilor necinstiți și împărțea avutul acestora țăranilor săraci! Ha, ha, ha, râseră, în cor, cei doi băieți. Oi fi fost, dar cum de-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
indianisme de-ale lui: santana... reflectarea fulgerului în rouă dimineții... Stătea adus de spate, căci era cu mult mai înalt decât ea. Clara îl privea liniștită, cu ochii ei sticloși și cuminți reflectând chipul băiatului pe un fundal de nori învolburați. Legătura celor doi, începută aici, la Bu-dila, - sau mai curând acolo, în valea plină de flori - avea să dureze, așa cum se-ntîmplă cu puține perechi de liceeni. I-am revăzut cu câțiva ani în urmă, când, primăverile, o neliniște ciudată mă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ceva? Da! roșind, dar el nu mă vede, un caiet de schițe, Și?! Ce-ai văzut? O fa, femeie, cred, E Aida? îi arăt la întâmplare caietul deschis, dar el, O, Doamne! iar am uitat că, Dacă are părul lung, învolburat, Eu, roșind încă o dată uitându-mă, Are! Îmi ieșea întotdeauna greu portretul ei, înseninat acum, ca soarele revenit brusc după un nor greu de ploaie, Și eu nu-mi pot dezlipi ochii de la, Mai mult din imaginație o desenam, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Tom Hanks. Kara însăși devenise Jenny, iubita lui Forrest. Nu, nu , nu, se gândi Kara disperată, nu am reușit să ajung la timp. Sufletul mamei ei venise și plecase, lăsând în loc doar iluzia. Povestea femeii se transformase într-un șuvoi învolburat, trecând de la barca de creveți din Golf la o barcă de pescuit pește-spadă în Atlanticul de Nord, prinsă de ceea ce se numea „furtuna pefectă”, apoi la un vapor de croazieră care se scufunda în timp ce fratele ei, îmbrăcat în smoking, cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
s-a Întâmplat acolo? — A fost minunat. — Ce a fost minunat? — Spuma, spuse Harry și se adânci din nou În tăcere, privind absent În gol. — Spuma? reluă Norman. — Marea. Spuma. Minunată... „Vorbește oare despre luminițe?“ se Întrebă Norman. „Despre configurația Învolburată a licuricilor?“ — Ce a fost minunat, Harry? — Te rog să nu-ți bați joc de mine, spuse Harry. Promite-mi! — Bine, n-o să-mi bat joc de tine. — Crezi că am rămas neschimbat? — Da, așa cred. — Crezi că nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sedimentul mâlos din spatele ei, În Întunericul de dincolo de lumini. Era ceva ca o tornadă, ca un vârtej de noroi. Nu putu să vadă ce era În mijlocul norului, dar Îi simțea forța interioară. — Aproape... Nor... Beth se Împiedică și căzu. Norul Învolburat se apropia de ea. AM SĂ VĂ OMOR ACUM. Beth se ridică În picioare, privi Înapoi și văzu vârtejul coborând spre ea. Ceva În scena asta Îl umplu pe Norman de o groază profundă, o groază din copilărie, subiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu se apropia. Se zvârcoli din nou, trăgând de Beth ca de o greutate inertă. Poate că deja murise. Plămânii Îi ardeau. Era cea mai groaznică durere pe care o simțise În viața lui. Se lupta cu durerea, cu apa Învolburată și furioasă, și continua să dea din picioare, pentru a se apropia de lumină; ăsta era singurul său gând, să se-apropie de lumină, să ajungă la lumină, la lumină, la lumină. Lumina. Imaginile erau confuze. Corpul lui Beth Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
simte apărînd. Îi recunosc forța care, deodată, capătă sens. Totul se umple din neant. Nimic nu s-a cristalizat. Nimic nu s-a putut precipita din gol, ci o explozie de sens a reușit acoperirea. Și stau alături acum, înfrățite, învolburate, cea mîngîiată de cuvînt, lumina, și întunericul cald și protector, substanța cea încă ne-bine-cuvîntată. Mi-e dragă strălucirea. Mi-e dragă bezna nopții protectoare. E uterul cel fără răutate din care urmează să mă nasc. Îndată văd cum, la Poruncă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
astea erau ca și cum nu le-ar fi văzut și doar târziu și gândindu-se insistent și le-ar fi putut aminti, pentru că era prins de imaginile de coșmar ale sfârșitului inundațiilor, încă pline de grozăvie: câmpuri întinse acoperite cu apă învolburată, arbori și arbuști smulși din pământ cu rădăcinile incredibil de încâlcite împiedicate în trunchiurile altor arbori, și ei smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mucegăite dispăruse. I se părea că aude și cântec de păsări, dar nu putea fi decât o părere sau amestec de zgomote percepute aiurea, pentru că se lăsase noaptea. Dar și miresmele, și ciripitul-părere, și noaptea, până și imaginile cu apele învolburate îi făceau rău. Toate sunt acum, bune sau rele, dar mâine s-ar putea să nu mai fie. Sau, dacă nu mâine, în altă zi. Curând. Nu era înfricoșător ce simțea, dar n-ar fi putut spune nimănui ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uzat al brichetei de alamă, iar Frank privi o vreme la aburul Încins Înainte să tragă din țigară. În strălucirea fugară, chipul lui părea calm și resemnat. — Frank, uită-te la mine. (Am fluturat din mînă să alung fumul, spectru Învolburat eliberat din plămînii lui.) Vreau să te aud spunînd asta - tu, tu Însuți, ai incendiat cu mîna ta casa Hollinger? Asta am spus. — Folosind o bombă cu eter și benzină? — Da. Nu cumva să-ncerci. E un amestec surprinzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foiau prin jurul unui covor de flori ornamental, de parcă se pregăteau să se ușureze În belșițe, cu mîinile Îndesate În buzunarele surtucelor marinărești și cu picioarele bătînd acel neobosit pas-pe-loc tipic dealerilor care-și așteaptă clienții. Terasa piscinei era pustie, apa Învolburată Începea să se liniștească odată cu lăsarea nopții. Mi-am cărat valizele pînă la ușile liftului, care Înțepenise la etajul trei. Holul ducea spre apartamentul lui Frank, două birouri ale administrației, ambele Încuiate, și biblioteca clubului. Nici măcar În Estrella de Mar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de-a șoarecele și pisica În larg, la aproape trei sute de metri depărtare de dig. Iahtul viră pe urmele șalupei, care săltă agil pe lîngă carena lui ascuțită, ca un torero ferindu-se de un taur uriaș. Legănîndu-se pe apa Învolburată, căpitanii iahtului cercetară Încrucișările de siaje, măturînd cu lumina lanternelor valurile care se sfărîmau unele Într-altele. Motoarele șalupei tăcuseră, de parcă hoțul s-ar fi săturat În sfîrșit de propriul său joc și se pregătea să dispară În negurile peninsulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
transparentă, de un roz palid, ca un abia întrezărit răsărit de soare. în hăul ochilor ei mari și aproape negri te puteai prăbuși amețit dacă îl priveai concentrat și nu te opreai la obstacolul incolor și superficial al ochelarilor. Părul învolburat, aproape negru și el, îi încadra orgolios trăsăturile de licate, care ascundeau în același timp multă forță. în ziua când Clara venise la el acasă disperată, să-l întrebe despre accidentul lui Eduard, Bobo îi observase încremenit genunchiul rotund care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Marina Constantinescu Mi se pare că, uneori, în vremuri neașezate, valurile învolburate ale prezentului, ale modelor de toate felurile ascund modelele autentice. Și, evident, strălucirea lor. Strategii sofisticate de marketing, de promovare agresivă evită, aproape sistematic, numele mari, numele celor care habar nu au ce trebuie să facă și cum ca să iasă
Despre Ioan Tugearu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8684_a_10009]
-
cei doi roboți-santinelă stăteau de pază, nemișcați și vigilenți. Liniștea nu era tulburată decât de bâzâitul ușor al detectoarelor de mișcare. C-ul scruta culoarul pustiu, iar lumina-martor de funcționare pâlpâia necurmat. Ceața pătrunse printr-o gaură din plafon, umplând, învolburată, pasajul. În contact cu pereții metalici, ceața se condensa în picuri care cădeau pe sol. Arma nu trăgea în această ploaie neașteptată; era prea inteligentă și selectivă. Ordinatorul ei putea să stabilească o distincție între un fenomen natural inofensiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tresalte inima în piept. Ațipi pe bancă, dar neliniștea i se prelungi și în somn. Chiar înainte de a adormi își aminti că, pasămite, Ippolit va ucide zece oameni și râse de absurditatea acestei ipoteze. În jurul lui era o liniște splendidă, învolburată doar de foșnetul frunzelor care, parcă, făcea și mai multă liniște și pace împrejur. Visă foarte multe vise, toate alarmante, din pricina cărora tresărea mereu. În sfârșit, veni la el o femeie; o cunoștea, o cunoștea până la suferință; întotdeauna putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
qigong-ului impun concentrarea minții, În vreme ce respirația rămâne lentă, lină, profundă, prelungă, neauzită și firească. Cele două se Întăresc reciproc, Într-un ciclu pozitiv. Mintea concentrată ajută la prelungirea respirației, iar respirația ușoară, prelungită, liniștește și mai mult mintea, calmează emoțiile Învolburate și ajută la stabilirea echilibrului interior al yin-ului și yang-ului din trup. Experimente clinice au demonstrat că respirația prelungă și profundă poate aduce sistemul nervos central Într-o stare de echilibru dinamic, vindecând, astfel, multe boli legate de stres, printre
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
cu nevasta lui. Casa lor era o oază binecuvântată a adevărului. Dragostea, încrederea și adevărul stăpâneau peste ei. Adeseori se uitau la cei din jur și cu greu puteau pricepe zbuciumul și vrajba, minciuna și ura care stăpâneau viața lor învolburată. Cu atât mai mult atunci se simțeau cei doi soți stăpâni pe viața lor. Într-o zi, însă, se petrecu ceva nespus de simplu și totuși ciudat. Fiind dus în oraș, soțul avu de telefonat ceva acasă. 88 Îi răspunse
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
loc cu secole În urmă și aveau unele componente schimbate. Deși, vai, nu foarte schimbate, cum am Încercat să arăt mai sus, cele „două dictaturi” comuniste pot fi foarte bine reduse, așezate În apropierea unor epoci asemănătoare din trecutul nostru Învolburat și numai spațiul acestor memorii mă Împiedică să adaug alte și alte semne și „amănunte”, care nu ar face decât să Întărească sumara mea demonstrație! (Blaga Însuși, În splendidul și unicul său roman Luntrea lui Caron, păstrat cu sfințenie și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de tribulațiile unui intelectual a cărui vocație a fost să înnobileze "marginea" și să provoace "centrul". Avem aici însemnările acestuia din perioada 1970-1975, când a funcționat ca profesor în localitățile vasluiene Orgoești, Dodești și Huși, ca etape ale unei existențe învolburate și ale unei căutări (dramatice) de Sine în plan social-politic, erotic-familial, cărturăresc-creativ. Câteva personaje faste au jalonat acest drum anevoios spre lumină și adevăr, pentru o cât mai eficientă întemeiere de sine: Sandu Tzigara-Samurcaș (modelul pentru Lamparia), Ion Alex. Angheluș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
luptători cu mâna armată și luptătorii acoperiți din zonă care-i sprijinea pe cei din munți. Profesorul de filozofie, Remus Budac era recunoscut ca un pătimaș pescar în ape de munte. De aceea el urca cel puțin odată pe săptămână, învolburatele unde ale pâraielor ce-și duceau apele de pe crestele masivului ce-i adăposteau camarazii spre albia colectoare a vajnicului nostru Olt. Urca cu ranița încărcată cu toate cele necesare luptătorilor anticomuniști printre pinteni de stânci, prin tufe de jnepeni. Ducea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai multe grupuri de turiști. Intrând în panică, dădeam vina una pe cealată. De data ceasta, eu eram cea care echilibra balanța, potolind-o pe Janeta care devinise foarte nervoasă și fără nicio scăpare ca un neînotător în mijlocul unei ape învolburate, fără colac de salvare. Stăm aici (coborâsem scările) că am văzut ghidul sus la biserică și-l așteptăm, o linșteam eu. Ce ghid ai văzut? Nu era ghidul nostru. Convingând-o să rămână, a apărut ghidul nostru, un băiat tânăr
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]