959 matches
-
putea da eu asemenea doftorii, pun prinsoare că-n curând te-ai face mult mai bine.“ Nelipsită din visurile lui era dorința de a Îmbunătăți viața mizeră a mamei sale și a lui Otsumi. Singurul om pe care nu-l Învrednicea cu nici un gând era Chikuami. În timp ce se apropia de fortăreață, mintea Îi era Învăluită de obișnuitele lui vise cu ochii deschiși. „Într-o zi... Într-o zi... dar cum?“ era singurul său gând pe când mergea. — Tâmpitule! La trecerea printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
invitarea funcționarului de către furnizori la un banchet, În casa unui bogătaș local. Mare parte din timp trecu schimbând amabilități. — Vă mulțumim că ați făcut atâta drum. — Nu avem cine știe ce, dar vă rugăm să vă simțiți ca acasă. — Sperăm să ne Învredniciți cu bunăvoința dumneavoastră și pe viitor. Unul după altul, Îl flatau pe Tokichiro. Firește, niște tinere atrăgătoare serveau sake. Apăreau Încontinuu lângă el, clătindu-i ceașca, umplându-i-o din nou și oferindu-i delicatese, unele după altele. Nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la mine. — A scăpat? Am urlat la el din toți bojocii, dar toți vasalii Domniei Sale Își luau masa de prânz. N-am găsit pe nimeni prin preajmă și, din nefericire, era prea iute de picior pentru mine. Shingen nu-l Învrednicise nici cu-o privire pe călugăr, ascultând În tăcere, dar, când ochii săi Îi Întâlniră pe ai lui Kaisen, vorbi Încet: — Amakasu Sanpei face parte dintre Însoțitorii mei azi. Să-l punem să-l urmărească pe individ. Chemați-l aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și n-am să insist. În timp ce vorbea, intră fără a privi nici la stânga, nici la dreapta. Cum putea acel om să intre atât de calm În mijlocul dușmanului? În timp ce urca poteca prelungă, dintre prima poartă și poarta centrală, Hideyoshi nu-l Învrednici cu nici o atenție pe omul care Îl conducea. Când se apropie de intrarea În cetate, Mikawa Îi ieși În Întâmpinare. — Nu ne-am văzut de mult, spuse Hideyoshi, ca și cum n-ar fi fost decât un salut firesc. Se cunoscuseră cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Nagoya nu erau În stare. Din când În când, pe parcursul conversației, Nobutada și Nagato se simțeau stânjeniți, Întrebându-se dacă se cuvenea, Într-adevăr, ca acei negustori să vorbească atât de franc. În același timp, se Întrebau de ce Îi Învrednicea Nobunaga cu favorurile lui pe oamenii aceia de rând. Era foarte improbabil ca Nobunaga să-i tolereze drept prieteni numai fiindcă erau maeștri ai ceaiului. Pe Nobutada, conversația Îl plictisea. Nu i se trezi interesul decât când discuțiile dintre tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fi fost subordonați. Și ei ajunseseră treptat să simtă că se aflau, cumva, sub comanda lui Hideyoshi. Cu siguranță, nu era un sentiment plăcut pentru nici unul dintre ei, dar nimeni nu protestase. Chiar și la intrarea În castel, Hideyoshi nu Învrednici decât cu o privire scurtă ruinele arse ale clădirii și nici nu se gândi să se oprească. Ordonând ca În grădină să se amenajeze un cort, Își instală taburetul de campanie lângă al lui Nobutaka, Îi convocă scurt pe generali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Acum, Onaka vărsă, pentru prima oară, lacrimi, după care, Își lăudă fiul: — Ai făcut bine că ai distrus clanul Akechi În doar câteva zile. Sufletul Seniorului Nobunaga este, cu siguranță, mulțumit și nu are de ce să regrete pentru că te-a Învrednicit cu afecțiunea lui. Ca s-o spun pe-a dreaptă, eram hotărâtă să nu te las să petreci nici măcar o noapte aici, dacă veneai Înainte de a fi văzut capul lui Mitsuhide. — Nu, și nici eu nu te-aș fi putut vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fi o binecuvântare. Ostaticii fură trimiși de Îndată la Azuchi. Imediat după aceea, Samboshi, care fusese ținut la Gifu, Îi fu predat lui Hideyoshi și mutat, și el, la Azuchi. Ulterior, Nobuo fu Însărcinat cu Îngrijirea tânărului senior. După ce-l Învrednici cu această Încredere, Hideyoshi Își făcu Întoarcerea triumfală la Castelul Takaradera. Ajunul Anului Nou fu sărbătorit la două zile după Înapoierea lui. Apoi, sosi prima zi din al unsprezecelea an al lui Tensho. Începând de dimineață, razele soarelui scânteiară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
insuportabil să-și vadă oamenii șovăind, Încă din zorii zilei. Lașii care se grăbiseră să arunce armele și să dezerteze nu fuseseră puțini la număr; Katsuie Îi privise cu căldură pe mulți dintre acei oameni și ani de zile Îi Învrednicise cu favorurile lui. Când Îi veniră În minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor În coastele calului, alungându-și expresia Îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
judeci, e clar că Seniorul Samboshi e mult prea tânăr, iar succesorul trebuie să fie Seniorul Nobuo. Dacă Hideyoshi nu i se supune Seniorului Nuobo, ar putea fi acuzat de neloialitate și de uitarea numeroaselor favoruri cu care l-a Învrednicit clanul Oda. — Cam neplăcută, toată situația, nu? Intențiile lui Nobuo sunt clare, și totuși nu pare capabil să Înțeleagă că ceea ce se va Întâmpla e tocmai opusul a ceea ce ar dori el. — Dar crezi că e cu putință să nutrească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, Își turnă pe gât ultimul strop de apă. — Nu e bine să bem prea mult când ne deplasăm, Îl sfătui un vasal. Aveți puțină răbdare, stăpâne. Dar Hidetsugu nu-l Învrednici nici măcar cu o privire. Oamenii pe care-i trimisese Hideyoshi să-l păzească erau pentru acel tânăr ca niște cuie În talpă. La numai șaisprezece ani, era general comandant și, firesc lucru, avea chef de luptă. — Cine fuge În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
D.A. Sturdza (legea din 1886). Aceste edificii, după cum observă autoarea, sugerează monumental și, totodată, austeritate, exactitate și disciplină. Ele corespund, de asemenea, unor exigențe de igienă care fuseseră nesocotite până atunci. Un tip de documente care nu s-a mai învrednicit de atenție - cu excepția primei lucrări a lui Andrei Cornea -, cartea poștală ilustrată, îi servește lui Andrei Florin Sora pentru a investiga programul propagandistic care a susținut Expoziția din 1906 de la București. Acea „exhibitio daco-romana” care celebra jubileul regal - dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
face mai eficientă, căci pînă la urmă rezultatele contează. Nimic nu rezistă puterii adevărului, chiar dacă uneori drumul e lung și solicită prudență. În general, pentru noi oamenii, drumul către înțelepciune este sinuos, precum cel din toate traseele inițiatice. A te învrednici însă de înțelepciune înseamnă a deveni demn de cunoașterea trăită a adevărului. Așadar, nu doar prin violență se poate schimba lumea, ci și făcînd recurs la puterea morală din noi și adresîndu-ne conștiinței și umanității adversarilor, direct, sau indirect, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pînă la materialismul cel mai grosier, numai neputința cheamă atotputernicia și "cînd sunt slab atunci sunt tare", ca Sf. Pavel. E esență de creștinism și esență de spiritualitate în general, una ce are viitor în prezentul durabil de care ne învrednicim. Un discipol al lui Buddha spunea în sutra Inima înțelepciunii perfecte că "Natura formei este goliciune, natura goliciunii este formă. (...) Senzațiile, percepțiile, formațiunile mintale și conștiința sunt și ele la fel". Paul Dirac, unul dintre fondatorii fizicii cuantice și "părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lumea islamică, cu care Occidentul își consumă din nou energiile. Dar, în fundal, se ridică Asia, e adevărat transformată. Unitatea reprezintă însă un scop nobil, iar "terțul inclus" (Stefan Lupașcu) există, e în noi. Numai că, deocamdată prea puțini se învrednicesc să perceapă această unitate în toată splendoarea ei, deoarece pentru aceasta e necesar să urcăm nu să coborîm o treaptă, e necesar un grad mai mare de elevare spirituală, un elan al inimilor și o privire de sus, de pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ajutorul lui Dumnezeu, pe Care trebuie să-L avem mereu În mijlocul nostru. „Din fragedă pruncie ai Înțeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este Începutul Înțelepciunii” și te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieștilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă Învrednicindu-te Tainei Sintei Cununii, cu unsprezece odrasle domnești Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care de asemenea În frica și În certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriți.” (fragment din Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni)
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Georgiana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92316]
-
NY), 1978, p. 32. footnote>. Utilizând ca exemplu Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, Vladimir Lossky ne arată că în tradiția patristică, calea apofatică este călătoria spre un Dumnezeu personal. În Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, anterior Împărtășirii, preotul se roagă: „Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine Dumnezeul Cel ceresc, Tatăl, Și a zice...”. Și Lossky comentează că textul grecesc spune exact: „Dumnezeu din Înalturi pe Care nimeni nu-L poate numi, Dumnezeul
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
peretele de apus al pronaosului bisericii mari: „[...] să se zugrăvească și să se pue aici, cum să vede într-această desfătată, frumoasă și iscusită tindă, spre slava, întâi, cea necuprinsă și neschimbată în véci, a lui Dumnezeu celuia ce au învrednicit pe acestŭ bun și bl(a)gocestiv domnu a face acestea și spre nemoarta pomenire a sa și a tot bun și prea bl(a)gorod(nic) neamului său, săvârșindu acestea la al șaselea an al domniei sale...” 52 și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de ani să nu fie înscrisă între văduve, și numai dacă a fost femeia unui singur bărbat”(I Timotei, 5,9). „însă văduva care a ajuns șaizeci de ani, de ar voi iarăși să viețuiască cu bărbat, nu se va învrednici împărtășirea celui Bun, până nu va înceta de patima necurăției” 164 (glăsuiește canonul sprijinit pe decizii ale celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, ale celui Trulan și ale celui din Cartagina, precum și pe recomandările Sfântului Vasile cel Mare). Sfântul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ce se căsătoresc a treia oară, am primit obiceiul de afurisire pe cinci ani, nu de vreun canon, ci din urmarea celor primite mai înainte. Dar nu trebuie a-i opri pe ei cu totul de la Biserică, ci a-i învrednici de ascultare doi ori trei ani, și după aceea să li se dea voie să stea împreună, iar de la împărtășirea Sfintei Taine celei bune să fie ținuți departe, și atunci, când vor arăta vreun rod de pocăință, să se așeze
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pînă la materialismul cel mai grosier, numai neputința cheamă atotputernicia și "cînd sunt slab atunci sunt tare", ca Sf. Pavel. E esență de creștinism și esență de spiritualitate în general, una ce are viitor în prezentul durabil de care ne învrednicim. Un discipol al lui Buddha spunea, în sutra Inima înțelepciunii perfecte, că "Natura formei este goliciune, natura goliciunii este formă. (...) Senzațiile, percepțiile, formațiunile mintale și conștiința sunt și ele la fel". Paul Dirac, unul dintre fondatorii fizicii cuantice și "părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în vedere că dacă refuz voi fi arestat și implicat în,,lotul intelectualilor mistico-legionar". Îndemnat cu putere de tatăl meu (căci mi se acordaseră trei zile de răgaz), ba și beștelit pentru a fi primit să reflectez trei zile și învrednicindu-mă de harul Domnului, am refuzat să fiu martor al acuzării. Am fost arestat, judecat în cadrul,,lotului mistico-legionar Constantin Noica-Constantin Pillat" și osândit la doisprezece ani muncă silnică pentru crimă de uneltire împotriva orânduirii sociale a statului. Atunci n-am
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nu lipsesc de la Sfânta Liturghie și de la Miezonoptică principalele momente ale disciplinei călugărești și am fost, cred, de oarecare folos mai multor candidați la examenul de intrare în Seminarul Teologic. Dau din tot sufletul slavă lui Dumnezeu că m-a învrednicit de Sfântul Botez și de călugărie, mult mai mult decât putea nădăjdui un ins ca mine. Port din tinerețe o cruce grea și urâtă: o ticăloasă boală de intestine. Ar fi trebuit să deznădăjduiesc, să mă întunec. Credința îmi ajută
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
având în vedere actualitatea ei. Este probabil cea mai modernă și mai sintetică, dar profund ortodoxă, Mărturisire de credință din Biserica Ortodoxă Română contemporană. Semnificativ este faptul că la sfârșitul Crezului ortodox Steinhardt adaugă: ,,Mulțumesc puterilor cerești că m-au învrednicit a crede, că mi s-a făcut această neasemuită onoare și din tot sufletul rostesc, strigând cu lacrimi, ca la Marcu 9,24: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele"". Este citatul scripturistic pe care Steinhardt îl consideră cel mai zguduitor din
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în vedere că dacă refuz voi fi arestat și implicat în ,,lotul intelectualilor mistico-legionar". Îndemnat cu putere de tatăl meu (căci mi se acordaseră trei zile de răgaz), ba și beștelit pentru a fi primit să reflectez trei zile și învrednicindu-mă de harul Domnului, am refuzat să fiu martor al acuzării, am fost arestat, judecat în cadrul ,,lotului mistico-legionar Constantin Noica-Constantin Pillat" și osândit la doisprezece ani muncă silnică pentru crimă de uneltire împotriva orânduirii sociale a statului. Atunci n-am
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]