1,971 matches
-
Există o frică de individualizare sau o stângăcie în a individualiza la creatori, iar la redactori, critici și alți militanți pe tărâmul literaturii, o frică de a accepta o individualizare curajoasă, originală a eroilor. De aceea se merge uneori spre șablon, spre zugrăvirea aproape identică a unui «tip» fără caractere individuale sau cu trăsături individuale specifice, neadâncite. Tipul de tânără odraslă a burgheziei în agonie: aceeași eroină, sub trei nume diferite și realizată cu izbânzi variabile apare în Iarba rea piesa
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noștri? Prin faptul că ea se exprimă prin personalitatea fiecăruia dintre ei (...). Există la mulți critici literari o anumită tendință de a nu respecta această individualitate. Urmează primejdia ca toți poeții să se asemene între ei, adică cel mai cumplit șablon literar. Or noi nu vrem asta. Ar fi oare bine ca toți poeții noștri să semene, adică să aibă toți și felul de a vedea lucrurile ca Dan Deșliu și Eugen Frunză? Să ne întrebăm: ce-ar fi dacă toate
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
revistei predomina în ultima vreme o căutare cu orice preț a originalității care a dus, datorită izolării crescânde de realitate și de problemele cele mai importante ale construirii socialismului, la lucrări a căror caracteristică era o falsă originalitate, înlocuirea unor șabloane de circulație în literatura noastră, cu altele, mai vechi sau mai noi - a căror repunere în circulație dădea la un moment dat iluzia «noului». La rădăcina acestui fenomen trebuie văzută în primul rând izolarea despre care vorbea articolul din Scânteia
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
primul rând izolarea despre care vorbea articolul din Scânteia și, firește, o practică greșită ce începea să se manifeste la unii poeți ai Almanahului literar, și care trebuie lichidată în germene. Este vorba de o practică greșită în lupta contra șabloanelor, cu un cuvânt - o practică greșită în ceea ce privește lupta împotriva rămășițelor proletcultismului din literatura noastră. Încercând să ducem lupta contra platitudinii și mediocrității șablonului și schemei, contra literaturii neconvingătoare, noi am căzut uneori în greșala de a căuta căi «aparte» în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Almanahului literar, și care trebuie lichidată în germene. Este vorba de o practică greșită în lupta contra șabloanelor, cu un cuvânt - o practică greșită în ceea ce privește lupta împotriva rămășițelor proletcultismului din literatura noastră. Încercând să ducem lupta contra platitudinii și mediocrității șablonului și schemei, contra literaturii neconvingătoare, noi am căzut uneori în greșala de a căuta căi «aparte» în combaterea acestor deficiențe, izolându-ne de fapt, în mod primejdios, de lupta comună ce se duce în țara noastră, pentru o literatură combativă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
este transportat mecanic dintr-o carte într-alta, construindu-se subiecte similare, numai cu minimale modificări de rigoare, dată fiind schimbarea decorului, a mediului (...). Așa de pildă, multe dintre cărțile care înfățișau până acum viața satului erau croite după următorul șablon «patentat»: în familia unui țăran muncitor existau neînțelegeri. Bărbatul vrea sau afirmă că vrea să intre în colectivă; soția nu vrea, sau soțul pretinde numai că soția nu vrea să intre în colectivă. Toate greutățile se datoresc svonurilor chiaburești. Intervine
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe chiaburii care sunt puși numaidecât de autor să dea foc la ceva și să ucidă ceva. Și totul se încheie cu bine; șovăielnicii se dumiresc și intră în colectivă. Eroii sunt, de asemenea, asemănători între ei, marionete confecționate după șablon, nu oameni vii, precis individualizați, care să exprime esența forței sociale respective (...). Semnificativ, prin frecvența cu care apare în scrisul multor prozatori, este și alt personaj: bătrânul sfătos și cu vederi înaintate. Îl întâlnim în numeroase schițe, în nuvele, în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tipice. Mai întâlnim încă chipuri de sabotori relativ nepericuloși, care acționează cu metode simpliste și mereu aceleași (La cea mai înaltă tensiune de Nagy Istvan), chiaburii care nu fac altceva decât răspândesc zvonuri, dau foc la o arie, sau ucid (...). Șablonul ia uneori forma autorepetării. Tendința de a se repeta pe sine însuși, de pildă, în scrisul lui Victor Tulbure. Prea adesea - îndeosebi în poeziile mai vechi - întâlnim, fie că sunt cerute sau nu de conținutul de idei, steagurile care flutură
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vânt, holdele de aur și alte imagini sărbătorești, care, prin unilaritatea lor, dau o imagine falsă despre realitatea vieții noastre plină de dramatism și arată înclinarea poetului de a rezolva problemele pe linia minimei rezistențe, înlocuind viața adevărată printr-un șablon idilizant. N. Tăutu a izbutit să redea dramatismul vieții, înfățișând eroismul soldatului de tip nou din armata noastră populară (...). Totuși, unele poezii se aseamănă între ele, au aproape același punct de plecare, aceeași desfășurare și același final. Pentru a caracteriza
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tractoristu-n glii. În volumul său de versuri apărut anterior, există o poezie întitulată Mitraliera. Împrejurările, locul, personajele sunt altele. Într-o parte este vorba de un tractorist care ară ogoarele, în cealaltă de niște copii care se joacă. Și totuși, șablonul își face apariția, nu poți să-l treci cu vederea. Tendința de a se repeta pe sine însuși - cu toată originalitatea căutată - din unele poezii ale talentatului poet A.E. Baconsky a fost mai demult remarcată și combătută. Aceleași situații
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în mod inevitabil din câteva elemente, peisajul cu «atmosferă», poetul la fereastră privind lumea filosofând - la persoana întâia - despre scurgerea timpului etc. (...). Care sunt cauzele care duc la acea oglindire palidă, cenușie, monotonă care ia pe alocuri forma crasă a șablonului? (...) Din formulările unor poeți, prozatori sau critici la Plenara din martie a Uniunii Scriitorilor și în alte împrejurări, rezultă că ei concep procesul de creație ca având două faze succesive distincte. Una, în care scriitorul face aceeași operație ca și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dragoste și poezia satirică. Poeții se vor conforma noilor comandamente lirice, scriind poezii de dragoste, precum și fabule, pe care le vom detalia în capitolele următoare. Până atunci să încercăm să creionăm «aria cenușiului» în lirică, recte: poezii de mântuială, clișeu, șablon, schematism, «simțiri reci-imagini banale» și altele, așa cum au fost ele dezvăluite în presă. Un prim semnal de alarmă trage A.E. Baconsky. declanșând duelul Almanahul literar - Viața românească de care pomeneam mai devreme. Referindu-se la ciclul de poezii Pe
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de care pomeneam mai devreme. Referindu-se la ciclul de poezii Pe scurt publicat de E. Frunză în revista Uniunii Scriitorilor, poetul clujean descoperă în noua modă a „versificației scurte” o serie de lipsuri, prozaism, locuri comune, sărăcie de idei, șabloane și clișee, producând „în ciuda dimensiunilor lor modeste o plictiseală cu totul remarcabilă”. Pentru ca cititorul să se convingă dacă aceste afirmații și altele își au acoperire, vom reproduce în note53 o parte din ciclul liric incriminat. „A fost la noi o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
femeie destul de în vârstă studiază o lucrare ideologică importantă este destul de semnificativ pentru a putea fi prezentat, fără comentar, într-o corespondență voluntară (...). Lipsa unei bogății de idei poetice se resimte până în cele mai îndepărtate unghiuri ale poeziilor. Ea generează șabloane și clișee, mutilează semantica, lipsind pe poet de proprietatea termenilor. Voind, de exemplu, să spună că cel care afirmă că toamna e tristă n-are dreptate, autorul se exprimă: Cine-a spus că toamna-i tristă Nu-i om de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lei lunar. La anul merge la Universitatea Muncitorească de doi ani. Va deveni inginer». (Reportajul: Tractorul păcii). Și Ion Vitner și Eusebiu Camilar, în reportajele scrise pentru volumul Constructorii vieții noi, știu să organizeze materialul și să se ferească de șablonul care tinde să se încetățenească în reportajul nostru literar se aruncă o privire în mediul în care se petrece acțiunea descrisă, se prezintă omul despre care se scrie și apoi este pus să vorbească. Iar aceasta începe să rostească formulele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mimetismul lor verbal pot duce la o cumplită monotonie de limbaj: megastar, superstar, galactici, atmosferă incendiară, stare conflictuală, descoperire macabră, aleșii poporului, a demarat în trombă (oare ce înseamnă trombă?), a dat cu subsemnatul, culmea disperării etc. Clișeele, locurile comune, șabloanele sau ticurile verbale dau un aspect prăfos și neglijent textului. Să luăm un exemplu la întâmplare: Ședința guvernului de ieri (precizare inutilă, n. n.) a fost onorată (adjectiv inutil, n. n.) de prezența lui Traian Băsescu, prima din acest an, dar și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
diverse și imense etc.), mediile clasice, dar și de tip nou generează un anumit tip de inactivism, o lene intelectuală, un pasivism interpretativ la nivelul receptorilor. Aceștia tind să absoarbă clișee, să îngurgiteze reprezentări confecționate de alții, să apeleze la șabloane, la prefabricate valorice, fără a mai gândi pe cont propriu. Fenomenul mediatic desconsideră aproape fățiș meditația, reflecția, cultura scrisă, literară, cu efecte perverse considerabile. Astfel, rolul acordat proceselor intelectuale se diminuează (e mai ușor să privești decât să citești sau
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Ceea ce se află la „distanță” se tinde a se acapara, a se aduce cât mai aproape, a se apropria. Forma de instruire la distanță poate atrage și datorită ineditului acesteia. Mulți tineri sunt captați de ceea ce este nou, de spargerea șabloanelor, de atingerea rapidă a unor ținte - uneori, cât mai facil. Distanțarea ocazionează o mai bună delimitare sau o regăsire a individului. În separare și îndepărtare (de cele lumești, de ceea ce este frecvent, obișnuit etc.), individul își construiește specificitatea existențială, revine
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
un proiect destinat eposului vitejesc, în Banul Mărăcine (I-II, 1967), Inelul lui Dragoș-Vodă (1968), Taina lui Mircea-Voievod (1970), Spătarul Coman de Suceava (1977), Mărețul rege Burebista (1980) -, unde accentul cade îndeobște pe latura spectaculară: suspans, culoare locală, aventuri picarești, șabloane, stereotipii, menite să „complice” și să agrementeze intriga întru captarea publicului favorit. Ucenicind în umbra maeștrilor recunoscuți ai genului (H. Sienkiewicz, Al. Dumas, M. Sadoveanu), B., artizanul, tinde să împace propria aptitudine fabulatorie cu exigențele documentare, dar fără să evite
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
îi apar alte numeroase volume, precum Din iureșul anilor (1959), Patru sute de privighetori (1963), De vorbă cu dragostea (1965), Nopți de veghe (1971) ș.a. Lirica lui B. este una care răspunde conjuncturii istorice, dominată de un retorism calculat și de șabloane ideologice care susțin un soi de exaltare continuă, o atmosferă festivistă. Eseurile, adunate în volumele Zile și drumuri (1961) și Sălășluințele frumosului (1975), se referă la literatura europeană care nu prejudicia imaginea lumii comuniste, altfel spus, de coloratură prosovietică. A
BALŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285592_a_286921]
-
apropiată formației galițiene a lui A. (A. Mickiewicz, J. Krasicki, V. Jukovski), sau corespunzători perioadei vieneze - Aug. von Kotzebue, H. Zschokke. Rezultă o operă literară în care intertextualitatea se insinuează permanent, dar originalitatea scriitorului se impune; el captează teme, idei, șabloane literare și le topește formal, le „naționalizează”. Artizan trudnic al limbii române, pe care o mânuia cu dificultate, A. își proiecta singur instrumentarul poetic, lucrând, din 1813, la un Rimario moldavo, dicționar de rime și îndreptar de versificație. Obsesia limpezirii
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
terapeutice. Rezultatele acestei examinări ar trebui să influențeze și să modeleze politicile și procedurile aplicate în procesul penal. De fapt, li se permite legiuitorilor, judecătorilor și practicienilor să realizeze evaluări asupra politicii juridice, bazate pe studii empirice, și nu pe șabloane care nu se mai potrivesc realității. De asemenea, prin conectarea la științele sociale, ce reprezintă „balize de orientare” în analiza legii, se realizează o „despărțire” de justiția tradițională. Justiția tradițională a fost descrisă ca fiind „formalizată”, „logică”, „mecanică”, plasând astfel
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
unui om complet anormal”, raportul său cu eroul clasic, ”coerent, sănătos, având statura unui semizeu ori un rege cu ascendență divină”, este unul de respingere, de permanent conflict, cele două personaje fiind înfățișarea frumuseții și a urâtului în forma unor șabloane umane. Literatura fantastică aduce un extraordinar sprijin exprimării grotescului sub formă comică, introducând o perspectivă mult mai accesibilă lectorului prin stabilirea de convenții între instanța narativă și cititorul abstract. La nivelul acestor creații, elementele caricaturale, urâtul hiperbolizat și pamfletul de
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
cu atenție. Asemănarea cu răposatul Onisei probabil că era Întâmplătoare. Sau poate că Mașa, din pricina suspiciunii ce i se cuibărise În suflet și a coșmarurilor În care Îi apărea mereu fostul ei soț, percepea realitatea deformat, călăuzindu-se după vechile șabloane sedimentate În memorie. La drept vorbind, uneori toți bărbații i se păreau asemănători, indiferent dacă erau grași sau slabi, Înalți sau scunzi, indiferent dacă purtau barbă și mustăți sau erau rași În cap, toți aveau ceva din Onisei. - Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aveau de ales și ascultau poruncile ei fără să comenteze. Simțeam că o știu. Poate că o văzusem pe stradă sau în tren, poate că era din orașul meu sau poate că doar o visasem. O priveam insistent căutând un șablon care să i se potrivească și cred că m-a simțit, fiindcă s-a întors către mine și mi-a zâmbit. Le a spus ceva celor doi, apoi a venit țintă la mine să mă salute. Eu eram, cum v-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]