2,811 matches
-
altfel, destul de bine. Trebuie spus că artistul avusese tot timpul să-și admire modelul de-a lungul celor cincisprezece zile cât ținuse procesul. Noi ceilalți, când îl întâlneam pe Pierre-Ange Destinat pe stradă, îi ziceam „Domnul procuror“. Bărbații își scoteau șepcile, iar femeile simple se aplecau. Celelalte, doamnele, cele care erau din lumea lui, își plecau puțin capul, precum păsările mici când beau apă. Toate astea îl interesau foarte puțin. Nu răspundea saluturilor, sau, când răspundea cât de cât, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
slujbă. Avea banca lui, marcată cu inițialele familiei, care erau cioplite în lemnul de stejar. Nu lipsea niciodată. Preotul îl dezmierda din priviri în timpul predicilor de parcă ar fi fost un cardinal sau un complice. Apoi la sfârșit, după ce mulțimea de șepci și de batice brodate ieșise din bârlog, îl conducea până în piață. Sub salvele clopotelor, în timp ce Destinat își punea mănușile din piele de ied - avea mâini delicate ca ale unei femei și degete subțiri ca niște portțigarete - își spuneau tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
oblon. Afară, ploaia se revărsa pe pământ ca un mare fluviu. VII A doua zi, primarul nu mai avea ținuta lui impozantă. Avea o figură lungă, era îmbrăcat în haine groase de catifea și palton de lână și purta o șapcă din blană de vidră și încălțări cu ținte. Lăsase deoparte ținuta de proaspăt însurățel și aerul lui sigur pe sine. Nu mai era cazul să se creadă la teatru și să joace un rol: Lysia Verhareine îi ghicise sufletul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din marginea satului meu, credea în americani și în englezi, i-a așteptat toată tinerețea, s-a uitat pe cer după avioanele lor, ofta când nu vedea nici un semn, zicea încet, să nu-l audă ăia care înlocuiseră pălăria cu șapca: nu-u mai vin americanii!!! El mi-a spus, de când eram mititel, că în muzica populară românească, vorbesc de muzica din toate părțile țării, Oltenia, Moldova, Ardeal, Maramureș, voi găsi de toate... Vrei codru?, ai să găsești imagini mai frumoase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aproape doi ani la Minneapolis. În prima iarnă a purtat mocasini care se născuseră galbeni, dar, după dese aplicări de cremă și murdărie, și-au asumat o culoare matură, un brun-verzui murdar. A purtat o pelerină gri cadrilată și o șapcă roșie, de forma unui tobogan. Câinele său, Conte Del Monte, i-a mâncat șapca roșie, așa că unchiu-său i-a dăruit una gri, care putea fi trasă peste față. Necazul cu șapca asta era că respirai În ea și-ți Îngheța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
galbeni, dar, după dese aplicări de cremă și murdărie, și-au asumat o culoare matură, un brun-verzui murdar. A purtat o pelerină gri cadrilată și o șapcă roșie, de forma unui tobogan. Câinele său, Conte Del Monte, i-a mâncat șapca roșie, așa că unchiu-său i-a dăruit una gri, care putea fi trasă peste față. Necazul cu șapca asta era că respirai În ea și-ți Îngheța răsuflarea. Într-o zi, afurisitul de obiect a făcut să-i degere obrazul. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
murdar. A purtat o pelerină gri cadrilată și o șapcă roșie, de forma unui tobogan. Câinele său, Conte Del Monte, i-a mâncat șapca roșie, așa că unchiu-său i-a dăruit una gri, care putea fi trasă peste față. Necazul cu șapca asta era că respirai În ea și-ți Îngheța răsuflarea. Într-o zi, afurisitul de obiect a făcut să-i degere obrazul. Și-a frecat fața cu zăpadă, dar s-a ales oricum cu o pată vineție. Conte Del Monte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
PLAJE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Fotograful de pe plaje A trecut pe plaje zgomotos ca un pescăruș Cu gâtul înșurupat în aparatul de fotografiat, Șapca o avea parcă dată cu tuș Și orizontul din film incendiat. Nu știu dacă încăpuse toată marea în obiectiv Dar eu intrasem cu totul în el, Amintire pentru albumul cu coperți oliv Unde clipele stau ca armele în rastel. După
FOTOGRAFUL DE PE PLAJE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364461_a_365790]
-
cf.: Viața în fișe de român, de Ion Andreiță, DL-38 / DL, 41; Două povestiri - Sub cerul verde / Lacrima se făcea candela, de Ioan Barbu, DL-41; Despre libertatea libertăților..., Dator cu o viață... și Despre frumosul..., de Nicolae Bălașa, DL-41; Cu șapcă-n cinci colțuri și pantofi cu scart și Pictorul de Monica-Ligia Corleanca, DL-38 / DL-41; Vară leoaicei, de Melania Cuc, DL, 41; chiar dacă revista publică excelente pagini de proză-document - cf. Completare tristă la un jurnal din 1949 - critică de direcție a
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
încă o țigară. Nici nu observasem când cei doi apăruseră-n taverna sordidă. Ea, blondă, cu ochii nefiresc de mari își etala picioarele superbe prin tăietura rochiei de lamé, c-o voluptate provocatoare,anormală. El, șters ca un șobolan, cu șapca slinoasă și udă, se uita plictisit la trupul ei, nevenindu-i a crede că se afla în preajma coapselor păgâne. - Salut!, am zis eu într-un târziu, când am crezut că ne privisem sufocant de mult pentru a intra în vorbă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Unde-s conții, trubadurii, Farmecul Venerei, nurii? Alergările de cai, Pegașii plutind în Rai? Sărutările fatale În subsolul dumitale. Ce se-ntâmplă , căra mia? Am sărit în clasa-tria? Din intelectuali serioși, Devenirăm toți soioși. E timpul să refacem eticheta, Dăm șapca, îmbrăcam bereta, Bastonul, pipa din lemn tare, Scoatem maneaua, dăm concert de vioară. Care-i problema? Mă întreabă un jegos. Problema e că am ajuns prea jos. De din vale-n Cișmigiu, Îți scriu, Doamna, iti tot scriu, Dar în
PE FALEZA DIN BALI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362394_a_363723]
-
din urmă, își asumă inițiativa și apoi devine responsabil de ispititoarea aventură care se numește literatură, fie originală, fie tradusă. Este vorba, desigur, doar de un pretext, un bobârnac dat cu dragoste, precum acela care-ți răstoarnă pe spate cozorocul șepcii pentru ca să ți se vadă strălucirea frunții. Din fericire, există, așa a fost, așa este și așa va fi, o dată și altădată, aproape ca niciodată. Astfel au prins viață și aceste texte, publicate sporadic la unele edituri, la revistele clasice ori
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
Degeaba l-au ales chipeș și cu față „umană”: chipiul lui cu cozoroc supradimensionat și pasmanteria roșie de pe epoleți trădează apartenența la o lume pe care o înghesuisem în cotloanele amintirii. Mă duce automat cu gândul la uniformele copilăriei - temutele șepci de milițieni. La doi pași, pădurea de cruci, cu fotografii de oameni omorâți prematur, morți din dragoste de viață. Prea mult aduce cu Piața Universității, prea tinere sunt chipurile lor. Cine-ar fi crezut că există asemănări atât de frapante
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUȚĂ ! (III) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului “Cu banii primiți ca pologar mi-am făcu pantaloni kaki, veston și șapcă!” Cât timp am urmat școala normală, în cele 5 din 7 clase nu am avut uniformă, așa că nu încercam să ies nici în oraș, cu grupul dimineața la biserică iar după amiaza, individual. Timpul mi-l petreceam la bibliotecă. În
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
petreceam la bibliotecă. În anul 1931, venise poruncă de la Primărie să ajute copiii orfani de război din școlile secundare, care învățau bine. Am fost chemat la Primărie de mi-a luat măsură croitorul Țică Istrate, uniformă pe vreme aceea însemnând șapcă, veston, pantaloni și cămașă kaki și ghete. Primar era Iancu Anastase. Probabil că uniforma mea apăsa prea greu în balanța de cheltuieli a instituției executive locale, așa că până la urmă m-am ales numai cu vestonul. Era singurul dintre accesoriile vestimentare
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
că l-am purtat până am ieșit de pe băncile școlii și devenisem ditamai învățătorul. Cu banii câștigați pe perioada verii la polog am putut să-mi fac și pantaloni, tot kaki ca și vestonul. Apoi mi-am comandat și o șapcă. Am rămas cu uniforma incompletă până în preajma examenului de diplomă. Dar, cum în astfel de momente potriveala face casă bună cu întâmplarea, prin grija supremă a Celui de Sus, de data asta ajutat și de vecinătatea cu un cismar de pe
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
poate vreo șase ani, să fi fost prin 1947 - 1948, când într-o zi de vară toridă, prin iulie, zăresc în fabrica de sifoane și limonadă a tatălui meu - nu i-o luase cooperativa - un bărbat înalt, negricios, cu o șapcă de militar pe cap, îmbrăcat într-o tunică de ofițer, cu epoleți de pe care atârnau fire galbene, împletite, iar în piept erau agățate fel de fel de medalii. Cât timp tatăl meu i-a umplut sifoanele, vreo patru lăzi, pentru
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
zâmbetul spectatorilor care ironici, îi lăudau talentul. Eram elev la liceu. Crescuse respectul față de acest suflet nobil, rămas la stadiul inocenței, blând și cuminte, de care mulți își băteau joc. Îmi amintesc cum o dată, Andrei lu' Bârzu i-a luat șapca de militar și i-a pus-o invers pe cap. N-am putut suporta gestul, având o ușoară altercație, din care am scăpat cu fuga de furia acestuia, căci ținea în mână un țapin. A muncit la Mussolini până la sfârșitul
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
varianta veche spre București până prin anii '70, singura înainte de autostradă ; se intersectează în acest punct cu alte cinci șosele de mare trafic: de-o parte cu strada Costache Negri, unde s-a născut Sebastian Papaiani, apoi străzile Viilor și Popa Șapcă. De cealaltă parte cu încă două , Calea Bascov, circulată intens, plus dincoace de calea ferată , încă una ce duce spre Gara de Nord a orașului, sau spre Biserica Tuturor Sfinților , lângă Textila. Și , peste aceasta intersectie, Podul Viilor. De cale ferată. În
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
cinematografe, tot... între care se află parcuri naturale, cum ar fi vestita Trivale , sau amenajate, cel mai mare fiind Ștrandul, desigur. Ieșeam din casă, o luam pe lângă magazine și case, traversam o stradă apoi pe sub Podul Viilor, pe strada Popa Șapcă, 9 Mai până la Școala Nr. 1, nu departe, școală de centru, acolo unde au studiat primii ani și fostul președinte, Emil Constantinescu, dar și Armand Călinescu, pe vremuri. Tatiana mergea dincolo, pe partea dreaptă a bulevardului Calea București, la Școala
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
nu ești atent când recuperezi cârligul. Căldura a pus stăpânire peste liniștea mării, doar unduiri ușoare se vedeau deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
nu ești atent când recuperezi cârligul. Căldura a pus stăpânire peste liniștea mării, doar unduiri ușoare se vedeau deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
-mă într-un vagon, care arată mai degrabă repus în circulație spre a ne aduce aminte de perioada anilor de război, decât de perioada noastră de glorie europeană. Cruntă ironie a sorții! Un conductor chipeș, cu mustăcioara frumos conturată și șapca pusă șmecherește pe fruntea îngustă (asta mă duse iute cu gândul că fizicul a cântărit mult la angajare) își făcu numaidecât apariția. Ca o curiozitate, am ciulit urechile să aud zgomotul pe care-l face cleștele de compostat. Slabă mișcare
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
a unui domn ce se oprise la doi pași distanță, după ce scormonise cu privirea toate mesele de pe terasă, fără să fi fost văzut până în acel moment. - Sară bună, domnule...! Nu te cunosc, deși... îmi pari tare cunoscut. Vestonul ăsta și șapca fistichie de pe cap te fac de nerecunoscut, domule... - Costică! Așa mă cheamă, coane Costache. Am fost colegi la clasele primare, cândva... Erai un fel de beizadea în vremurile alea.... și, după cum te văd, stai bine și în zilele astea... - Aha
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
dat cu nasu-n pământ. / No, api pântru pușcătura aceea s-o băgat locotinentu pă ordonanța lui după medalie, în locu meu. Medalie de argint, că am pușcat eu airoplanu...” „Mă-ntreabă Valea unde mă tot duc, / Fără opinci și fără șapcă sură, / De nu aud cum frunzele de nuc / Se sparg îngălbenite în poarta de la șură... Mă tot afund în Valea mea natală, / Cu hrean istoric răscolit de sape”... „... ehei, Soldatule, îmi pare rău, e timpul să oftezi adânc și dulce
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]