822 matches
-
Michael îl urăști (ultimele cuvinte au fost rostite pe un ton foarte ridicat și în direcția ușii din spate) și el primește biscuiți excelenți. A, bună, Michael, intră! Ia un biscuit! a zis Helen, în timp ce Michael a intrat în bucătărie șchiopătând și ținându-se foarte teatral de șale, ca și cum l-ar fi durut din cauza muncii istovitoare. —Bună seara, a mormăit el aruncându-mi o privire suspicioasă. Clar, era convins că eu îl vorbisem de rău. Nimeni n-o bănuia niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai aveam decât niște vânătăi. Urâte, e drept. Dar, în ciuda a ceea ce s-ar fi putut crede la prima vedere, nu aveam nimic rupt. Acum mă ridicam în picioare, învingându-mi durerea, ca să văd dacă mai pot merge. Și cu toate că șchiopătam rău de tot, mi-am dat seama, fericită, că puteam să merg. Nu zic că nu eram geloasă. Sau furioasă. Fiindcă eram. Dar nu mai era așa de grav. Sentimentele nu mai erau așa de pregnante. Așa de puternice. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
le mulțumește cameramanilor din sală, copiilor din fața televizoarelor, bătrînilor din ceruri, s-a prefăcut că e om și nu actor, nu s-a prefăcut că ia globul de tablă și a plecat să-l caute pe Richard al III-lea, șchiopătînd de la reumatism și ca să dea de Înțeles că nutrește o nemărginită dragoste pentru toți cei care l-au ajutat să ajungă pe podiumul pe care oricum ar fi ajuns, e infatuat din pricina bătrîneții care-l pîndește din culise, și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce nu În artă și statui, este remarcabilă prin exprimarea fără ezitări a gustului propriu. Care este postmodern. În timp ce statuia era veche. Nici regizorul n-a ezitat. A luat intriga lui Will, a Îmbunătățit-o cu scene mafiote acolo unde șchiopăta, și n-a păstrat nici o replică deoarece piesa are patru sute de ani, practic cît autorul. Bugsy Shakespeare. Bine că n-are statuie-n Afganistan. LADY IN BLACK NU CÎNTA LA VIRGINAL „Privighetoarea oarbă cîntă mai frumos nu din părere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu pași mari spre un rechizitoriu. Al dracului spectacol! Loew Îi ceru să rezume faptele, iar Exley se execută, trăncănind cu entuziasm despre justiție. Loew Îi dădu liber, iar jurații aproape că leșinară de plăcere. Exley ieși din boxa martorilor șchiopătînd - probabil dormise cu picioarele aiurea. Jack Îl Întîmpină afară. — Ai fost bun. Lui Parker i-ar fi plăcut să te vadă. Exley Își dezmorți picioarele. Crezi că o să citească stenograma? — O s-o primească În cel mult zece minute, iar Bud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe Îmi șchioapătă pasul ascuns printre flori, fierbinte fiorul mă poartă spre nori. Albastru ca zarea e sufletul meu, sensibil și tandru doinește mereu. Pe umeri țin greul, pe palme cununi, la chip am lumină, în ochi port genuni. Mă doare tristețea și
Ochiul din mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83284_a_84609]
-
ideile lui Platon, pe care nu știu de unde le pescuise, nu erau obținute direct de la sursă, ci prin intermediari, ce adesea pierdeau câte o verigă din raționament sau o socoteau lipsită de importanță sau n-o înțeleseseră și ideea platonică șchiopăta lamentabil, dar, și mai rău, era spusă în cuvinte mult diferite decât fuseseră la izvorul lor, iar rezultatul putea fi altul. Insista mai mult decât orice asupra teoriei cu sufletul care coboară din Dumnezeu prin patru grade intermediare: înțelepciunea angelică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
grijă de o casă ca asta. Crezi că ar trebui să mă duc să-l văd pe tatăl tău? Poate l-aș putea ajuta cu ceva. Nu, are grijă doctorul de el. Mai bine să nu ne amestecăm. — Majordomul vostru șchioapătă foarte rău. — Da, săracu’! Se sculă de pe pat și începu să se plimbe prin cameră. I se trage de acum zece sau poate cincisprezece ani, când unchiul meu Lawrence încă locuia aici. Aveau pe atunci o mulțime de necazuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era cenușiu și ploua mărunt. Bănui că era între nouă și zece dimineața. După ce își trase la repezeală o bluză și niște pantaloni peste cămașa de noapte și își încălță picioarele goale, Phoebe ieși pe coridor să cerceteze. Pyle trecu șchiopătând, cu o tavă care conținea resturile răcite ale unui mic dejun neatins. — Bună dimineața, domnișoară Barton, rosti el sec. — S-a întâmplat ceva? S-au auzit gemetele de durere ale cuiva. — Mă tem că domnul Winshaw suferă consecințele neglijenței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
castrarea. Preferabil să se execute cu un instrument contondent, pentru că strivirea reduce sângerarea. 5. DIFORMITATE: Dorothy a realizat odată un sondaj pe un eșantion de 2000 de porci ai ei ținuți pe pardosele de ciment și a descoperit că 86% șchiopătau sau aveau copitele vătămate. SOLUȚIE: Nu există. După cum a declarat ea odată unui ziarist de la Farmer’s Weekly, „Nu sunt plătită să produc animale cu ținută plăcută“. Într-o seară, când aveam vreo treizeci și șapte de ani, am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
seara asta! Michael făcu un pas înapoi, clătinându-se ușor de la contactul apropiat cu aura alcoolică a majordomului. — La ce anume te referi? întrebă el, ridicând el însuși valiza și continuându-și drumul pe coridor. Tot ce știu, spuse Pyles, șchiopătând după el, este că se vor întâmpla lucruri îngrozitoare astă-seară. Lucruri cumplite. Să ne socotim norocoși dacă ne vom trezi mâine-dimineață siguri în paturile noastre. Se opriră în fața unei uși. — Aceasta este camera dumneavoastră, spuse el deschizând-o. Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
binevenit dacă găsește o metodă de a dormi Între miezul nopții și zece dimineața. La naiba, chiar și Kyle poate să rămâne, dacă promite să nu deschidă deloc gura. Vezi? Avem o atmosferă foarte relaxată aici. Lily a reușit să șchioapete pe scări În jos și să le dea bună dimineața alor mei, care erau amândoi Îmbrăcați de serviciu și Își luau rămas‑bun de la Kyle. Mi‑am făcut patul și l‑am Împins pe al lui Lily dedesubt, după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un zăvor mic și prețios, care-i amintea lui Viv de personalitatea proprietarului Însuși. Ușa de intrare avea panouri de sticlă. Stătu În fața lor și bătu ușor, iar după o clipă apăru o figură În spatele ei, care se apropia Încet, șchiopătînd. Viv Își compuse un zîmbet și-și imagină că domnul Mundy face același lucru de partea cealaltă a ușii. — Bună, Vivien. Ce mai faci, dragă? — Bună, domnule Mundy. SÎnt bine, dar dumneavoastră? Păși Înainte, ștergîndu-se pe picioare pe bucățica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
simțea acasă printre toate aceste obiecte. Viv ridică poșeta. — Ți-am adus ceva. Era o conservă cu șuncă. Poftim! zise el, rostind cuvîntul pe tonul acela drăgăstos, tachinînd-o, ca atunci cînd spusese doamna secretară elegantă, iar cînd domnul Mundy intră șchiopătînd, aducînd tava cu ceai, o ridică fălindu-se cu ea: Uite, unchiule Horace! Uite ce ne-a adus Viv. Pe tavă era deja o bucată de carne de vită. O adusese data trecută. — Drace! exclamă domnul Mundy. Ne-am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar domnul Mundy refuză să mai fie atras În conversație. Își desfăcu brațele și-și Îndreptă spatele. — În regulă, zise el, În momentul În care se urni. Acum ar trebui să vă terminați masa. Haide. O luă Încet prin sală, șchiopătînd ușor, din cauza șoldului. Giggs și Hammod rîdeau zgomotos. — E-o hahaleră al naibii de blîndă! zise Hammond, cînd domnul Mundy nu mai putea să-l audă. O bomboană de om, nu-i așa? Vă zic eu, probabil că nu-i În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîinile lui Andersson, făcîndu-l să cadă cu picioarele rășchirate. Îl ajută apoi pe Sanger să se scoale și să rămînă În picioare, apoi Îi scutură reverele de praf. Cenușiu la față, cu părul argintiu sculat În jurul urechilor, Sanger se Îndepărtă șchiopătînd, ocrotit de Crawford, care ținea cazmaua cu ambele mîini ca pe o rachetă de tenis. — Să-ncercăm să ne calmăm..., spuse Crawford, ridicînd brațele spre ceilalți. Nu sîntem la coridă aici. E momentul să ne gîndim la Bibi. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
n-aveam mai nimic ca să-l identific. MÎinile Îi emanau un miros ca de ceară, dar astringent, și mi-am dat cu presupusul că poate făcuse o baie ritualică. La ora șase, după ce-mi eliberasem Încheieturile din legături, mersesem șchiopătînd pînă la telefon. CÎrîisem În urechea speriatului portar de noapte, insistînd să sune la poliția spaniolă și să raporteze atacul. Două ore mai tîrziu, sosise un detectiv veteran de la brigada furturi din Benalmadena. Îi arătasem mobila răvășită și rîcÎiturile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
valuri. — Anda! strigă el. întoarce-te! E periculos! Nu știi să înoți! Anda făcu un gest a lehamite cu brațul, fără să se întoarcă. Un val năprasnic o lovi în plină figură, învălmășindu-i părul lung și negru. Eduard fugi șchiopătat spre mare, nepierzând-o pe Anda din privire și continuând s-o strige. Un alt val, ca un zid alb, se năpusti asupra ei și o izbi cu furie. Anda se clătină și căzu, dispărându-i din fața ochilor. Nu e
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
multe fasoane, soldații ruși alungă santinelele române și cu patul puștii încep să numere prizonierii. Se aud murmurele și vaietele celor cu răni grave. Într-un târziu, o comandă aspră pune coloana în mișcare. Mult în spate, un soldat tânăr șchioapătă cu greutate. Gărzile îl împing cu brutalitate. Neamțul încercă să dea explicații, să-i facă să înțeleagă, dar ochii oblici ai paznicilor îl privesc cu indiferență rece. Unul dintre ei îl lovește brutal cu piciorul, forțându-l să grăbească pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Își descarcă automatul către niște siluete întunecate. Trage orbește, fără speranța să nimerească pe cineva. Doi soldați în mantale lungi de iarnă sunt proiectați în perete. Încremenesc căzuți la podea, ghemuiți unul peste celălalt în poziția grotescă a morții. Pornește șchiopătând mai departe. Lovește cu piciorul ușa imediat următoare, care se sparge în mai multe bucăți. Din interior răsună o salvă furibundă. Prima rafală a lui Marius îl nimerește pe trăgător în burtă. A doua în gură, împroșcându-i partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
comandantului, chiar dacă nu într-o formă prea grozavă. Merg jos să văd despre ce este vorba. Morții mai pot aștepta. Prin holul întunecat al parterului se încrucișează mereu cu soldați care aleargă către posturile unde fuseseră desemnați. Unii dintre ei șchiopătează, alții sunt bandajați la o mână, sau cap. "Oh, Doamne, ce puțini am rămas!". Sublocotenentul Novăceanu se apropie alergând. Domnule locotenent, aparatul lui Bocioagă a fost atins de schije în timpul atacului. Nu mai este bun de nimic. Asta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al patrulea vers. a Se tânguiesc b Tălăngi pe căi a Și neguri cresc b Din negre văi". (Șt. O. Iosif) - îmbrățișată în care primul vers rimează cu al patrulea și cel de-al doilea rimează cu al treilea. a Șchiopătând la ușa mare b C-o metanie și-o cruce b Greierile îți aduce a Doamne, binecuvântare. ( T. Arghezi) - monorima în care toate versurile unei strofe au aceeași rimă. a Peste vârf de rămurele a Trec în stoluri rândunele a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
de ajutorul tău ne-am golit; batjocură si râs ne-am făcut celor dimprejurul nostru; numele Tău cel prea sfânt și Inchinat prin noi a se huli de păgân l-am făcut. Învechindu-ne în răutate; și in cărări neînțelepțește șchiopătând, toți ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut; nu este cine să înțe1eagă, nu este până la unul. Ciuma și robia și îmbulzeala și sărăcia și multe feluri de morți și dese pre noi de trei ori ticăloșii! ne-au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
englezeasca americană, pe care negrii bunăoară o și vorbesc; românii din contra element vechi, de nu cel mai vechi pe teritoriul unguresc, într-o mie și mai bine de ani nu și-au luat osteneala de a învăța ungurește. Comparația șchiopătează, ca oricare comparație, dar pentru a arăta că deosebirea de rasă e o piedecă de contopire adesea neînvinsă, pe când unitatea de rasă o favorizează, vom aminti numai de cumani, cari au descălecat în țările dunărene sute de ani după maghiari
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
asta, încât nici n-am reușit să mă duc acolo (la Epancini); nici mâine n-o să trec, pentru că voi fi la Petersburg, mă înțelegeți? Poate că voi lipsi de-aici trei zile, într-un cuvânt, treburile mele au început să șchiopăteze. Deși problema nu-i foarte importantă, m-am gândit că trebuie să am cu dumneavoastră o explicație foarte sinceră, fără să mai pierd timpul, adică înainte de plecare. Acum o să stau și o să aștept, dacă-mi permiteți, până când vor pleca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]