942 matches
-
la putere. —Camera de zi. Jack a condus-o într-o cameră micuță cu podele cenușii, în care se aflau o canapea roșie, un televizor și un șemineu din fier forjat. — Aceea este o piesă originală, spuse Jack, indicând către șemineu. —Mmmmm. Lisa ura șemineurile din fier forjat. I se părea că încărcau foarte mult spațiul. —Bucătăria. Jack o conduse către următoarea cameră. Frigider, cuptor cu microunde, mașină de spălat. Lisa s-a uitat în jur. Cel puțin dulapurile erau făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zi. Jack a condus-o într-o cameră micuță cu podele cenușii, în care se aflau o canapea roșie, un televizor și un șemineu din fier forjat. — Aceea este o piesă originală, spuse Jack, indicând către șemineu. —Mmmmm. Lisa ura șemineurile din fier forjat. I se părea că încărcau foarte mult spațiul. —Bucătăria. Jack o conduse către următoarea cameră. Frigider, cuptor cu microunde, mașină de spălat. Lisa s-a uitat în jur. Cel puțin dulapurile erau făcute pe comandă, iar chiuveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Știu, aprobă Mai, după care, pentru o fracțiune teribilă de secundă, se întrebă dacă a spus asta cu voce tare. Mai a continuat să fie bombardată cu dulcegării, și lucrurile au mers bine, până a zărit o altă poză pe șemineu. Un Jack mai tânăr, mai slab, mai lipsit de griji, cu brațul în jurul unei blonde înalte, care zâmbea, încrezătoare. Lulu a ochit poza în același moment și ochii ei s-au întâlnit cu ai lui Mai pentru un schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de covoare persane pufoase. Foaierul dădea într-o cameră de zi uriașă, cu un aer de club privat pentru bărbați: fotolii verzi de piele aranjate în jurul meselor scunde canapele, un șemineu de piatră imens, carpete orientale multicolore, plasate în diferite unghiuri, pentru a fi mărginite de numărul potrivită de plăci de parchet din stejar. Pereții erau lambrisați cu lemn de cireș și erau plini de fotografii sepia înrămate ale familiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a fi mărginite de numărul potrivită de plăci de parchet din stejar. Pereții erau lambrisați cu lemn de cireș și erau plini de fotografii sepia înrămate ale familiei și ale înaintașilor ei. Am observat un cocker spaniel împăiat, așezat lângă șemineu, cu un ziar îngălbenit în gură. Madeleine îmi explică: — Ăsta-i Balto. Ziarul este numărul din 1 august 1926 din L.A. Times. În ziua aceea tati a aflat că a reușit să facă primul milion de dolari. Balto era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unei surse de lumină. Am zărit o lampă de podea. M-am îndreptat către ea, am aprins-o și am luminat o cameră de zi ordonată. Am văzut o sofa curățică, cu fotolii asortate, cumpărate de la solduri, o imitație de șemineu, iar pe pereți, lipite cu scotch, afișe cu actrițe îmbrăcate sumar - Rita Hayworth, Betty Grable și Ann Sheridan. Măsuța de cafea era acoperită cu ceea ce părea a fi un steag japonez autentic, captură de război. Telefonul stătea pe podea, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lua un apartament, ca toți oamenii obișnuiți, și, bineînțeles, n-a acceptat nici în ruptul capului. Era vorba de confort, stil - și de o legătură cu viața ei dinainte, la care nu voia să renunțe. Am dat foc banilor în șemineul în Art Deco al lui Lee Blanchard, iar Kay nu m-a întrebat niciodată ce am făcut cu ei. Acel simplul gest mi-a redat latura întrucâtva înăbușită a eului meu, m-a costat cam tot ce aveam în comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în comoda din sufragerie nu mai era nici un pulover de cașmir împăturit. Pernițele de pe canapeaua folosită de mine în ultimul timp pe post de pat erau aranjate frumos, de parcă n-aș fi dormit niciodată acolo. Patefonul meu era încă lângă șemineu, dar toate discurile lui Kay dispăruseră. Am pus mâna pe scaunul preferat al lui Lee și am dat cu el de perete. Am aruncat cu balansoarul lui Kay în comodă și l-am făcut fărâme. Am răsturnat măsuța de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lor, cu roțile din spate pe marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era deschisă. M-am cocoțat și am sărit în camera de zi. Balto, câinele împăiat, era la locul lui, lângă șemineu, și păzea o grămada de cufere aliniate pe podea. Le-am verificat: erau pline ochi cu haine, argintărie și veselă scumpă. Dintr-o cutie de carton din marginea șirului se revărsau rochii de seară ieftine. Ciudat contrast! Un bloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ușă și descoperind o baie compactă vopsită Într-un verde luminos. De ce nu ne așezăm undeva să stăm la o bârfă mică? Încercă o altă ușă, descoperind de această dată un living portocaliu cu o canapea maro de catifea, un șemineu fals cu gaz, un sistem home cinema și un computer. Pereții erau ticsiți cu afișe de filme și cu un suport imens plin cu DVD-uri. — Ce casă frumoasă aveți, domnule Chalmers; sau pot să vă spun Norman? Logan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
atingea gâtul. — Nu a fost un obiect bont, ci lat, cu două laturi. — Cum ar fi colțul unei mese? Întrebă Logan, neplăcându-i direcția În care se Îndreptau lucrurile. — Nu, trebuie să fi fost ascuțit și solid, ca marginea unui șemineu sau o cărămidă. — A fost asta cauza morții? — Dacă faptul că a băut Înălbitor nu a ucis-o... Nu pot să mă pronunț până nu deschid craniul. Era un fierăstrău pentru oase chiar pe căruciorul de lângă masă. Logan nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În cele din urmă, era alb ca laptele. Se... se ținea de piciorul meu, plângând cu mucii peste tot, zicându-mi că vrea să o fut În cur. Am... am Împins-o de lângă mine... Vocea Îi scăzu. A căzut de șemineu. Bang. S-a lovit de cărămidă. Stătură din nou fără să scoată vreun sunet. Doug era pierdut printre gânduri, Logan și Watson Încercau să Înțeleagă ceea ce tocmai auziseră. Doug fu cel care vorbi primul. Așa că l-am ridicat pe Geordie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
eu însumi traseul. Ah, scuzați-mă, ar fi trebuit să spun că voiam să mă rostogolesc singur pe traseu. Apoi începu să se miște cu un aer de expert prin încăpere, folosindu-se de comanda prin atingere. Se opri lângă șemineu și aruncă o privire în sus. - Cred că am găsit infractorul, Lon, continuă el privind spre raftul pe care se afla o cutie și o lumânare. E Erick Weir, nu-i așa? Cenușa lui. Loesser spuse încet: - Așa e. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plafonul de 4.80 m înălțime, pereți din cărămidă și tot felul de sculpturi moderne impresionante. Echipa instalase un uriaș pat matrimonial cu cadru metalic — din acelea care parcă au deasupra o imensă cutie goală — în camera de zi, în fața șemineului. Cu așternuturile foarte șic, maro cu verde lămâie, și noptierele scunde, arăta ca o fotografie din catalogul West Elm. Dar mult mai interesantă era actrița aproape dezbrăcată, întinsă pe el. — Liniște în platou! bubui o voce profundă de bărbat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Înnebunit după cristale. Își Înclină capul spre un dulăpior cu vitrină. Era plin de animăluțe de cristal. — Toate sunt Lalique se pare, spuse Sam strâmbându-se. Dar am adăugat și eu câteva detalii personalizate. Arătă spre unul din alcovurile de lângă șemineul crem de marmură care era uriaș. În el era un tonomat care arăta exact ca unul dintr-o cafenea din anii ’50. În celălalt alcov era cel mai mare televizor cu plasmă pe care-l văzuse vreodată și, În capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a izbit împreună cu mirosul de funingine, de casă țarănească, miros sufocat de un damf de clor și de otravă pentru șoareci. Era o cameră pătrată cu o pardoseală din gresie de culoarea cafelei, pe peretele din fund se găsea un șemineu, o gură mare neagră și tristă. Un interior demn, ordonat, doar puțin întunecat, pentru că nu avea decât o singură fereastră. Prin obloanele întredeschise se zărea un pilon al viaductului. Sub masa acoperită cu o mușama erau vârâte trei scaune suedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vroiam doar să plec, nimic altceva. Vodca îmi tulburase mintea. Poate nu mă duc la mare, poate mă întorc în oraș, mă culc, nu am chef de nimeni, de nimic. — N-ați găsit pe nimeni? — Nu. În spatele ei se află șemineul gol și negru ca o gură fără dinți. O prind de braț și o țintuiesc pe loc. Respiră cu gura deschisă. Răsuflarea ei e una de șoarece. În apropierea aceea neașteptată chipul i se deformează. Ochii încercănați sunt imenși, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
grătarul acela de lumini și umbre, intram din nou, fotogramă după fotogramă, în stăpânirea timpului obscen pe care îl petrecusem cu ea. Alunecasem pe scaun, transpiram nemișcat într-o apnee sexuală. Pentru că brusc îmi aduceam aminte... corpul ei stins, asemeni șemineului fără foc, gâtul alb, înclinat, privirea tristă, enigmatică. Nu, nu făcusem totul singur. Ea o dorise, tot atâta cât mine. Mai mult decât mine. Și peretele, și scaunul care cădea în spatele nostru, și încheieturile mâinilor imobilizate sus pe hârtia lucioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Casa era inundată de liniște. Erau doar micile zgomote ale corpului meu de invadator și respirația câinelui care se vârâse la locul lui, sub divan. Începeam să mă obișnuiesc cu întunericul și să disting formele mobilelor, bibelourile negre și profilul șemineului pe perete. Părea un altar închis. Pentru că pe întuneric casa avea o sacralitate a ei și o delăsare a ei. Ea exista în absență, exista mult mai mult. Ultima oară o târâsem pe divan. Nu ne privisem niciodată. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te arunc în mâlul din râul secat, ca și mașina aceea neagră căzută de pe viaduct. Nu știi că furia mea încetează când mor în tine și că după aceea sunt un leu neputincios. Ce faci când plec? Ce îți las? Șemineul stins, camera răvășită de mine, care te-am umilit în toiul nopții fără măcar să te iubesc. Câinele va veni lângă tine, vei avea nevoie de blana lui, o vei mângâia uitându-te în altă parte. Oricum, el este orb. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fără un țipăt, fără nimic. Dacă e să cadă vreun demon peste noi, atunci să ne ardă! Nu putem sfârși pe pământul ăsta neutru. Poate ar fi suficient să schimbăm scenariul. Mă sperie casa ei, cuvertura aceea de culoarea tutunului, șemineul gol, câinele ei orb și maimuța de pe perete cu biberonul între labe, ca o bătaie de joc. Așa că, într-o după-amiază, o întreb dacă are chef să stăm puțin singuri într-un hotel. — Ca să nu stăm mereu în mijlocul traficului, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Deschideam ferestrele să intre puțin soare. În casă stagna un aer nesănătos, de lume bolnavă. Veneam acolo fără chef, frânt de oboseală. Veneam pentru că nu știam unde aș fi putut să merg. A schimbat poziția mobilelor. A mutat masa lângă șemineu și a pus în locul ei divanul. A așezat altfel și obiectele, micile bibelouri: le-a aranjat într-un fel care trebuia să corespundă unei noi ordini, pe care n-a mai reușit s-o țină sub control. Își petrecea timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și am acoperit-o. — Ți-e frig. M-am dus în bucătărie să beau apă. Mi-am pus gura la robinet și am băut direct de acolo, apa părea gheață topită. Când m-am întors, am găsit-o vârâtă în șemineu strângându-și capul în mâini, ca și cum ar fi încercat să și-l țină nemișcat. Alcoolul începea să-și facă efectul. — Stinge lumina, a zis, amețesc. Ce ai băut? — Acid muriatic. Râdea din nou, dar nu a vomat. Vorbea, ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trebuia să se scoale ca să bea apă; îl bătu gândul că bea din Sena, oglinda. „Oare am înnebunit? - își repeta -, dar nu, căci când cineva se întreabă dacă e nebun, atunci nu este. Și totuși...“ Se ridică, aprinse focul în șemineu și arse cartea, reîntorcându-se după aceea în pat. Și izbuti în cele din urmă să adoarmă. Pasajul la care mă gândisem pentru romanul meu, în cazul în care l-aș fi scris, și unde ar fi trebuit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că ți-e foame, au trecut câteva ore de când ai mâncat aproape o pâine întreagă. Da, nu am nici un dubiu că m-aș putea îndrăgosti de acest bărbat, dacă nu mi se întâmplase deja. Am găsit o masă în fața unui șemineu și am luat o cină anticipată constând în plăcintă cu pește urmată de ruladă cu gem și frișcă. De probă, mi-am întins brațele deasupra capului. Nu s-au întins perfect, dar măcar m-am convins că era posibilă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]