860 matches
-
ne-am iubit, ne-am înțeles fără cuvinte. Dar iubirea nu durează mult. La un moment dat ar fi trebuit să găsesc cuvintele care ar fi reținut-o, dar n-am putut". Grand își ștergea nasul cu un fel de șervet în carouri. Apoi și-a șters mustățile. Rieux îl privea. ― Iertați-mă, domnule doctor, zise bătrânul, dar cum să spun ? ... Am încredere în dumneavoastră. Cu dumneavoastră pot vorbi. Și atunci, asta mă emoționează. Vizibil, Grand se afla la o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vine să credeți. Practic mi-au făcut cadou inimioarele astea. Lara împietrise. Făcuse o mutră acră de tot. Asta i se întâmplă zilnic. Vorbi cu o voce joasă, pătimașă: —Dar eu sunt clienta lor privată favorită! Gata, plec! spuse aruncând șervetul. Își înșfăcă mobilul și se precipită furioasă spre ușa restaurantului. Trebuie să fi fost très traumatizată, pentru că a uitat să-și ia poșeta Kelly cu monogramă, o poșetă pentru care a fost, mai bine de patru ani și jumătate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a unei cabine de la bordul unui vapor. Felinarele pâlpâiau de parcă prin încăpere chiar adia briza oceanului. Pe masă erau împrăștiate hărți decolorate și jurnale patinate de vreme. Un chelner ne-a servit cu Martini Bleu și Mai Tai și cu șervete de cocteil cu colțurile atât de ascuțite încât un marinar ar fi putut să-și taie beregata cu unul. Fetele s-au așezat în cerc, mai curând, într-un oval. Henry stătea într-un fotoliu mare, la unul din capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prietenul Cristophe ne-a invitat pe câțiva sărăntoci de grade diferite la un restaurant pe malul lacului. O portugheză, un ceh, eu și un albanez - ca să respect ordinea dată de gradele de pauperitate. Au început să vină chelnerii, întâi cu șervete calde, apoi cu vitrine pe rotile: 20 de feluri de pește, 14 feluri de pâine, 20 de feluri de brânză, fructe din care puține văzusem (eu în ’90 îi cumpăram băiatului meu banane, din ’92 îi cumpăram ananas și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
le aduceți până nu ajung și ceilalți. Mama întotdeauna bea doar gimlet. Habar n-am ce bea Daniel în ultimul timp, dar n-o să refuze un martini. Chelnerul dă din cap că a înțeles și dispare, iar eu îmi scutur șervetul, uitându-mă în jur la oamenii de la celelalte mese. Maxim’s e un restaurant destul de cool, tot numai parchet Wenge din lemn masiv, mese de inox și lumini de atmosferă. E un loc foarte căutat de avocați, mama are chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încercat să intre în bucătărie acum vreo jumătate de oră, dar am reușit s-o trimit la plimbare. În mai puțin de o oră, ea și cu Eddie se vor așeza la masă, așteptând o cină gourmet. Își vor scutura șervetele, în așteptarea acesteia ; își vor turna în pahare apa minerală. Un fel de isterie dementă a pus stăpânire pe mine. Știu că nu pot să fac asta. Dar, cumva, nu pot nici să mă dau bătută. Mă tot gândesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am obișnuit cu prezența lui. Ba, mai exact, am fost atât de prinsă cu gătitul, că abia dacă l-am mai băgat în seamă. Acum pune pe masa de lemn suporturi pentru farfurii, tacâmuri vechi cu mâner de os și șervete fine cu pătrățele. — Vin pentru bucătărese, spune Iris, scoțând o sticlă din frigider și destupând-o. Îmi pune un pahar, după care îmi arată spre masă. Te rog stai jos, Samantha. Ai făcut destule pentru un weekend. Cred că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prune. Întotdeauna mi-a plăcut să dau ordine și indicații prețioase. — Serios, îți sunt foarte recunoscătoare. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. — Weekendul viitor o să facem lasagna. Și gnocchi ! Iris ia o gură de vin și se șterge cu șervetul la gură. O să fie un weekend stil italian. — Weekendul viitor ? Mă holbez la ea. Dar... — Doar nu crezi c-ai terminat, nu ? Izbucnește în hohote de râs. Abia am început cu tine — Dar... Nu pot să profit cu nerușinare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se închide și rămân pe palier. S-a ales praful de dineul meu. După ce îi aud demarând în trombă în Porsche-ul lui Eddie, mă duc în salon și încep să strâng fără grabă totul. Pun înapoi paharele de cristal, împăturesc șervetele și suflu în lumânări. După care mă întorc înapoi în bucătărie și mă uit o clipă la toate felurile de mâncare pe care le-am pregătit, și care sunt gata să intre în scenă. La sosul meu, care încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
despre ambasadorul Spaniei ? Și despre Mansion House ? — A, chestia aia. Râde chicotit. Păi a început să-mi pună tot felul de întrebări, așa că m-am gândit că e mai bine să inventez câte ceva. I-a zis că știi să împăturești șervetele ca într-o scenă din Lacul lebedelor... că știi să faci sculpturi din gheață... și că David Linley ți-a cerut odată o rețeta de saleuri. — Freya... Închid ochii. — Sinceră să fiu, am băgat destul de mult din top. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi iau un ton cât mai firesc. O punem în cuptor ? — Încă nu. Iris pune aluatul înapoi în lighean, pe care îl pune pe aragaz. Acum așteptăm. — Așteptăm ? Mă holbez la ea. Cum adică așteptăm ? — Așteptăm. Acoperă ligheanul cu un șervet. O jumătate de oră, e destul. Îți fac un ceai. Dar... ce așteptăm ? — Să se dospească drojdia și să-l facă să crească. Îmi surâde. Sub ștergarul ăsta se întâmplă o mică minune. Mă uit la lighean, încercând să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ați făcut să mă simt binevenită și ați fost foarte amabili cu mine. O, Doamne, simt că-mi dau lacrimile. Nu-mi puteam dori stăpâni mai buni... — Ei, încetează ! Trish flutură din mâini și se șterge la ochi cu un șervet. — La mulți ani cu sănătate, începe Eddie pus pe treabă. Să îți dea viața tot ce dorești... Eddie ! De ce crezi tu că ar vrea Samantha să te audă cântând în halul ăsta ? îl întrerupe Trish, încă ștergându-se la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ies din bucătărie pe urmele turmei de chelneri. Mi se dă să duc o tavă cu pahare de șampanie, pe care o las jos cât de repede pot. Mă întorc în bucătărie și apuc o sticlă de șampanie și un șervet. Apoi, imediat ce mă asigur că nu mă vede nimeni, fug la toaleta femeilor. OK. Asta e partea cea mai dificilă. Mă încui într-o cabină și aștept un sfert de oră în liniște absolută. Nu zdrăngănesc nimic, nu strănut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dar, cine și-ar fi putut închipui, nu trecuseră nici două săptămâni de la această conversație, și mama era moartă și îngropată, surprizele pe care moartea le face vieții, La ce te gândești, tată. Cipriano Algor se șterse la gură cu șervetul, luă paharul de parcă voia să bea, dar îl puse la loc fără să-l ducă la buze. Spune, vorbește, insistă fiica, și, ca să deschidă drum mărturisirii, întrebă, Te mai gândești la ce-ai vorbit cu Marçal, sau ai alt motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și în nici un caz cu prima femeie care-mi iese în cale, cât despre restul, te rog să nu-mi strici seara, N-am vrut asta, iartă-mă. Marta se ridică, strânse farfuriile și tacâmurile, împături fața de masă și șervetele, tare s-ar înșela cel care ar crede că meseria de olar, fiind o muncă brută ca în acest caz, practicată într-o așezare mică și fără farmec, cum s-a ghicit că e aceasta, ar fi incompatibilă cu delicatețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să mă duc să-l presez, Cred că da, e cel mai bine. Olarul se ridică, Mă duc să mă spăl, făcu doi pași, și se opri, Ce e asta, întrebă, Ce anume, Asta, arăta o farfurie acoperită cu un șervet brodat, E o prăjitură, Ai făcut o prăjitură, N-am făcut-o eu, ne-a fost adusă, e un dar, De la cine, Ghici, N-am chef să ghicesc, E o ghicitoare ușoară. Cipriano Algor strânse din umeri ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bucătărie, în mintea lui se încinsese o dezbatere între doi olari, unul argumenta că e obligația noastră să ne purtăm cu naturalețe în toate împrejurările vieții, dacă cineva a avut amabilitatea să ne aducă acasă o prăjitură acoperită cu un șervet brodat, e firesc și normal să întrebăm cui i se datorează neașteptata generozitate, și, dacă, în loc de răspuns, ni se propune să ghicim, ar fi mai mult decât suspect să ne prefacem că n-am auzit, micile jocuri de familie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru ca două zile mai târziu să te răzgândești. Ca efect imediat al acestor reflecții, Cipriano Algor și-a luat un aer distant și superior, și cu atâta convingere încât, fără să-i tremure mâna, s-a putut duce să ridice șervetul, Arată bine, spuse. În momentul acela, Martei i se păru cuvenit să adauge, Într-un fel e un cadou de despărțire. Mâna coborî încet, lăsă să cadă delicat șervetul peste prăjitura în formă de coroană circulară, Despărțire, auzi Marta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fără să-i tremure mâna, s-a putut duce să ridice șervetul, Arată bine, spuse. În momentul acela, Martei i se păru cuvenit să adauge, Într-un fel e un cadou de despărțire. Mâna coborî încet, lăsă să cadă delicat șervetul peste prăjitura în formă de coroană circulară, Despărțire, auzi Marta și răspunse, Da, în caz că nu găsește de lucru aici, De lucru, Îmi repeți cuvintele, tată, Nu sunt un ecou, nu-ți repet cuvintele. Marta nu dădu atenție, Am băut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cald, sclipind În soare, era o zi persană lăucedă, un prânz alcătuit din pui cu caise, vin rece de Șiraz, o lungă siestă pe balconul camerei mele de hotel, sub o umbrelă de soare decolorată, cu fața acoperită de un șervet umed. Dar, În acea zi de 1 mai 1896, o viață avea să se sfârșească la amurg, o alta avea să Înceapă de atunci. Bătăi repetate și furioase În ușa mea. Sfârșesc prin a le auzi, mă Întind, tresar, alerg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din fundal și muzica din jurul nostru. La masa vecină, o femeie deschide o cutiuță de la Tiffany’s și pare să nu mai aibă aer - lucru care, în mod normal, ar trebui să mă facă să‑mi scap ca din greșeală șervetul pe jos și să‑mi fac de lucru în apropierea ei, să văd despre ce e vorba. Însă de data asta sunt prea îngrijorată din cauza lui Luke. Un chelner se apropie de masa noastră și eu clatin din cap spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu o tavă goală. Înainte să apuce să protesteze, pun platoul cu pește afumat pe tava lui, apoi mă grăbesc să mă așez cu picioare tremurătoare pe scaunul gol, netezindu‑mi părul cu mâinile. În timp ce mă așez și îmi aranjez șervetul pe genunchi, la masă domnește tăcerea. Schițez un mic surâs pritenesc, dar nu primesc nici un răspuns. Apoi o doamnă în vârstă care are la gât cam șase rânduri de perle uriașe și poartă aparat auditiv, se apleacă spre Elinor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plăcea decât atunci când cei care sunau în emisiune începeau să‑mi povestească despre familiile și relațiile lor. — Tu ce crezi? zic în schimb, și mai iau o gură de vin. Michael se așază mai bine în scaun și‑și duce șervetul la gură. — Și de ce vrei s‑o faci? Nu știu ce altceva să fac. Ridic din umeri a neajutorare. De asta m‑am ocupat până acum. Asta... scrie pe mine. — Câți ani ai, Becky? Dacă nu te superi că te întreb. — Douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Își face o cruce mare - ca un bun creștin ce este -, se suie în mașină și pleacă să-l ia pe Clovis: oricum, e destul de târziu pentru o partidă de pescuit la crap. Roman se pregătește de lucru: întinde un șervet peste o ladă goală. Scoate din trusa de scule o bucată mare de pește afumat și un borcănel de castraveciori bulgărești în oțet - cel mai bun remediu pentru mahmureală. Despre Roman Roman chiar este un băiat bun: și-ar da
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai bine să trăim fiecare clipă ca și cum ar fi ultima! Carpe diem! ar fi putut zice Roman, mai pe scurt. Dacă ar fi fost latin sau cult. Dar el era slav și incult. Roman termină de mâncat. Scutură pe jos șervetul, ochește o ladă de vodcă și ia o sticlă. Se răzgândește, o pune la loc și scoate o cheie franceză din trusa de scule. Începe să desfacă o garnitură. Un jet puternic de apă îl împroașcă în față. — Ce dracu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]