767 matches
-
sticlă? zice. Nu știu ce știu și ce nu. Nu știu ce-i adevărat și ce nu. Mă-ndoiesc că știu cu adevărat ceva. Spune-mi, zic. Helen își trage eșarfa de mătase de la gât și șterge praful de pe imensa ușă cu oglindă a șifonierului. Șifonierul neoclasic cu incrustații sculptate în lemn de măslin și mânere aurite în stil Napoleon III, după cum scrie pe eticheta lipită pe el. — Vrăjitoarele întind ulei pe o oglindă, rostesc o vrajă și pot citi viitorul în oglindă. Viitorul, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice. Nu știu ce știu și ce nu. Nu știu ce-i adevărat și ce nu. Mă-ndoiesc că știu cu adevărat ceva. Spune-mi, zic. Helen își trage eșarfa de mătase de la gât și șterge praful de pe imensa ușă cu oglindă a șifonierului. Șifonierul neoclasic cu incrustații sculptate în lemn de măslin și mânere aurite în stil Napoleon III, după cum scrie pe eticheta lipită pe el. — Vrăjitoarele întind ulei pe o oglindă, rostesc o vrajă și pot citi viitorul în oglindă. Viitorul, zic, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pot să știu asta? Eu pe cine să cred? Poate că cenușiul din oglindă, viitorul, nu-mi este limpede pentru că în momentul ăsta nu mi-e limpede nimic. Și Helen îmi lasă mâinile să cadă. Face un gest larg spre șifonierele neoclasice, spre birourile în stil federal și cuierele în stilul Renașterii italiene și zice: — Păi atunci, dacă realitatea nu e decât o vrajă și tu nu-ți dorești cu adevărat ceea ce crezi că-ți dorești... Se vâră în sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să-l folosești după plac și după aceea să-l pui la loc tot pe ascuns, păstrînd secretul doar pentru tine ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Gîndise deja prea mult, se hotărî în sfîrșit să se apropie de șifonierul aflat pe peretele din fața sa, îi deschise atent una din uși și începu să caute printre umerașe. — Ia uitați-vă, le atrage atenția Părințelul, holbîndu-și ochii în direcția intrării, încercînd să străpungă cu privirea perdelele de fum care l împiedică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sta la discuții pentru că mai are de dat o mulțime de telefoane, și timpul îl presează. Mortăciune, în așteptarea loviturii pe care o visase o viață de om, și-a trecut în revistă toate uniformele pe care le avea în șifonier și cu foarte mare greutate s-a hotărît pe care o s-o îmbrace a doua zi. A ronțăit un kilogram de mere și a băut vreo zece căni de ceai. Din cinci în cinci minute a verificat tonul telefonului, temîndu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mă întorc și vom fi din nou toți trei împreună“. N-am găsit decât un altar închinat lui Elizabeth Short. Camera arăta ca hogeacul obișnuit al unui burlac din Hollywood. Era mobilată cu un pat rabatabil, o chiuvetă și un șifonier. Pereții erau însă ornați cu fotografiile lui Betty Short, poze din ziare și reviste, prim-planuri oribile de pe 39th, colț cu Norton, multe dintre ele mărite, pentru a scoate în evidență fiecare detaliu sinistru. Patul era ticsit cu cutii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dealurile de gunoi și tomberoanele. Vorbea părintește cu ele, le învăța să ciocnească și căuta să le dreseze, educîndu-le cu mastică... În domiciliu, Netuța scria pentru mine, cu degetul, cuvinte porcoase pe spatele maieului lui bărbată-su. Juca gajuri în șifonier cu ăi de-și plătise întreținerea. Iar cu ăilalți, de nu și-o plătise, nu mergea decât până acolo, că le ghicea greutatea din ochi... Pe la 5 dimineața, când s-a zborșit zorile, în suferință de mărăturică sau ciorbiță de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Practic, n-aveai nevoie decât de o voce bălaie și nevinovată, care să-ți înceapă: "...Lacul codrilor albastru". Deslușeai imediat plescăitul apei (îmbîcsită de mareea aceea de nuferi galbeni), repezindu- se ritmic în placa frontală a șifonierului. Nemaiavând de zăbovit decât patru versuri, până cînd: "Ea din trestii să răsară" și să-ți cadă lin pe piept. Lin scria, lin cădea. De răsărit, din trestii, îți răsărea. Obligat pe piept îți pica. Mulți s-ar fi întrebat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vocalele rostite între ele pierzîndu-se în negura timpului. Cele patru litere se numeau Tetragrama și erau acum pronunțate ba Yahweh, ba Jehovah, ba Iehova. 362 DANIEL BĂNULESCU Din baie, Sinistratul își dădu imediat seama că Răposatul se referise la lemnul șifonierului, care se umflase și se curbase de atâta amar de nuferi și de apă de lac. Și își și comunică părerea cu glas tare. Nu, fu contrazis de afară. Șifonierul ieșea din discuție. Răposatul fusese și-n viață un om
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își dădu imediat seama că Răposatul se referise la lemnul șifonierului, care se umflase și se curbase de atâta amar de nuferi și de apă de lac. Și își și comunică părerea cu glas tare. Nu, fu contrazis de afară. Șifonierul ieșea din discuție. Răposatul fusese și-n viață un om prea desprins de bunurile materiale. Fusese ghid în străinătate, la O.N.T. Fire emotivă și fină. Îl cunoștea ea. Tipul omului care nu s-ar fi împiedicat, nici mort, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din discuție. Răposatul fusese și-n viață un om prea desprins de bunurile materiale. Fusese ghid în străinătate, la O.N.T. Fire emotivă și fină. Îl cunoștea ea. Tipul omului care nu s-ar fi împiedicat, nici mort, de vreun șifonier. - Atunci ce avea? se interesă Doru prin ușă. Dacă era emotiv, poate că-i lipsea literatura, strigă el, pentru acoperi zgomotul robinetului, care țiuia și, la o infimă rotire spre stânga, împroșca un șuvoi disproporționat pe pantaloni. - Și atunci, eu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
începuseră să arate un pic cam lipsite de gust, așa că puștiul și-a făcut o notă mentală să le înlocuiască rapid cu niște imagini și suveniruri gotice. La fel procedase și cu vechiul lui trenuțel, care acum stătea îndesat pe șifonier, alături de dovezile obsesiei lui cu Pokemon-ii, care apăruse în urmă cu mai mulți ani și care nu-l ținuse decât preț de vreo cinci minute. Indubitabil, camera suferea din cauză ca Jake o frecventa numai două week-end-uri pe lună. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pătura electrică la temperatură medie. Închizându-și sutienul cel nou la spate, femeia și-a tras pe ea și chiloțeii asortați, din dantelă franțuzească neagră, după care a făcut un pas în spate ca să se admire în oglinzile gigantice ale șifonierului. —Nu-i rău pentru treizeci și doi de ani. Nu-i rău deloc, a spus ea cu voce tare, mângâindu-și abdomenul plat. Știa că lui James nu-i place să fie prea „evidentă“, așa cum se exprima el, așa că Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și des. Și, mult mai important, Julia își făcea curat în dulapuri în mod regulat, aruncând orice trecuse de sezonul în care fusese conceput. Spre deosebire de majoritatea prietenelor ei, care probabil că încă mai aveau rochii cu corset îndesate prin fundul șifonierelor, Julia nu se atașa niciodată de haine. Și nici nu se mințea singură, spunându-și că dacă n-a purtat o haină timp de un an, se poate totuși s-o mai îmbrace anul următor. Hainele erau date fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
doi erau înapoi în cameră. Noua achiziție a Juliei se odihnea întinsă pe pat. Femeia avusese dreptate: rochia neagră i se potrivise perfect. A luat rochia și a prins bretelele din panglică pe umerașul hotelului, după care a lipăit către șifonier. Picioarele goale i s-au cufundat în covorul delicios de catifelat. James stătea pe pat, butonând leneș și privind la zecile de canale TV americane. Majoritatea păreau dominate de „clipurile publicitare“ frenetice care făceau reclamă la orice: de la un aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cea mai frumoasă cameră de copil pe care o văzuse vreodată. Pereții erau vopsiți în bleu și aveau pictați și câțiva norișori. Toate obiectele din încăpere se încadrau în tema oceanului. Pe jos era un covor cu un delfin, pe șifonier erau pictate scoici, iar pe pătuțul ca dintr-o cabină de vapor fuseseră reproduse niște valuri. Dedesubtul pătuțului se afla un birou în miniatură și două rafturi încărcate cu jucării de pluș. —Au fost ale lui Caitlin, a spus Jenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu viața sexuală? Susan s-a holbat la Fiona uluită de bruschețea întrebării. —Ăăăă, păi, avem viață sexuală, dacă la asta te-ai referit. — Da, dar e o viață sexuală incitantă? — Dacă te gândești că Nick sare peste mine de pe șifonier, îmbrăcat în costum de Superman, atunci nu, asta nu se întâmplă, dar nici nu aveam o viață sexuală plată. Principala mea problemă e lipsa mea de încredere în mine. Am ajuns într-un asemenea hal încât, atunci când suntem în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Us“, al lui Craig Armstrong. Album cunoscut pentru muzica grozavă, numai bună pentru o partidă de sex, s-a gândit Julia zâmbind melancolică. În continuare, femeia s-a ridicat și s-a îndreptat, lipăind cu picioarele goale pe podea, către șifonierul vast care acoperea tot peretele opus. A deschis ușa și s-a aplecat zgâindu-se în interior. Ca să ajungă mai bine, a întors puțin capul și-a început să pipăie cu mâna până când a dat peste sacul negru de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
m-am prins! a pufnit Julia în zeflemea. În pat vrei să vorbesc obscen, dar altfel vrei să fac pe femeia timidă și virginală. Corect? — Nici măcar n-o să tratez întrebarea ta cu un răspuns. Apoi James s-a cufundat în șifonier, de unde și-a scos o pereche de pantofi de yachting scâlciați. Ce convenabil! Nu poți să-mi răspunzi fiindcă știi că am dreptate. Julia era conștientă că își coborâse argumentația la un nivel de bază, dar nu-i mai păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la o parte din ușă ca să-i facă loc să intre în cameră. Întâlnirea a mers bine? N-a fost rău. N-a fost deloc rău. Luca și-a scos cravata și haina de la costum și le-a agățat în șifonier. —O să fiu anunțat săptămâna viitoare dacă am primit sau nu contractul. Tu ai zburat fără probleme? Da, mulțumesc. Luca s-a aplecat în fața minibarului, de unde a scos o sticlă cu apă Perrier, pe care a dat-o peste cap dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar fi tăvălit în lipici, după care s-ar fi aruncat într-un șifonier etichetat „victimă a modei“. Ah, s-a gândit Julia. O soție de fotbalist! Încă un exemplu de triumf al prostului gust, susținut de prea mulți bani. Fata era drăguță și ar fi arătat infinit mai stilată - și mai în largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
repede de pe ea. Pentru ochii ei neverosimil de alungiți, care aproape că atingeau cu coada lor prelungă marginea de sus a urechii. Atât!... Am aprins, dintr-o pură plictiseală, din nevoia de a schimba... decorul, o țigară. Am găsit În șifonier, pe un raft, un pachet de țigări, pe jumătate plin, uitat de Mișu la ultima lui vizită. Sunt țigări lungi și subțiri, de culoare maro. Sunt țigări de damă, cred, și m-am Întrebat de ce Miș fumează astfel de porcării
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o nouă țigară tremurând, dar nu pot trage decât trei - patru fumuri și mă Îneacă o tuse drăcească. Tușesc spasmodic până-mi ies ochii din cap. Mă retrag În dormitor (o cameră simplă, unde nu am decât un pat, un șifonier și un raft cu cărți deasupra capului) și mă-ntind cuminte, privind oarecum liniștit pereții goi. Sau aproape goi. Mă enervează teribil tabloul cu părinții mei (mire și mireasă) surâzând. Mama ține În mâini un buchet mare de flori albe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
altă lume. O lume străină mie, o lume care nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie nestingherit, cu spinarea Întinsă, În forma-i binecunoscută. Ca și masivul șifonier, patul e o piesă veche, primită de la părinți. Bâjbâi după bărdița mea de tranșat carnea (o țin tot timpul după ușă... În caz că...). Realizez că aici am nevoie de artileria grea. Îndepărtez ușor, cu mare grijă pledurile și Înlătur salteaua groasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se ridică În fuioare foarte subțiri din brațele mele, din Întreg corpul meu. Strâng cât pot În mâna umedă coada securii. Și mă inundă iar un val de furie, venit din adâncuri nebănuite. Cu forțe refăcute, ridic privirea amenințătoare către șifonierul solid, În trei uși, care tronează măreț În cameră. E un exemplar frumos, negru și lucios. Îl privesc pe sub gene, cu un rânjet reținut, și-l simt Îngrozit, trezit din lunga-i și bicisnica-i somnolență. Îl simt urmărindu-mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]