729 matches
-
a transformat În dramă. - Poate că au vrut să se joace de-a jefuitorii de corăbii și s-a sfîrșit prost. - Cineva i-a tăiat gîtul, Lucas. Niște copii? Se ridică brusc și se postă Îndărătul geamului mare peste care șiroia ploaia. - N-ai să mă faci niciodată să cred așa ceva. Afară se lăsase noaptea, luminile radei se iveau tulburi prin geam, iar dincolo de ele, departe de toate, adesea izolat de restul lumii, se găsea Lands’en. Își puse mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
voiam să fug, dar nu așa cum Înțelegi tu. Voiam să fug În larg și să mă scufund, pentru ca tot coșmarul ăsta să se sfîrșească și, cu voia lui Dumnezeu, să mă duc lîngă Loïc. Glasul i se frînse. Lacrimile Îi șiroiau În tăcere pe chip. Era pentru prima oară că Marie o vedea plîngînd, dar, departe de a se lăsa impresionată, Începu să aplaude rar. - Frumos număr, dar nu ține. Hai, vino, am pierdut și așa destulă vreme. Gwen avu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ținură, așa că se lăsă să cadă pe scaunul pe care-l refuzase la intrarea polițiștilor În vorbitor. - Fiica mea n-a putut mărturisi așa ceva! E cu neputință! - Puștoaica dumitale de zece ani se Întoarce acasă În plină noapte de furtună, șiroind de apă de mare, a doua zi fiul dumitale Pierric, de doar șase ani, e găsit rătăcind pe faleză, neînstare să vorbească, iar dumneata vrei să ne faci să credem că nu ți-ai pus nici o Întrebare? Yvonne Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Avea o carabină la Îndoitura brațului. Piciorul drept era sfîșiat. Osul tibiei se ițea Într-un mod straniu. Un alt tip eșuase ceva mai departe și se tîra pe coate. Picioarele lui alcătuiau un ciudat unghi drept, de-a-ndoaselea. SÎngele Îi șiroia pe obraz. - Au amenințat că ne omoară dacă nu-i ajutăm să se pună la adăpost, Împreună cu lingourile, murmură PM. Atunci i-am cărat pînă la grotă. Marea urca. CÎnd au priceput că era o fundătură, cel cu carabina ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
furie și de neînțelegere. PM abia de-i aruncă o privire. - Ia mai taci, mă Împiedici să mă concentrez. O mînă Înmănușată În neopren negru și lucitor se agăță de scara care ducea spre puntea din spate a vasului. Capul șiroind de apă al unui scufundător ieși la suprafață, omul se cățără pe tăcute la bord. În partea din față a vasului, PM, cu brațele Încrucișate, Îl Înfrunta pe tatăl lui, delectîndu-se să-l vadă, pentru prima oară În viață, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încercă să se ducă spre ea, să-i Întindă cîrpele pe care le ținea În brațe, dar fără măcar să-l vadă, fetița plecă În goană ca și cum ar fi fost urmărită de Însuși diavolul. Gildas și Loïc ieșiră la rîndul lor, șiroind de apă și de noroi, cei doi ștrengari o luară și ei la goană fără să stea să-i asculte chemările, apoi văzu apărînd capul lui Pierre-Marie, care Încerca să ajungă la suprafață. Tocmai era gata să iasă din cavitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
livid, acesta nu izbutea nici măcar să articuleze cuvintele. Le făcu semn să-l urmeze, iar ei se precipitară afară, De Îndată ce ajunseră În curte, tînărul ridică ochii Îngroziți și arătă, chiar deasupra ușii, spre blazonul de piatră al familiei Kersaint. Acesta șiroia de sînge. Armelle se clătină, Marie avu reflexul de a Întinde brațul pentru ca ea să nu se prăbușească la pămînt. Cu ajutorul grădinarului, o duseră Înăuntru și izbutiră s-o facă să-și revină În simțiri, În vreme ce Lucas urca la mansardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
toată noaptea, și din pricina cărora d'Arrast nu putuse închide nici o clipă ochii. D'Arrast se trezise acum de-a binelea. Prin ferestrele cu gratii din fața lui zărea o curte mică. Argila roșie fusese desfundată de ploaia care se vedea șiroind fără zgomot peste un pâlc înalt de aloes. O femeie trecea ținând întinsă cu amândouă mâinile deasupra capului o basma. D'Arrast se culcă iar, dar în clipa următoare se ridică și coborî din pat, care se îndoi și gemu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pipotă. În jumătate din aceste combinații reușea să contreze cu lovituri la corp și, la fiecare lovitură încasată, simțeam cum mi se-nmoaie câte un pic picioarele și mi se taie răsuflarea. Până la sfârșitul rundei a șasea lui Blanchard îi șiroia sângele din arcadele sparte, iar eu aveam coastele învinețite. Și amândoi simțeam că ni se termină benzina. Runda a șaptea a constat într-o luptă de uzură dusă de doi războinici istoviți. Am încercat să păstrez distanța și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
termină benzina. Runda a șaptea a constat într-o luptă de uzură dusă de doi războinici istoviți. Am încercat să păstrez distanța și să-l pistonez cu directe. Blanchard ținea garda sus, ca să poată să-și șteargă sângele ce-i șiroia în ochi și să-și protejeze arcadele deja sparte de loviturile mele. De fiecare dată când ieșeam la bătaie, trimițând-i un un-doi în gardă și abdomen, îmi burdușea plexul solar. Lupta se transformase într-un război al secundelor. Așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
e la trei zile distanță de L.A.. Gândește-te ce ți-ar spune surioara ta dacă te-ar vedea în halul ăsta. Gândește-te ... M-am oprit când din ochii duși pe altă lume ai lui Lee au început să șiroiască lacrimi. Acum el era cel care stătea acolo ca partener de umplutură al propriei sale rude. Kay veni între noi doi, punându-și o mână pe umărul fiecăruia. Am ieșit înainte ca Lee să înceapă să plângă de-adevăratelea. • • • Secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o bucată mare de sticlă. Am împlântat-o în fața lui Georgie exact când el și-a smuls scalpetele din raft. A urlat și am simțit oțelul înfigându-mi-se în umăr. Rafturile se prăbușiră. Georgie căzu peste mine, cu sângele șiroindu-i dintr-o orbită goală. Am văzut revolverul pe podea, la câțiva centimetri distanță, m-am târât cu Georgie peste mine până acolo și am pus mâna pe el. Georgie înălță capul și scoase niște răcnete animalice. Se aruncă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
necunoscute, deși nu era inițiată în lumea cuvintelor magice și a incantațiilor. Nici Rahela nu s-a lăsat și a luptat pentru visul ei de o viață. S-a luptat ca un animal, cu ochii ieșiți din orbite și transpirația șiroind. Chiar și după trei zile și trei nopți, n-a strigat că vrea să moară ca să scape de chin. „Merita s-o vezi”, spunea Zilpa. Până la urmă Inna a reușit să întoarcă copilul. Dar efortul parcă ar fi rupt ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pomenești că pitește ea sticloanțele, printre blesteme!... Juca-o-ar în călcâie toți plutonierii! Plimba-mi-aș peleul peste coliva ei. Și... - ...Scurge-i-s-ar dintr-un ochi rom, iar dintr-ălălalt țuică! - Corect, boangă! Să nu i se scurgă?! - Să-i șiroiască... - Tîrî-mi-aș casa de copii pe sufletul cui nu-mi dă dreptate! - Eu ți-aș da... Că pe tine ciohordoaiaca nu te-ar angaja la gândaci. La mecla ta de pervers, nu te-ar primi nici să-i păzești closetul. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
instală în fotoliul de la rădăcina perdelei, eșarfa de ceață se lățise. Și completa deja contururile unui bărbat corpolent, cu ținută cazonă, păr rar, tuns drastic, fața lătăreață, rasă până la sânge, ochelari severi de baga. Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și violete, de pe materialul textil aflat în spatele său, îmbrăcînd speteaza fotoliului. Paradoxal, sub greutatea bărbatului, buretele fotoliului se curbă. Cețoasa apariție se aplecă spre servanta din stânga. Încărcă, în palmele-i de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puțin, el deveni tot mai șters În lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată, ca un fum... Mărturisesc faptul că... dar un plâns sonor, care crescuse În el până atunci, Îi șiroi pe gură, oprindu-i toate cuvintele. Tanti Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe un scaun și i-am Întins un pahar cu apă, să-și revină. Tremura din tot corpul și avea broboane mari de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit spre casă și Împrăștiind pete mari și roșii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Devin tot mai neliniștit. Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Macarie, sub geamul căruia avusese loc Încăierarea. Iulian a Încasat-o rău, iar costumul lui era rupt acum, plin de pete mari de sânge, de excremente și noroi. S-a ridicat În tăcere și, tot ștergându-și cu mâneca sângele șiroindu-i din nări și de la buza spartă, a plecat clătinându-se. De-atunci nu a mai venit niciodată În mijlocul nostru. De fapt, În toamna aceluiași an, am aflat că Iulian a fost ucis de un mistreț hăituit, care l-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din repertoriul intim. Mi-am spus că voi sărbători cu vin vechi când toată această poveste se va sfârși. Mi-e groază numai când mă gândesc. E cumplit. E iadul de pe lume la mine in baie: din țevile sparte, apa șiroiește Întruna, pereții, pătrunși de igrasie, s-au acoperit În mare parte cu o crustă cafenie, iar "gura" amenajată a gheului (În care se vedeau cândva spinările Întinse ale țevilor) e neagră acum, mult prea căscată, știrbită și urât mirositoare. Pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am strâns mâna cordial, ca la decernarea unui premiu important (s-a uitat la mine Într-un ochi, prostit) și i-am aterizat un „Mulțumesc mult, șefu... mult de tot!” Am ieșit victorios din biroul uriaș, În timp ce lui Încă Îi șiroiau uimiri din gura Întredeschisă. M-am ținut tare. Dar după ce am ajuns jos, la capătul scărilor, mi-am Îndepărtat masca falsului nepăsător, care Începuse să mă Încorseteze, și mi-am așezat la loc fața normală, pe alocuri suferindă, de proaspăt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pînă la mijloc, Își șterse ochii de spumă și acceptă din mîna mea prosopul pe care Îl luasem din teancul de lîngă bar. Ținîndu-mă de mîini, Își luă avînt din piscină și se ridică lîngă mine pe bordură, cu apa șiroind pe ea și scînteindu-i la picioare. Fericit s-o văd, i-am Înfășurat un al doilea prosop În jurul umerilor. — Paula... ești primul nostru membru. Sper că vrei să intri În club, nu? — Nu. Doar Încercam apa. Pare destul de curată. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca toată lumea din Residencia Costasol. Îmi pare rău că s-a Întors Împotriva mea. — SÎnteți unul dintre puținii oameni pentru care are o antipatie personală. SÎnteți psihiatru... — Și nu primul din viața lui, spuse Sanger, observînd abia atunci cum Îi șiroia apa din pantofi. Trebuie să mă schimb... așteptați-mă aici, aduc și ceva de băut. Ca prieten al lui Crawford, e important să auziți hotărîrea pe care am luat-o. Se Întoarse zece minute mai tîrziu, Încălțat cu sandale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]