682 matches
-
Editura Eminescu, București, 1979, p. 24). 48 "Se plămădește o ființă nouă în sacrele tipare./ Prea mari le simt. Dar mă așază-acolo/ Unul" (Focul, în vol. Călătoria continuă, Editura Cartea Românească, București, 1989, p. 85). 49 " Închide ochii: ceea ce șiroiește nu se poate/ Întrezări decât cu ochii închiși" (Meșteșuguri străvechi, în Câmpiile magnetice, ed. cit., p. 25). 50 Este, cum spuneam, trecerea dincolo, într-un veșnic acolo al începutului care face semn, unde "roiuri de sfinte albine/ miere curg din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu câteva mii bune de ani, în felul de-a face dragoste al celor doi avu loc prima mare repetiție a goticului pentru darea lui ulterioară la iveală din Evul Mediu european. Cu mâinile încă umede de trupul ei, și șiroind de elanuri de aceeași proveniență, încetul cu încetul Dedal se puse și pe lucrul în folosul obștii cretane ce-l găzduia. Ca mai-mare peste lucrători, democratica lui viziune de organizare umană se încredea pe deplin în priceperea meșterilor locali, recrutați
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
uneori, măi alea vară pe căldurile astea mari, si mai ales că fata când ai „probleme” , nu ai cum și unde să te schimbi, dar nu trebuie să refuzi, n- ai încotro...Lăură își amintea fără voie, de câte ori i-a șiroit sângele pe picioare, umplându-i bocancii, câte bătături avea la picioare, cum se sufocă de cald, cum ar fi aruncat cât colo centura, dar ținută era ținută, disciplină era disciplină. - Nu prea ești vorbăreața, când vine vorba de armata, concluziona
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și pe moarte, acolo, chiar în fața căminului studențesc, în imediata vecinătate a aleii principale, dar nimeni nu se arătă la orizont. -Unde mi-e supravegherea, omule! gândea Lăură, convinsă până atunci că este urmărită pas cu pas. Pauză...Cu sângele șiroindu-i pe cămașă, de acum individul insistă, reușind s-o mânjească destul și pe ea. Lăură continuă să-i înfingă creangă plină de spini în plină față, lovindu-l mereu cu putere . Deodată, la orizont își făcu apariția un grup
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
un podiș pustiu, pământ cafeniu acoperit cu pietre, lipsit completamente de vegetație. Se gândea cât de frumoasă e țara ei, adevărată grădină a Paradisului, raiul pe pământ. Abia aștepta să vadă culmile împădurite cu brazi, dealurile mănoase și apele limpezi șiroind printre stânci semețe. -Vezi de aceea, isi zicea ea în sine, n-aș putea trăi nicăieri altundeva...Nicio dragoste nu poate fi mai mare pentru mine decât dragostea mea pentru țară aceasta... Acest pământ străvechi, presărat cu oasele străbunilor săi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în hohote că și dansa...Îi făcu discret semn cu mâna, îi trimise câteva bezele și cu un fluierat prelung și sinistru trenul scrâșni nervos din rotile sale și porni târziu în noapte către necunoscut... LA TREABĂ! În zori, trenul șiroia unduind că un Harper gâfâind obosit printre coline. Lăură ațipise puțin, iar acum privea curioasă pe fereastră. Observa cum fâșia frontierei proaspăt arată acompania simetric calea ferată și avu o ușoară strângere de inimă. -Chiar aici, exact pe frontieră, isi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să răscolească în vechea hârțogărie, continuă să facă ceva nou, cu ordinatorul pe genunchi. Sleit, locotenentul coborî pe plajă la sfârșitul după-amiezei și se întinse pe nisipul călduț, dinaintea mării calme, înroșită de apus. Privind suprafața apei, avu impresia că șiroia de sânge. Când se trezi, era deja întuneric. Nastia se așezase alături, înlănțuindu-și genunchii cu brațele. "Ei, ai dormit bine?" "Eram terminat." "Ai crede că l-ați împins pe Hitler afară din Polonia. Glumesc, deși am prea puțin chef
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Paparudă-rudă Ieși afar' de udă! Udă cu găleata Peste toată ceata; Udă cu urcioru' Peste tot ogoru'; Deschideți porțile, Să curgă ploițele; Destupați pâraiele, Să curgă șiroaiele, Un răzor de vie, Ploile să vie! Un răzoi de usturoi, Să curgă șiroi!". În ritmul lui, încep să joace, iar sătenii îi stropesc cu apă și le dau bani. Caloianul ("Scaloianul", "Ienele") este tot un obicei ce-a fost practicat și la Costișa, de invocare a ploii. Când era secetă mare, se aduna
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fură făcuți una cu pământul. Bătălia lor era pierdută. Conrad cercetă cu oamenii săi toată curtea presărată cu cadavre. Îl căuta pe Hildebrand, care zăcea sub un morman de leșuri. Avea o crestătură urâtă pe frunte, din care sângele Îi șiroia peste fața aspră până și În moarte. Spada o mâ nuise În cele din urmă cu stânga, fiindcă dreapta Îi atârna neputincioasă, sfâșiată de un cuțit. Nu-i ucideți pe nobili, strigă ducele. Nu-i ucideți pe Eglord, pe Otto
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi fost vorba decît vreo 5 - 6 km. neasfaltați, numai că eram conștient că trebuia (peste câteva ore) să și revin pe același traseu, spre casă. Dacă mai și ploua între timp, mă închipuiam derapând pe noroiul alunecos, cu apa șiroindu-mi pe spate pe un drum necunoscut, devenit din cauza aceasta și mai lung. La deal, derapându-mi roata pe pietriș, pentru că-mi cuplasem pinioanele cele mai mari (asta înseamnând viteză foarte mică dar efort moderat - prin distribuirea optimă a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din ce în ce nai tare. Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre casele lor. Silvia nu avea baticul la ea. Ploaia îi udase părul ei blond și frumos din care se desprinsese o șuviță ce se odihnea rebelă pe fruntea șiroind de apă. Hai, Titi, că plouă din ce în ce mai tare! Hai, fuga, să mergem, acasă. Mi-e frig! Da, Silvia, hai, repede! Ploua. Sub acțiunea ploii, pământul se muiase. Sutele de picioare, care încălțate, care desculțe, l-au călcat, l-au sucit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și nepotul stăteau sub imensa cupolă a cerului albastru, de unde veneau neîntrerupte pale de aer fierbinte, care-ți frigea pielea. Participasem la un ritual de o cruzime înfiorătoare. Mă simțeam atât de copleșit, de neputincios și inutil, încât lacrimile îmi șiroiau pe obraji fără voia mea. Monstruos! Din poziția în care se afla acum Haiduc de pe botul făcut țăndări de loviturile nemiloase ale călăului se dezvelise un rest din maxilarul altădată întreg, lăsând să se vadă un rânjet sarcastic, aruncat speciei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
țâșnit într-o goană nebună cu bidivii mei "sirepi", încât acum era rândul lui să-și facă probleme asupra stării mele de igienă mentală. Alergam ca și cum aș fi fost lovit de streche. Cu anevoie m-a ajuns din urmă, gâfâind, șiroind de transpirație și extrem de nervos: Ce faci, măi, tâmpitule, ce alergi așa??! Ai înnebunit????? Eu n-am înțeles de ce mi se adresează astfel, deoarece el însuși venise cu această propunere. Și atunci, de ce? Eram foarte descumpănit și l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
le-am dat lui Mircea, care a fixat crucifixul la capătul grinzii de la intrare, ca o garanție a faptului că nimic rău nu ni se va putea întâmpla atâta timp cât vom fi sub oblăduirea Mântuitorului. Trupul Mântuitorului sfârtecat de piroanele înspăimântătoare, șiroind de sânge și cutremurat de convulsii bruște, copleșit de durere, ne vorbea într-un limbaj ce se adresa doar inimilor noastre: "Mă doare suferința voastră, dar nu Eu v-am provocat-o, ci semenii voștri cei răi. Nu Eu v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tatăl își frângea mâinile regretând că se mulțumise doar să-l întrebe pe băiat asupra hotărârii și nu decisese el în locul imprudenței juvenile. Iar mama, de când intrase în cameră, căzuse în genunchi, rugânduse cu lacrimi pure de iubire și durere șiroind pe față, la Dumnezeul neamului lor. Așa i-a găsit fiul. Iar fiul le-a povestit partea pe care ei nu o cunoșteau: cum Allah le-a auzit durerea și și-a trimis îngerul să le salveze fiul. Cum să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și denigrat niște reprezentanți ai Armatei Române ? Și vă reamintesc, de altfel, că sunteți aici pentru faptul că dumneavoastră nu v-ați satisfăcut serviciul militar nici până în ziua de astăzi... — Nu, nu este adevărat, să trăiți ! strigă Cristi, cu sângele șiroindu-i pe buze și pe bărbie. — Nu ? — Nu, domnule... — Întoarceți-vă puțin, domnule Vasile. Cristi execută ordinul și în sfârșit îi vede la față pe cei care îl loviseră tot drumul în dubă și chiar când i se făcuse rău
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu dinți se afundă din nou în pulpa mea dreaptă, mușcându-mă. M-am cabrat, urlând, și sângele descris un arc, stropind peretele atunci când gura câinelui de desprinse din mine. Se făcuse dintr-o dată frig în casă, dar fața îmi șiroia cu transpirație. Am început să mă târâi pe stomac, iar atunci m-a mușcat din nou, un pic mai jos de locul pe care îl sfâșiase înainte. Am încercat să mă debarasez de el. Am început să alunec spre câine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din care era format focul nostru. A trebuit să ne ridicăm tabăra și să continuăm să mergem pe Întuneric. La Început, ca să ne Încălzim, am pornit În ritm vioi, dar imediat după nu mai puteam să respirăm. Îmi simțeam transpirația șiroind pe sub haină, dar picioarele Îmi erau amorțite de frig, iar vîntul pătrunzător ne tăia fețele precum un cuțit. După două ore, eram epuizați, iar ceasul meu spunea că nu e decît 12.30. O estimare cît de optimistă tot ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lui buhăită prelungindu-se până la gușa fleșcăită, tolănită indecent pe cravata cu buline purpurii. Era fericit! Da! Își adusese aminte. Era o performanță deosebită pentru cutia lui craniană. Uf! Gândindu-se atât de intens, obosise, iar acum râuri de transpirație șiroiau din corpul lui de formă pătrată. Automat, întreaga lui construcție acum deshidratată în urma transpirației abundente a văzut ca într-o străfulgerare, damigeana pântecoasă plină ochi cu "agheasma de Zăvoaia". Ah! Ce bună ar fi fost! Deodată urangutanul a explodat. Băăă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu treaptă tot mai anevoios, tot mai încet până în momentul în care picioarele au refuzat să-l mai asculte și s-a așezat epuizat pe stratul înghețat de zăpadă. Nu mai putea; era sfârșit. Am obosit, zise Mircea cu sudoarea șiroind pe frunte. Să ne odihnim puțin; stați și voi. Ne-am așezat pe pojghița de gheață umăr la umăr, să ne mai tragem sufletul, stând cu picioarele vârâte în zăpadă până la genunchi. Ne-am dat jos rucsacurile improvizate și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
după coborârea din pom. Arătura era proaspătă; călcam cu greutate; fiecare pas făcut îmi solicita nemilos și fără menajamente un nou cuantum din stocul meu de energie care scădea proporțional cu efortul produs și viteza de înaintare. Oboseam. Transpirația îmi șiroia pe frunte și pe față, iar în combinație cu praful degajat din ciocălăi îmi creiona aspectul unui biet copil de culoare muncind până la epuizare pe plantația de trestie de zahăr a blestematului colonist. Lucrurile se complicau mai mult când vântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
când am asis tat la o slujbă ținută la Thomaskirche, unde se spunea că orga nistul era un descendent al familiei Bach și că la orga de-acolo ar fi cântat cândva însuși Bach. Țin minte că, ascultând orga, îmi șiroiau lacrimile pe obraz. Cred că într-o viață anterioară am fost o catolică înfocată. Pe de altă parte, nu cred în vieți anterioare și ulterioare. Dar încă vreau să cred în Moș Crăciun. R.P. Păstrându-ne - mai bine zis revenind
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
O scenă mi-a rămas în amin tire. Mi s-a dat într-o zi o minge uriașă de cauciuc, s-o împing prin parc. Mă văd și acum împin gând-o, pre cum Sisif bolo vanul, în timp ce lacrimile îmi șiroiau pe obraji. R.P. Sunteți printre puținii oameni pe care-i cunosc și care păstrează amintiri atât de triste despre Paris. A.R. Contracarez acum cu o altă amintire, mai veselă. Mama mea era fascinată de poezia lui Eminescu. Poeții ei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
1972) LUPȘANU Marin „Oameni simpli care vă câștigați sincer pâinea zilnică v-ați gândit în clipele voastre de fericire la câtă tensiune poate trece prin inimă primului nostru bărbat politic? Dacă nu ridicați-vă mâna la tâmplă și veți simți șiroind grijile patriei. A fi la cârma țării înseamnă a avea gravate pe chip nopțile ei de nesomn în așa fel încât în funcție de rotația vieții noastre să fie văzute și din trecut, și din viitor, a fi la cârma țării înseamnă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
bătea în ușă: „Noooo, mai încet...“. E drept, erau chirurgi care căutau splina în altă parte decât zicea anatomia, pediatri care „intrau“ pe vechea cicatrice să caute apendicul scos deja, ginecologi care completau fișe de bună purtare cu sângele pacientei șiroind pe saboți sau ortopezi care confundau stânga cu dreapta. Dar mai erau și anesteziști care alergau de sub duș, după o noapte de gardă, să ventileze pacientul vânăt-prună al altuia, chirurgi care-și țineau firea într-o arteziană de macaroane țâșnită
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]