701 matches
-
prieten al său. La șmecheri și la jigodii reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție putința de a ști că semenul lor e tot atît de întinat ca și ei. Mai departe, Hristos iartă ușor și pe deplin. Șmecherul nu iartă niciodată, ori dacă se înduplecă (fără ca să ierte), o face greu, în silă, cu țîrîita. Pe cînd Domnul: Nici eu nu te osîndesc. Mergi și nu mai păcătui. Nici eu nu te osîndesc..." A fi creștin e totuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întregul campus - atmosfera, poziția căminelor, arhitectura clădirilor principale - îmi amintea de Camden, deși aici era vorba de un mic colegiu foarte scump de la capătul lumii. - Ce ‛aci, dom’ Ellis, superchef astă-noapte, cum merge? strigă cineva în direcția mea. Era un șmecher din clasa mea cu un dram de talent. - Mamă, sunt frânt, sunt frânt rău, Jesse, i-am răspuns, plin de bunăvoință, apoi am adăugat, ca o completare: Supermarfă viața asta. Studenții continuau să mă strige în timp ce mă îndreptam spre Hambarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Bine spun Cărțile Sfinte, ținutul zorilor va fi și acela al sfârșitului lumii, iar învierea trupurilor va avea loc acolo unde Adam a ieșit din țărână. L-am invidiat, în acea clipă, pe băftosul de Kirk Douglas. Se zice că șmecherul și-a cumpărat, plătindu-l cu aur, un loc de veci chiar în fața zidului lui Saladin, în cimitirul speranței mesianice. Asta ca să fie sigur că va ieși printre primii din groapă în ziua supremă. Și să înceapă și o nouă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
te bucuri de averea bogatului și spiritul unui particular oare-care ca să te bucuri de ea ca un rege. (Inteligența să nu uzeze de violență.) Inteligența să nu întrebuințeze violența. Oamenii inteligenți n-au nevoie de proști ca șmecherii de naivi. (Șmecherii de naivi au nevoie; oamenii inteligenți n-au nevoie de proști.) Nu-i permis să vorbești altora decât de lucruri care le-ar putea procura avantaje: de principii, de descoperiri, de politică. Nu poți să te lauzi nici cu frumusețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de navă, Traian Băsescu a fost întotdeauna cochet. Era îmbrăcat impecabil, uniformele militare venindu-i ca turnate, deși corpul său nu era tocmai potrivit pentru un statut de Don Juan. Ceea ce a frapat la acest personaj, a fost aerul de ”șmecher de cartier”, care este un mestec de mâdrie, trufie și spirit de superioritate. În realitate, Traian Băsescu, era un om încătușat în propriile sale comportări, un prizonier al tristelor erori din perioada adolescentei și tineretei. În cursele lungi, pe mările
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Vasile, câinele de pază al sediului Partid Democrat. Participând la o conferință de presă, la sediul Partidului Democrat, Traian Băsescu fiind cel intervievat de jurnaliști, am putut să constat acel râs mânzesc al viitorului președinte al României, limbajul caracteristic unui șmecher de mahala. Știam că marinarii au ciudățeniile lor, mai ales când ajung într-o funcție înaltă, dar nici în felul acesta, fiindcă la Traian Băsescu s-au adunat toate acestea la un singur om. Ascensiunile lui sunt considerabile. După ce și-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ale românului? Adevărat. Partidul Alternativa României (PAR), devenit ulterior Uniunea Forțelor de Dreapta (UFD). Împreună cu mai mulți prieteni între ale literaturii am înțeles să ne "înrolăm" politic la prieteneasca solicitare a lui Laurențiu Ulici. Mulți însă au fost doar niște șmecheri de cartier. Vroiau slujbe bine plătite în deconcentratele județului. Am refuzat acest târg, și m-am retras. Societatea românească nu are nevoie de "implicarea scriitorului". Și asta nu fiindcă scriitorul nu ar avea ceva de spus în această societate. Ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spun la băieți: „- Băi, care vrea să mai bea vreun pahar de vin, uite, băi, bătrâneii ăia de-acolo o zis că ei vin cu vin, numai, hai să le culegem și lor grămezile de...” Imediat s-o dus niște șmecheri de-ăștia, care erau cu... le-o cules porumbul, o adus ăia vin, le-o dat vin... Acuma, instructorii când o văzut ne spun: „- Tovarășu’ inginer, dom’le, da’, dacă noi aducem o remorcă și niște saci, încărcăm și niște
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
spate, ori cutare, nu știu ce, da’ omu’ și rându’ ! Și n-aruncați, așa, pănuși de-astea, o lună de zile să-i culegem ! Faceți grămezile cât mai aproape !” Se face cam în jur de ora 11, 11 și ceva, vine-un șmecher de-ăla la mine și spune - acuma eram director - „- Dom’ director, da’ n-ați putut și dumneavoastră s-aduceți un utilaj de la Nicolina să-ncărcăm porumbu' ?” Eu mă uit la el: [râde] „- Dom’le, dumneatale vorbești serios sau glumești ?” Eu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Spre deosebire de alte reviste contemporane Symposionului aceasta, a noastră, avea câteva note speciale, calități mari la vremea aceea. Straiele prea modeste cu care a apărut în numărul 1 s-au schimbat repede; ba, curând (nici nu îmi pot explica în cadrul cărei șmecherii editoriale s-a întâmplat), Symposionul a devenit cea mai elegantă revistă a vremii. Nu mai avea nimic provincial, nici o urmă de timiditate, era poftit, oricând, în fruntea celor de rangul lui; dar de rangul lui administrativ, pentru că, de fapt, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
142 Paznic de țarină. 143 Plini de praf. 144 Cum trebuie, ca lumea (adv.). 145 Gard de lemn. 146 Varză (moldovenism). 147 Ostaș, voluntar, fără soldă. 148 De culori diferite (despre ochi). 149 Să scape de cineva. 150 Farfurii. 151 Șmecher, păcălitor. 152 Cerceta, căuta. 153 Javre, potăi (despre câini). 154 A opri (franțuzism). 155 A aduce vânatul (franțuzism). 156 Țesătură groasă de lână. 157 Înjurături. 158 A prăvăli, a răsturna (o căruță). 159 Vultur. 160 Cretă colorată. 161 Boem, vesel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dat douămilioane unei fufe fără dinți în gură. I-a luat niște adidași de trei milioane la un agarici, că așa a vrut mușchii lui. Era la biserică cu un diplomat și cu ochelari de soare, să vadă lumea ce șmecher e. Dus cu capu’! O lume veselă în inconștiența ei. Încă se mai poate trăi. Chiar te tonifică, te aduce cu picioarele pe pământ. În lumea lui Mirel, din moment ce mă învârteam pe lângă Gigi Kent și alți indivizi de valoare, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la ora aia erau că anestezicele pe care ei le băgau în mine erau absolut ineficiente și că o să adorm în vecii vecilor. Că sunt imun la doftoricalele lor. După aia m-am trezit cu un asistent cu mutră de șmecher, care mă întreba câte degete are la o mână. Mi-a băgat un furtun pe nas și nu mai știu ce a făcut după aia. Uneori uit al dracu’. Mi se pare că dimineața zilei în care mă aflu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la spital la mine. De fapt, mai nimeni dintre căcănarii ăștia nu se obosise să mă viziteze. Io eram bun când aveam garsoniera aia unde se refugiau când voiau să și-o tragă și să se îmbete. Toți niște meschini. Șmecheri ratați. În lumea asta mizerabilă, șmecheria rămâne singura formă de demnitate, zicea cineva. O lume de idioți cu mâna uscată și ureche de tinichea. Bălănescu o să ajungă probabil și el într-o zi să-și facă pantofii cu icre negre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mari și elegante localuri de noapte ale Bucureștiului: „Monte Cristo“ și „Melody Garden“. E un copil al mahalalelor, ca și mine - și mai de mahala decât mine, născut și crescut În Tirchilești, vecini cu „Țigănia“ plină de hingheri, de „șme“ (șmecheri), de „șuți“ (hoți) și de „trăsnitori“ (spărgători), printre care Victor Talianu, „gagiul șucar al bufe lor“ (amantul frumos al prostituatelor), cu „crăcanii“ (panta lonii) lui marinărești, brâu roșu și că mașă de noapte cu arnici la gât, purtând legănat pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
într-adevăr, cu o mie, dar după ce-o curăț, o încleiez și-i fac tapițeria. Toată treaba te-ar costa șapte sute. Trei sute și cu șapte fac fix o mie. Cu trei sute însă îți cumperi o canapea nouă.“ „Are dreptate șmecherul -i-a zis domnul Bouleanu soției fluturând cei trei sute de EURO -, acum zău că mă simt nițel vinovat.“ „De ce să te simți vinovat?“, l-a consolat, fericită că avea un bărbat deștept, doamna Bouleanu. A luat omul marfa, a plătit.“ „Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca odinioară și că, trecând anii, o seamă de păreri ce cucereau prin franchețe și tupeu se arată a fi enormități, dacă nu prostii pur și simplu. La douăzeci de ani, e oarecum admisibil să spui că Mozart era un șmecher, dar s-o repeți și la bătrânețe, asta se cheamă eșec. Cum să devii genial în numai jumătate de an Oricine îi pomenea numele venea cu precizarea: un dobitoc sinistru. Colonelul Clăpocea era, neîndoielnic, un dobitoc sinistru, iar colegii, cunoscuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întâi pe gânduri și apoi se spălau proștii cu apă rece. Libertate, libertate, dar nici așa, să înnebunești țara cu libertatea. Zvonul s-a dovedit a fi adevărat. În Zori Noi 2 s-au băgat experimental chiuvete maro, iar niște șmecheri din Zori Noi 1 le-au dat bani constructorilor - i-au corupt, cum s-ar zice - și au luat ei chiuvetele maro. Fiind experimentale, nu erau maro, ca pantofii, ci căcănii. Totuși, era o schimbare. Cădea șmecherul pe gânduri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
maro, iar niște șmecheri din Zori Noi 1 le-au dat bani constructorilor - i-au corupt, cum s-ar zice - și au luat ei chiuvetele maro. Fiind experimentale, nu erau maro, ca pantofii, ci căcănii. Totuși, era o schimbare. Cădea șmecherul pe gânduri în cada vernil și, când se oprea și apa rece, se clătea în apa reținută din vreme în chiuveta maro, bătând ușor în căcăniu. „Măi, ce-i dezordinea aia de la voi din județ - i-ar fi zis tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ani, Allain vrea ca asasinii să ne mai apară odioși, groaza să fie groază, crima să-ți dea fiori și să nu mai dormi noaptea fiindcă ai văzut la matineu un film cu criminali. Ce imaginație mai are bătrânul! (Un șmecher - zic lucizii.) Eu i-aș da banii ceruți. 23: A murit la Leningrad nepotul lui Fiodor Mihailovici Dostoievski, ultima rudă rămasă în viață a bătrânului diavol - Andrei Dostoievski, om la 59 de ani, inginer și profesor la Universitatea orașului, fie
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
făcut-o tanti Geta de la II. M-am gândit că, nu știu de ce, dar ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta-i mai nou damblaua șmecherilor de la „Negruzzi“), iar fetele în „creații“ de voal, catifea și ce ne mai rostuiesc mămicile noastre de la pilele lor, croite cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea am vrut-o scurtă și fără mâneci, dar tanti Geta
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dar eu am mai rămas o zi. În ,,ciclu doi” fusesem o vreme ,,veselar” , adică mă ocupam cu distribuirea tacâmurilor în sala de mese; naiv și neatent cum eram, am fost furat și am predat cu lipsă în gestiune. Un șmecher din perimetru mi-a propus atunci ca în schimbul unei sume de bani să-mi facă rost de tacâmuri, dar n-am acceptat. Când a venit ziua liberării, plutonierul major nu mi-a dat liber până nu am semnat că îi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
întâlnit, în fapt, o atitudine de minciună și prefăcătorie pe care eu n-o înțelegeam. Ca tânăr, la 20 de ani voiam și eu să-mi fac un viitor prin muncă cinstită și efort propriu, dar întâlneam tot felul de șmecheri cu funcții care mai mult își băteau joc de mine. Iar prin scrisorile trimise, se pare că i-am deranjat destul de mult pe escroci. Atunci pentru orice om erau două posibilități; fie te băgai mai mult sau mai puțin în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Vestire reprezintă apariția unui personaj, a unui mântuitor care ,,ia păcatele oamenilor asupra sa”; o abordare primitivă care nu face decât să sporească debusolarea din mintea oamenilor. În acest fel tot mesajul cade în derizoriu, iar asta face loc multor ,,șmecheri” să se pună bine (în capul lor) cu ,,preceptele Bisericii”. În virtutea ideologiei în care au fost dresați, mulți șmecheri care se bat și ,,cu cărămida în piept” cum că ei au ,,școala vieții”, se pretind ,,oameni onorabili”, în condițiile în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
face decât să sporească debusolarea din mintea oamenilor. În acest fel tot mesajul cade în derizoriu, iar asta face loc multor ,,șmecheri” să se pună bine (în capul lor) cu ,,preceptele Bisericii”. În virtutea ideologiei în care au fost dresați, mulți șmecheri care se bat și ,,cu cărămida în piept” cum că ei au ,,școala vieții”, se pretind ,,oameni onorabili”, în condițiile în care trecutul lor arată oribil. Ajunși la 60-70 de ani, aceștia se mai întâlnesc astăzi prin parcuri ca niște
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]