7,108 matches
-
cu Iordache. Pe-o bere, atât! Mai lungiți-o și voi până la următoarea "vedere". (iese) BUFONUL: Hotărât lucru, Nea Costică nu gustă modernitatea... IERONIM: Ce mai spune povestea, Bufonule? BUFONUL: Ochii lor străluceau ca doi stropi de întuneric topit... CEZARA (șoaptă către Ieronim): Începe să fie adevărat. (Bufonului) Mai departe! BUFONUL: Ea îl iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta... (Cei doi se îmbrățișează. Ies încet. Intră Nea Costică.) Ce cauți, Nea Costică? NEA COSTICĂ: Am terminat linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
când vântul va sufla / Teiul se va legăna, / Florile-și va scutura, / Lin că mi te-o deștepta / Sub rotirea norilor, / În căderea florilor. / Sub lucirea stelelor, / Către locul ielelor. / Sub frunza stejarilor / La glasul izvoarelor, / Și al ursitoarelor...// CORUL (șoaptă repetată, ca o reverberare): Ursitoarele! Vin ursitoarele! Ursitoarele! (Intră cele trei Ursitoare. Din spatele Mamei, care pare a-și apăra copilul.) PRIMA URSITOARE: Ca și leii fii de tare / Și frumos ca primăvara./ Să fii gingaș ca o floare, / Luminos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-o mănânci și căpătâiul pe care-ți reazemi capul. Cu osebire îmi place să țes și să cos straie frumoase, și-n vreme ce lucrez îmi place să îngân câte-un cântec auzit în copilărie. Îmi mai place să ascult șoaptele nopților senine de vară, ca și glasul supărat al viscolului, iarna, când joacă pe pereți umbrele focului din sobă și toată suflarea s-a tras în adăposturi. E frumoasă viața, Măria Ta, când știi că-n juru-ți e pace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de domnișoară, s-a-ngălbenit, s-a zăpăcit și de emoție-a-nflorit a doua oară. * B1: Toamna, cu-a ei albă frunte și cu galbenii conduri, a lăsat argint pe munte și rugină pe păduri. * B2: Murmur lung de streșini, risipite șoapte cresc de pretutindeni și se pierd în noapte. Rareori, prin storuri o lumină scapă de-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă și-mi trimite-n față raza ei răsfrântă... F4: Ploaia bate-n geamuri; streșinile cântă. B2: Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe creștetul unei babe îngenunchiate și pare a se ruga. În dreapta dincolo de ușa care desparte cele două încăperi, o odaie de țară, cu o fereastra și o ușă de ieșire. Ilinca și trei babe, pe lavițe și scăunele, tăifăsuiesc în șoaptă, cu mâna la gură. Pe ușa exterioară a încăperii intră Popa Niță și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i! Așa-i!... Fruntea grea de ani a lui badea Costache s-a plecat involuntar și ochii au fixat un punct de lângă vârful opincilor sale... Un gând greu ca un bolovan îi apăsa creierul și fără voie a îngăimat -în șoaptă - ca un oftat: „Iartă-mă, Costăchele, băiatul tatii!” Nici nu se veștejise perla primei lacrimi și alta îi urmă... Era lacrima părerii de rău pe care o purta în suflet de o viață... Omătul devenise greu de apă. Un soare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
erau cufundate în întuneric. Abia își dădeau seama pe unde se aflau. La o vreme, Costăchel s-a oprit, cu urechea ciulită. Ia ascultă! Nu ți se pare că se aude mers de animal - cal sau vită? a întrebat în șoaptă Costăchel. Care-i nebunul care să umble la ceasul ista pe așa o ploaie? Măi Petrache! Ceva nu-i în regulă... Am auzit mers de animal... Ți s-o fi năzărit și ție. Poate. Dar nu cred. Ia spune-mi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costăchel să depene nenorocirile prin care a trecut până ce a ajuns acolo... Ce faceți, huhurezilor? S-a umflat orzul în voi și nu aveți somn? Stingerea!!! - a răcnit ca scos din minți gardianul. Cei trei au continuat să vorbească, în șoaptă. Așa-i aici, Filipe. Nu-i nici o deosebire față de infernul rusesc. Nici una! Acum, spune-mi despre tine. Să nu crezi, dragule, că aiștia depun prea mare efort să-ți pună în cârcă tot felul de crime... Nuu! Le au gata
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lui mică și scumpă a apărut cel mai magnific zâmbet din lume. Sunt așa de fericită că exiști! micuțul meu prinț... cum n-o să-ți poți imagina vreodată. Nicoleta și-a strecurat capul pe ușă și m-a strigat În șoaptă: Diana! Te așteptăm În sufragerie. Avem o surpriză pentru tine. Flori, șampanie, prăjituri și o mulțime de confeti - ca un zbor de fluturi - m-au Întâmpinat la intrare. De asemenea, erau acolo părinții mei, Nicoleta cu soțul ei și fiul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și apariția ei a făcut ca cele două bătrâne aflate Înăuntru să o privească curioase și cu insistență. Vânzătorul a avut o reacție neașteptată. Se uita consternat, mut de uimire și tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas tremurat, a cerut o pâine. A primit pâinea și cei câțiva cenți, rest la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ceva... precum cel care se Îneacă, plutind o vreme... crezând și sperând că mai există o salvare. După zbuciumul chinuitor În căutarea unui punct de sprijin - mă prăbușeam din nou În valuri. „Hei! E cineva la mal?” Niciun sunet, nicio șoaptă nu străbate clipa. Încă mai plutesc În stare de agonie. Nu văd nimic, nu sunt nimic! Plutesc Între viață și moarte și nu mă pot hotărî... Nu știu cine m-a pus să intru În direct Într-o emisiune la radio. Emisiunea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se roteau ... deasupra criptei negre și pe fruntea mea, arsă de dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când toamnele plângeau ... și plecat În mare taină, când fulgi albi sărbătoreau ...” File de jurnal. (10 oct. 2001) Iubire și neant... ( din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar visez, încă visez, îl aude pe tatăl ei bodogănind, îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate nenorocirile, iese, el se clatină zâmbitor în lumina lunii și se răstește la tatăl ei: "Așa vă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mi doream, haine ca o actriță de la Holywood, mâncare pe alese când atâția oameni crăpau de foame. Să nu crezi că eu nu mergeam la cozi în timpul anului școlar, dar așa, de formă, fiindcă elevii veneau și-mi spuneau în șoaptă tovarășa, v-a ținut mama un loc la coadă, acum s-a dus la serviciu, dar i-a luat locul tata. Cum puteam să înșel inima curată a unui copil, mă duceam și eu și stăteam la coadă, uneori noaptea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bărbat a îngenuncheat, după el rânduri, rânduri, ca o holdă pusă la pământ de furtună, s-a făcut o liniște nefirească, umbla printre oameni duhul morții, dar toți erau fericiți, "trebuia să ajungem și la asta", spuneau unii aproape în șoaptă, "era prea multă foame și disperare, trebuia să dăm drumul la porțile temniței, dar acum ce ne facem, stăm adunați aici ca oile în țarc, cineva trebuie să ne conducă, dar cine să fie acela din marea aceasta de oameni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
facem pe Vișinel să înțeleagă că este al nostru, chiar dacă a crescut într-un alt mediu; îl vom ajuta să deprindă regulile casei, îl vom educa, va merge la școală, îl vom aduce la civilizația noastră... Discutară multă vreme în șoaptă, punând pe toate fețele modul în care ar fi posibilă rezolvarea situației. Apoi se așternu tăcerea, dar nici unul dintre ei nu trecu în lumea viselor. De câteva ori Alex încercă să o liniștească: - Dormi, draga mea, mâine mergi la serviciu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
du te - vino continuu, care făcea timpul să pară mai grăbit În curgerea sa printre oameni: persoane În halat alb intrau și ieșeau mereu, strigând agitate tot felul de nume și trântind cu nepăsare uși,grupuri de oameni discutând În șoaptă ori vociferând cu gravitate peste niște foi scrise. Cineva Într-o salopetă portocalie Împingea din celălalt capăt al holului o targă mobilă, pe care se afla lungită o femeie gemând. Mai văzu un cuplu de vârstnici care Încerca precipitat să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nou gâtul spre Înainte ca și cum ar fi vrut parcă să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe buze. Îl privi grav, atingându-i cu degete tremurătoare obrazul și se miră văzând cât de mult se schimbase. De afară străbătură vocile unor copii care țipau fugăriți. În capelă eram eu cu tanti Valeria (care mă exaspera cu șoaptele ei ca niște sâsâieli) și mama, retrasă, adâncită În gânduri fumurii. După ce strivi cu batista șuvițele de sudoare de pe chelia-i denivelată, domnul Martin zise dintr-o dată că l-a visat foarte ciudat pe Colonel (cum Îi spuneau prietenii după ce
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc. Se transformase Într-un zumzet blând, care-l Împresura somnolent, ca o șoaptă prelungă. Plutea undeva Între reverie și somn, când simți dintr-o dată o foșnire caldă În preajmă și degete fierbinți mângâindu-i ochii. Inima Îi zvâcni cu putere și se zgudui de o trăire izvorâtă din adânc, care-i Înrâuri toată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
putea constitui un indiciu oricât de palid, de acceptare. Ideea că ar putea lansa un asemenea semnal o înspăimânta. Nu se vedea cum i-ar sta în haina acestei posturi. * Timpul însă nu s-a subordonat acestor crezuri mărturisite în șoapta intimității, în clipe de mare taină. Tot întâlnindu-se cu diverse prilejuri, cei doi își îngăduiau să converseze câteva minute, timp în care reușeau să schimbe amabilități, fără a se angaja în detalieri. Un la revedere, urmat de un zâmbet
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Maria cum spală vasele, dar a sunat telefonul și a trebuit să mă întorc la mine în cameră. Știam că nu le place să fiu de față când vorbesc cu cineva de la serviciu. Prin fața ușii mele pașii lor treceau grăbiți, șoaptele lor sunau la fel, apoi veni Maria și-mi spuse să mă pregătesc, că mergem la plimbare. Mi-am pus o rochie bej cu mânecă lungă și închisă până la gât. Eram tare mândră de gulerașul meu care ascundea frumos pistruii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
facă frică că mă uitaseră acolo. Trecătorii nu mă băgau în seamă, însă de la un timp am început să recunosc unele chipuri și asta mă înspăimânta și mai tare. Mi-am dat seama că unii le spuneau altora ceva în șoaptă, tot așa cum își șopteau și Mircea cu Andreea. Apoi își dădeau coate și îmi zâmbeau cu subînțeles. Îmi spuneam că poate e coadă la înghețată sau că un ambuteiaj îi împiedică să vină mai repede. M-am căutat prin buzunare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de pe bancă, nu pentru că nu-mi mai aminteam numărul autobuzului sau adresa, ci pentru că nu aș fi vrut să dau nas în nas cu mutra Andreei sau a lui Mircea când aveau să deschidă ușa. Probabil că asta vorbeau în șoaptă, asta trebuie să fi plănuit. Urmau să mă abandoneze în parc. Și totuși știam că mă iubesc. Eu nu voiam să accept în ruptul capului să rămân pentru totdeauna aici. M-am ridicat și m-am îndreptat spre bulevard. La
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un restaurant... Intrară în cel mai luxos și mai scump restaurant din oraș. Ambianța o copleși pe Olga de la primii pași făcuți pe covorul gros de pluș, de culoarea vișinei putrede. Luminile discrete, lumea bună de la mese, care vorbea în șoaptă de parcă toți aveau a-și mărturisi numai taine, muzica ce abia se auzea, filtrată printr-o cortină fonică voită, totul simula o atmosferă paradisiacă. Soții luară loc la o masă într-un separeu. Imediat, șeful de sală, însoțit de doi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]