9,824 matches
-
un pește, atât și nimic mai mult. Un pește cu poșetă pe umăr, în fulgarin și cu telefon mobil. Am lăsat capul într-o parte și i-am zâmbit, m am apropiat și mai mult de ea și i-am șoptit în Babilon am ascuțit creioanele, curvo, iar tu habar nu aveai, iar Durerea și-a frecat ghearele cu sare și le-a înfipt în ficat. Am simțit că mor. Atunci am dorit să aflu neapărat dacă acel creion înfipt în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ca Într-un moment prielnic să se repeadă asupra lui Ștefan, să-l răpună mișelește pe la spate ca să poată lua liniștit Moldova. La un moment dat Însa, pe când țiganii ziceau cu foc din viori și din cobză, un curtean Îi șopti ceva la ureche lui Vodă. Inima sultanului sări de la locul ei, acesta gândindu-se că slujitorul domnitorului moldovean Îi observase sabia. Sultanul se ridică pe furiș, se strecură afară, vrând să scape de arma ascunsă. Dar unde o putea el
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nepoata mea? Nu! A rămas cu mama lui la hotel. S-au cunoscut la Berlin. Ea iubește mult muzica, este mereu prezentă prin sălile de concert. Așa l-a întâlnit. Îl iubește foarte mult. Apoi, lăsând ochii în jos, a șoptit: Măcar ei...! Și zâmbi trist. Aș fi vrut s-o îmbrățișez acolo, de față cu toată lumea. Era Clotilda mea! Caldă, sensibilă. Vestea aceasta și prezența ei m-au tulburat foarte tare. A doua zi, noi plecam la București, Mihai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
rămase înmărmurit. Simți că leșină, că i se moaie picioarele. Se sprijini de tocul ușii. Femeia înaintă către el. Era frumoasă, blondă, cu părul bogat revărsat pe umeri, cu ochii mari ațintiți asupra lui. Auzi: Tu ești, Petre? Și el șopti: Clotilde! Nu, nu sunt Clotilde, sunt Eleonor, sora ei! Ai uitat? Ea nu mai este, doar știi, nu? Dar ești atât de palid! Te rog, așează-te. Unde am ajuns? Unde sunt?, întrebă pierdut Petre. Tu locuiești la parter, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de română primite de la Clody și Mihai. Amintiri, glume, râsete, surorile care cam uitaseră respectul față de "maestru" și fratele mai mare. Cele două doamne rețineau atenția. Camelia se așeză în fața lui Petre, alături fiindu-i Mihai, care începu să-i șoptească ceva la ureche, Petre gândind că s-ar putea să-i înghită un cercel. Ea zâmbea, ochii îi străluceau de bucurie, se îmbujorase la față. Cameliei îi venea bine costumul albastru-marin, purta o garnitură de cercei și un colier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
n-am vrut să-mi fac de râs maiștrii de la Școala de meserii, care m-au învățat. Am venit să-ți mulțumesc, dar și să mă achit! Domnule Petre, apoi poftiți în casă, să ședem oleacă. Badea Ion păși înainte, șopti ceva la ureche lelei Maria și intrară în "camera cea mare", de oaspeți. Totul lucea de curățenie, pereții erau împodobiți cu scoarțe viu colorate, lucrate în casă, mobila era ieșită din mâinile meștere ale badei Ion, din perete vegheau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din cap de câteva ori. — Noi plecăm. Te rog, transmite-i mamei tale sănătate din partea mea, spuse primarul, după ce se sfătui câteva minute cu polițistul. Au plecat cu toții, cu excepția polițistului Ninomiya, care s-a îndreptat spre mine și mi-a șoptit: — Nu voi face raport despre cele petrecute în noaptea asta. După ce-a plecat, domnul Nakai a întrebat, îngrijorat, ce-a vrut polițistul. — A spus că nu va face raport. Am avut impresia că vecinii din apropierea gardului au auzit ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
De două sau trei ori, pe vremea când munceam la munte, am avut impresia că școlarii mă privesc cam ciudat. Într-o zi, pe când duceam niște coșuri cu pământ pe umeri, au trecut câțiva dintre ei pe lângă mine și-au șoptit: — Crezi că e spioană? Am rămas uluită. Am întrebat-o pe fata de lângă mine, care căra și ea pământ, ce-au vrut să spună băieții. — Poate pentru că ai aer de străină, răspunse ea, serioasă. — Zău? Și tu crezi că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
privirile ațintite în gol. — Kazuko. — Da. — Ce-nseamnă că ai unde să mergi? M-am înroșit până-n vârful urechilor. — Domnul Hosoda? Am tăcut. — Să-ți spun ceva care s-a întâmplat cu mult timp în urmă? Da, te rog, am șoptit eu. Când l-ai părăsit pe Yamaki, soțul tău, și te-ai întors în casa din strada Nishikata, n-aveam de gând să-ți reproșez nimic. A fost atunci ceva care m-a determinat să spun că m-ai tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pentru că știam că-i plăceau foarte mult și am făcut omletă. Am mai pus niște becuri în sufragerie ca să pară mai luminoasă și mai veselă. Pe când așteptam, Osaki, fata de la han, și-a vârât capul pe ușa bucătăriei și a șoptit, precipitat: — Scuzați-mă. Nu i se face rău? Bea alcool distilat. Ochii i se holbaseră mai mult decât de obicei. — Alcool distilat? Vrei să spui alcool metilic? — Nu, nu-i alcool metilic... — E periculos? Se îmbolnăvește? — Nu, dar... — Atunci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bune. Atunci? Își va reveni? — S-ar putea să nu-și mai revină. E mai bine să știi. Pentru prima oară în viața mea eram și eu conștientă de neputința ființei umane în fața muntelui de disperare. — Doi ani? Trei? am șoptit, tremurând. — Nu știu exact. În orice caz, nu mai e nimic de făcut. Doctorul Miyake mi-a spus că și-a făcut rezervare la izvorul termal Nagaoka din Izu. A plecat împreună cu asistenta. I-am condus până la poartă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să fac. În cele din urmă, cu un soi de disperare turbată, m-am apropiat de ușă, gata să mă prăbușesc peste ea. — Vă rog să mă scuzați! am strigat, trecându-mi vârful degetelor peste rama ușii. Domnul Uehara... am șoptit apoi. A răspuns cineva. Era însă voce de femeie. Ușa de la intrare se deschise și în hol apăru o femeie trasă la față, cu vreo trei-patru ani mai în vârstă decât mine. Avea un aer demodat. — Cine sunteți? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Mi-a cuprins umerii. Ușor. Îmi simțeam tot trupul învăluit de pelerina lui. Nu-l respingeam. Mă cuibăream mai aproape, pe măsură ce înaintam. Ramurile copacilor la marginea drumului. Ramuri fără nici o frunză, subțiri, ascuțite, străpungând cerul nopții. — Sunt frumoase ramurile, nu? șoptii eu, ca pentru mine. — Vrei să spui, armonia dintre flori și ramurile negricioase? întrebă el, tulburat. — Nu mă refer la florile copacilor... sau la frunze... sau la muguri... Îmi plac ramurile. Chiar și golașe sunt pline de viață. Nu seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Rafturi de bibliotecă, mese cu cărți, librărie - / Oare-am pătruns în comoara din ŤNopți una o mie?ť. / În juru-mi fioruri se țes de tainică vrajă / Și-n umbră eu caut Duh pus comorii ca strajă. / ŤSesam, te deschide!ť șoptesc eu atunci, prins de teamă, / Și iată: coperți sar în lături ca uși care cheamă. / Și cărțile nu mai sunt cărți, înân>negrită hârtie - / Văd săli încărcate cu scule de-naltă magie. / Ușor ating una - deodată răpit sunt în zbor
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
cei doi, care au împreună o fetiță de trei săptămâni, North West, s-ar fi logodit. ”Kim și Kanye vorbeau despre copil, când, chiar atunci în mijlocul discuțiilor, acesta a cerut-o în căsătorie. Ea a început să plângă și a șoptit ” Da”, a declarat o sursă publicației OK!Magazine. ”De data aceasta, ea își dorește ceva diferit și exotic. Vrea ceva în genul ceremoniei artistei Kate Perry cu Russell Brand, care s-au căsătorit în India, tema aleasă fiind tot una
Kanye West și Kim Kardashian vor să se căsătorească în Egipt by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72013_a_73338]
-
desfășoară în cadrul unei scheme date. Există o finalitate a acestui proces? Întotdeauna am crezut că da. Nu poate fi totul întâmplător și atât. Atâta risipă pentru nimic. Și necredibil, și neeconomic. Și atât de trist. Acel fond profund, intuitiv, ne șoptește că nu e posibil. Și pe deasupra, mai e acea eleganță estetică care e mărturia unei cauze și unui scop. Chiar și ludice. Un ludic superior. Și toate procesele biologice se produc pentru a asigura integritatea și infinitatea vieții. Numai că
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
luat în brațe peste donița cu bragă și coșul cu acadele, și m-a purtat șchiopătând, bătrânul, pe mai multe ulițe de mocirlă. Și pentru că nu cunoscusem mângâierile tatii, simții o tresărire tagică și dulce. - Băiatu taica... taica băiatu... îmi șoptea Ali la ureche, improvizând în dezacorduri mângâietoare vocabularul sărac, învățat pe drumul dintre școlile primare, și cu ce-i mai rămânea din brațe, împovărate cu bragă și cofetărie populară, mă strângea pitit subt urechea lui, cu gaura înecată de o
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
aud și-l aud și mă urmărește de parcă m-aș plimba noaptea pe străzile orașului de jos, pe strada Azilului, de pildă, și vîntul ar face să bubuie foile de plastic care acoperă zidurile insalubre ale vechii biserici și aș șopti pentru mine: sînt duhuri, nu-i așa? Sînt duhuri...
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
eu. - Ceva mai ieftin, ceea ce ar fi și în cazul tău. - Chit că nu-s femeie? - N-oi fi tu femeie, dar îmi ești camarad de școală. Și ai nevastă. La vorbele astea Liza mă luă de gât și-mi șopti la ureche: - Cumpără-mi și mie, te rog, cumpără-mi și mie! - Păi la cât m-ar aduce cu rabatul ăsta? - Te-ar costa două mii de evra. - Două mii de evra pentru un vers? - Da. Și nu e scump ținând cont
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
ăsta e un preț pentru tine, cum am spus deja. Pentru alții e mai scump. Vrei sau nu? - Nu. Mulțumesc frumos. Dar dat fiind că am fost colegi de școală, ai putea să-mi furnizezi gratis minunăția asta de vers. Șoptește-mi-l! - Nici vorbă, nici să nu visezi la așa ceva. - Faci mișto de mine, recunoaște. - Evident că fac mișto. Treaba e mult mai ingenioasă. Dacă nevasta ta șoptește această mantră printr-un sărut, înseamnă că vrea să aibă cu tine
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
de școală, ai putea să-mi furnizezi gratis minunăția asta de vers. Șoptește-mi-l! - Nici vorbă, nici să nu visezi la așa ceva. - Faci mișto de mine, recunoaște. - Evident că fac mișto. Treaba e mult mai ingenioasă. Dacă nevasta ta șoptește această mantră printr-un sărut, înseamnă că vrea să aibă cu tine un copil și-n mod sigur va procrea. Această mantră se numește Zâmbetul Cybelei sau cum ți-o plăcea ție. - Cumpără-mi-l, cumpără-mi Zâmbetul Cybelei - ne
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
esențial sau cu un fleac. Acolo, în acele rînduri sînt tușele majore a tot ce a fost important. De acolo se hrănesc amintirile care însoțesc un drum. De la lumină la întuneric. De la viață la moarte. Fiecare întoarcere a unei litere șoptește sau urlă ceva. Ce pot să păstrez eu din atîtea mesaje primite? Cum să-mi ducă ele mai departe povestea în amintirile mele, în greul sau în sublimul vieții mele? Perfecțiunea literelor tipărite șterge tremurul ființei și imperfecțiunea existențelor. Anul
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
și Gumberto. Rotari își îmbrățișă iubita și pe frățiorul acesteia. Toți aveau fețele învinețite. Unii clocoteau de mânie, iar alții păreau năuci. Bayan spuse ceva oamenilor din suită și aceia râseră. Un tânăr de lângă mine bolborosi o înjurătură. I-am șoptit la ureche: - Le cunoști limba? Îmi făcu semn că da și tocmai voia să mai spună ceva, dar i-am strâns tare brațul ca să-l fac să tacă: nu trebuia să dea de înțeles că ar cunoaște limba avarilor. Kagan-ul
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
aici. Zăpada nu scîrțîia sub pantofi, nu exista zăpadă, nu scrîșnea sub pași. Alte culori ale apropierii și vîntului; era încă devreme în an, în viața noastră. Rîndunelele erau mari. La început sosite la termen, mici, roze, respirînd în văzduh șopteau povești în jurul patului tău. Pozele lor, cele ale părinților, comicsurile, filmele ți-au modelat inima și sexul. La început sub arborele de cauciuc picurînd lapte, trăind în fragmente într-o limbă, ghemotocit ca un arici: de la ușă, de la ferestre, de la
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
Regione, străzi și străduțe pe care abia se pot strecura, cu infinită abilitate, câte o limuzină, castele și case păzite de coama leului venețian (efigia celui mai nordic bastion al dogilor), parcuri și grădini, podețe și fântâni, toate parcă îmi șoptesc ceva despre Gaetano Donizetti, Pietro Locatelli sau Alfredo Piatti. Primii doi chiar sunt înmormântați aici, in inima Bergamo-ului antic, în Citta Alta, cum mai este apelată colina în idiom turistic. Cel de-al treilea și-a amanetat numele Conservatorului de
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]