814 matches
-
și, cu hainele boțindu-se În jurul trupului, mă rostogolesc Într-un vis Încărcat. 06.07: Richard intră În camera lui Ben ca să mă schimbe pe mine. Bebelușul e Întins cât e de lat pe burtică, precum un cățeluș. Vorbim pe șoptite. —Ți-am zis că nu e o idee bună să cumpărăm Volvo-ul, Kate. Niște puști nenorociți ne sparg mașina și acum e vina mea? Nu, numai că În zona asta e o provocare clară, nu crezi? —Revino-ți, Rich, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cel căutat dacă, în acel moment, acesta lipsește. Convorbirea odată începută, solicitantul trebuie să știe cum să vorbească. Conversația trebuie să fie ordonată, să se manifeste atenție și amabilitate. Tonul vocii trebuie să fie plăcut. Vocea prea tare sau prea șoptită irită. Tendința de a vorbi prea repede sau prea rar, intonațiile ezitante fac ca partenerul de dialog să tragă unele concluzii defavorabile. În timpul convorbirii telefonice este foarte important ca persoana solicitantă să știe să asculte. Pe parcursul dialogului e necesar să
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
săi, Petrea Păun, pe când cumpănește din mers lucrurile din căruța cu roți de cauciuc, legate cu o funie groasă de cânepă, împletită cu două ierni în urmă de femeia lui, Iustiniana. Geaba temenele! spuse el, a doua oară, cu glas șoptit, descriindu-și în tăcere scena cu fostul primar al Goldanei, Păun cel blajin, care cununa și boteza și miluia, pe tot creștinul, ce-i bătea la ușă. Păun cel blajin ajunsese să aibă de fini și de fine, cam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i eu, că dinafara galeriilor minei, românașii noștri dau luptă mare cu năvala Apei și că au să izbândească a ne scoate de la greu, s-a mai liniștit și el, săracul harap, bizuindu-se, oarecum, a se mărturisi, cu glas șoptit Zicând: cum estem obicei la dreptcredincioșii lui Mahomet, că slănină nu mâncam, Ali auzit, tot așa, că marinari, care pierdut la ei corabie și rămas ei una barca mic, fără nimic, obicei de nevoie estem, alegeam marinar mult seu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ofițer, în civil, invocând, în sensul acesta, faptul că, în rândul maselor, era cunoscut sub porecla de Bobocică Ochi-Albi, sintagmă care dezvăluia statutul lui ocult de Ochi-Albaștri. Nu e nici un fel de Ochi-Albaștri, considerau alții, mai deschis sau mai pe șoptite, la un pahar de rachiu. E un prostănac, care în copilărie era așa de rău și de stricător, își hărtănea atât de iute polcuța și bocancii, căpătați din pomenile celor gospodari, încât maică-sa îl deznoda în bătaie, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
auzi consoarta. Simți că depărtarea capătă formă în aducerea-i aminte, sunând asemenea veșniciei. Desfăcându-și încet de tot palma cu un gest furiș, precum cel al unui elev ce maschează copiuțele la examenele date în scris, parcurse cu voce șoptită scrijeliturile sângerii ce începuseră să se vindece și să se estompeze: Îmhî: E = mc la pătrat, zise el. Începu să se plimbe agitat prin încăpere, trecându-și luleaua dintr-o mână în alta. La mijlocul unei curse, dintre șemineul măreț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la marginea parapetului, din spatele căruia se ridică blestematul de reflector. Pe fundul tranșeei, nemișcată, o mogâldeață îmbrăcată în uniformă germană. În fața lor se profilează o umbră. Unul dintre soldați îndreaptă țeava armei către ea: Nu trageți băieți, se aude glasul șoptit al Americanului. Nu vă mai recunoașteți prietenii? Unul după altul, soldații continuă cu pași grăbiți să se furișeze către ținta misiunii lor. Străduindu-se să facă cât mai puțin zgomot, își presează echipamentul pe corp. Acolo, în spatele zidului întunecat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să abandonez. Am un rost aici. Mic sau mare, nu contează, important este să îmi îndeplinesc misiunea, așa cum fac toți cei din jurul meu." Deodată ușa se deschide fără zgomot și intră maiorul Moga. Ai auzit, spune el cu o voce șoptită, Licheardovici a murit. Ești sigur? Una din patrulele noastre a adus vestea. A trecut cu jeep-ul peste o mină antitanc. Și acum mai adună bucăți din el. Fața imobilă a comandantului nu trădează nici un sentiment. Tăcut, își întoarce privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și apucă degetele fetei, topite și fără vlagă sub atingerea lui. Sunt aici, lângă tine. Și nu voi mai pleca niciodată. Dar eu cred că voi pleca...Într-o lungă călătorie, acolo unde numai sufletele ajung, spune ea cu glas șoptit, extenuat. Nu, nu spune asta. Trebuie să rămâi lângă mine. Sunt sigur că te vei însănătoși curând. Strânge din dinți, aproape devorat de durere. Gândul că nu poate face nimic să o salveze aproape că îl scoate din minți. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
când ridică capul peste marginea gropii întâlnește privirea scormonitoare a sergentului Lazăr. Dom' locotenent ...sunteți în viață! Bucuria de pe chipul gradatului este imensă. Mă gândeam eu că nu se poate să pățiți ceva. Am un glonte în stomac, Mâțule. Vorbele șoptite aproape că urlă iremediabilul în urechile sergentului. Închide ochii într-o încercare de a-și ascunde tristețea copleșitoare, dar când ridică pielea albă a pleoapelor își dă seama că nu a reușit deloc să facă asta. Mâhnirea este prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prins fără să-și dea seama într-o plasă din care acum greu sau imposibil mai putea să iasă. Dacă refuza, sigur s-ar fi aflat despre el că a acceptat să colaboreze cu cei care ciopârțiseră țara. O vorbă șoptită aici, o frază neterminată dincolo și ambiguitatea situației l-ar fi făcut în ochii camarazilor un trădător fără putința unei apărări. Nu putea ieși pur și simplu în curtea cazărmii cu o pancartă în mâini unde să scrie că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
roșie și cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea În anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o Înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mîna” pe tonul șoptit al musafirilor oficiali, impus și de scopul pentru care venisem, ce nu Îngăduia nici o sprinteneală a vocii, cu toată primăvara aceea Înnoitoare ce invada prin ferestre. Mă apropiai de pat; femeia avea ochii Înfundați În orbite, era trist s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
delicatețe, într-o atmosferă ce o amintește pe aceea a jocului și în care trăsăturile personajelor sau ale obiectelor sunt fine, diafane. Grațios este lujerul firav și pur al ghioceilor, străpungând zăpada, unduirea macilor în marginea lanului de grâu, tremurul șoptit al frunzelor de plop, cântecul limpede al izvorului, un surâs șăgalnic, un gest sau o privire pline de delicatețe. În muzică, grația emană, de exemplu, din creația lui Vivaldi, Mozart sau Debussy, adevărate dantele sonore, care sugerează suplețea aproape lipsită
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
adică să aibă cu toții un diapazon statornic. Duminică seara multe scene s-au jucat așa încît părea că un actor vorbește din pivniță și altul din podul casei; iar când vorbeau mai mulți era și mai ciudat. La o întrebare șoptită, un actor poate răspunde într-un glas cât vrea de tare, însă nu într-un glas mai înalt sau mai adânc decât glasul căruia-i răspunde. Apoi ar mai fi de dorit ca figuranții, coriștii și rolele de a doua
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
privirea lui de bivol mirat (de spectacolul vieții, de bucuria de a trăi, cu toate că, brunet masiv și posomorât cum arăta, ai fi zis că e o brută care nici măcar n-avea conștiința că există) și îmi spuse cu același patetism șoptit și mirat că cum nu știu: "Cum, la " Mama răniților"!" "Ce e asta?" "Ai să vezi! E o cîrciumioară!" "Bine, dar eu n-am bani!" Au Puloș și Szekely! Dar, adăugă el, Petrini, dacă vrei să te distrezi bine, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nasul mic, ochii ușor adormiți, dinții ca de copil. O fetiță! Dacă bluza decoltată n-ar fi lăsat să se ghicească sânii care mă amețiră chiar în clipa când o priveam. "Nu cunoști pe toată lumea - zise Asanache cu o voalată, șoptită voce fraternă, plină de acea căldură învăluitoare cu care vorbea de obicei, domnul Victor Petrini, domnișoara Nineta Romulus, elevă pe-a șasea..." Nu măi spuse la ce școală, la ce liceu, turnă vin în pahare și continuarăm masa. I se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-un hohot mare. Nu râdeam atât de ea, cât de figura redusă la tăcere, obidită, a lui Cubleș. Își găsise nașul. Era vocabularul lui, dar fără humor (individei nu-i ardea de glumă!), și îl ataca cu o violență șoptită și feroce. El se uită la mine cu privirea ochilor lui negri, care erau tot ceea ce avea mai frumos chipul lui grotesc și îmi spuse: "Ie! Râzi, ai?... Ai venit la masa mea să rîzi! Râzi ca un ratat! În
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cheile, dar îmi veni un gând și sunai... De ce să nu fie tot așa? Aveam să-i aud pașii pe trepte, ușa deschisă, eu ceremonios: "Vă rog aici stă doamna Matilda?", "Da, domnule, eu sânt ce doriți?" Apoi deodată strigăte șoptite: Matilda, Victor... Ne îmbrățișam foarte tare, eu "cu sete", ea pierdută... Victor, iubitul meu, Matilda, fetița mea... și ne desprindeam cu greu, eu ieșind s-o aștept la un loc știut numai de noi, "cei trei copaci" pe o străduță
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
clipe avui o dublă revelație. Matilda vorbea la telefon, dar cu o expresie care mă făcu să-mi bată inima. Chipul ei era inundat de o fericire pe care o credeam îngropată în sufletul ei, vocea îi era tainică și șoptită, corpul îi era aplecat înainte în fotoliu ca și când ar fi fost țintuită, fascinată de ceea ce i se spunea. Stătea cu spatele la mine, dar deodată ea simți că era privită și ascultată, mai spuse un cuvânt și închise imediat. Se întoarse spre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ies, dom'doctor. Dacă aude al meu că ai pus mâna pe mine mă omoară!"' Gelozie primitivă și cretină, gândii și nici măcar nu mai fusei atent să aud cum s-a sfârșit toată chestia... "Acolo, reîncepu Matilda cu un glas șoptit, semn că trebuia să fiu atent, că o să mor de râs, fiecare gravidă își alege un ginecolog s-o asiste, să aibă adică mai multă grijă de ea să nască ușor, să nu se chinuie mult. Îl alege de-acasă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că nimic din ea nu-mi atrăsese atenția, nu era nici frumoasă, nici urâtă, nu era nici diformă, nici statuară, mâinile ei, care îmi întindeau pe masă hârtii la control, nu erau nici butucănoase, nici diafane, vocea, nici timbrată, nici șoptită... debitul doar îmi păruse vag excesiv ("de ce o fi vorbind asta prea mult?" gândisem fără să fiu prea sigur că nu mă înșelam). Nu părea nici doamnă, nici domnișoară, oricum, nu purta verighetă, dar asta nu însemna că nu fusese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și eu în biroul meu și deschisei ușa spre al ei, să văd dacă plecase. Tocmai vroia să plece, stătea în picioare și încuia Fichetul. Vîrî cheile în geantă. Dar vocea cu care mi se adresă era alta decât cea șoptită sus, ca și când nu ea îmi sugerase acea discretă complicitate, care, ca să zic așa, era al doilea "eveniment" după întoarcerea ei de la mare. "S-a terminat?" zise. "Nu... Credeați, zisei cu ironie, că..." "A! Nu, mă întrerupse, dar n-ați observat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mereu, reluă, ar fi zis el despre mine că nu știu să leg două vorbe." " Da, convenii, chestiune insolubilă la vârsta aceea, când dialogul e încă un secret apăsător." " Totuși mi-ai creat două complexe, spuse ea, cu o voce șoptită și cu o ironie de astă dată de tandru alint. Puternică personalitate, o nenorocire pentru o femeie, contemplă ea pentru sine aceste cuvinte. Vorbăreață! Eu nu sânt vorbăreață! Și nu mi-a spus nimeni până acum că ași avea o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și măsurarea lor etc., la un nivel superior. În funcție de instrumentarul folosit pentru determinarea sensibilității auditive putem avea: * acumetria fonică fiind reprezentată de folosirea unei tehnici improvizate de măsurare a sensibilității auditive, procedeul uzitat în acest sens este examenul cu vocea șoptită, când examinatorul pronunță de la o anumită distanță de subiect cu o voce șoptită o serie de consoane, literes, cuvinte, iar subiectul este invitat apoi să le reproducă; * acumetria instrumentală realizându-se cu mijloace improvizate, examenul cu ceasornicul (subiectul trebuie să
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
sensibilității auditive putem avea: * acumetria fonică fiind reprezentată de folosirea unei tehnici improvizate de măsurare a sensibilității auditive, procedeul uzitat în acest sens este examenul cu vocea șoptită, când examinatorul pronunță de la o anumită distanță de subiect cu o voce șoptită o serie de consoane, literes, cuvinte, iar subiectul este invitat apoi să le reproducă; * acumetria instrumentală realizându-se cu mijloace improvizate, examenul cu ceasornicul (subiectul trebuie să ridice mâna când aude tic-tacul ceasului); examenul cu monede sau bețișoare ce sunt
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]