1,369 matches
-
cu miere. Licoarea care trebuia să mă liniștească nu mă scăpa de viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse într-un Totentanz, care pe lumina aprinsă se vădeau a fi cămașa mea pusă strâmb pe umeraș sau șosetele albe aruncate în mijlocul covorului cu dezinvoltura unor lebede... Dincolo de partea ei prozaică, de corpurile străine care-mi circulă liber pe faringe, provocându-mi o greață nervoasă, gripa îmi dădea, după stingerea tuturor luminilor din casă, în fine, și a televizorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în geamurile ușilor, în oglinzi, trebuia cumva să ajungă și în camera mea; mă trezesc, după căderea serii grăbite de iarnă, în țăcănitul ei de mitralieră - la mașină, cu spatele spre ușă, stă tanti Marie, într-un maieu roșu și șosete asemenea, fără încălțări, foarte dreaptă în scaun, cum se străduia să ne învețe și pe noi să stăm la masă, scrie la sceneta mea. Îl rugasem pe unchiu-meu Tony, el nu venise, pe-atunci nu venea în toate zilele, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
decât să popularizez în presă acțiunea. În prima duminică mai rece prevestind iarna, la crâșma de la Hala Traian nea Ambrozie părea să fi uitat de visul lui. De pe un pantof i se desprinde talpa la fiecare pas pe gresia jegoasă, șoseta udă nu mai e, firește, bună de nimic. Bea pe datorie, aruncând prin săliță monede de cinci sute, de o mie, care adunate ar face probabil cât o vodcă mică, cu miros de benzină. Pe masa mea, unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu paharul lui să și-l soarbă afară. Ea mai stă preț de vreo trei minute ca pe ghimpi, pe urmă iese de după tejghea (dându-mi prilejul s-o observ de la brâu în jos, bermude ciclam, picioarele în ștrampi negri, șosete de lână vârâte în niște ghete descheiate din fermoar) și se duce afară cu păhăruțul ei, țipând din stradă Șefa, am terminat, pe un ton între anunț și întrebare, mai aproape totuși de prima. Neașteptând deci răspuns, trece pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-său, ăla se ridică și începe să dănțuiască, pocnindu-și sonor picioarele în jurul ei. Băieții cu muzica se pun să bată din palme, Viner râde și el cu ochii micșorați în fața lui cărnoasă, ea se învârte pe vârfurile degetelor în șosete, fără să mai simtă răceala cimentului, îi înfige bărbatului capul cu păr aspru în coșul pieptului. În drum s-a adunat toată mahalaua, bătrâna care servește în crâșmă, patronul cu băieții de la fierărie și geamgerie, copiii de pe stradă, bărboșii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trimite designul la un mic atelier din Kent și le primește gata împachetate. — Ia zi, ți‑ai ales garderoba? mă întreabă, trăgând un fum din țigară. — Da, zic, fluturându‑i hârtia în față. Am notat totul. Până la ultima pereche de șosete. — Bravo! — Și singurul lucru pe care mai trebuie să‑l cumpăr, adaug în treacăt, este o pereche de sandale lila. — Sandale lila? — Mmm? ridic ochii cu inocență. Da, îmi trebuie. Știi și tu, o pereche de sandale ieftine și drăguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
batista. Dar, pe bune, ce era să fac, doar nu era să‑i spun care a fost reacția ei adevărată, nu? Nu puteam să‑i spun că a‑ndesat‑o înapoi în cutie de parcă ar fi fost o pereche de șosete de la Woolworths. Și, de fapt, chiar îmi pare bine c‑am mai înflorit puțin lucrurile, pentru că în viața mea nu l‑am văzut atât de încântat. Chiar a sunat‑o să‑i spună că îi pare bine că i‑a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
își va face intrarea tot căscând. Afară e întuneric. O noapte minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se pot pune ei cu voința mea. Am strâns destule batiste și șosete ca să fac o funie. Pereții din cauciuc emană un miros groaznic. Dar acum îmi e bine. Mâine vor citi despre mine la știri: Doamna Mao s-a sinucis prin spânzurare. Ziua de ținut minte va fi 14 mai 1991. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe care te-am rugat să-i suni? Răspunde! Ai șaisprezece ani, nu șase! Las-o în pace, zice tatăl ei. A băut ceva vin și e în toane bune. e în obișnuita lui pijama și poartă o pereche de șosete, fără sandale. Camera e încălzită, dat tot pare goală și rece. Nu seamănă cu un cămin. Aduce mai mult cu un cartier general de război, cu cărți, mucuri de țigară, prosoape și căni împrăștiate neglijent peste tot. El se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e un fan al creației sale și el ar trebui să lucreze într-un post mult mai important decât o face acum. Și ce dacă Yu e un artist și un îngălat, care se trezește adesea că și-a pus șosete diferite în picioare? Eu îl ador. Numeni nu înțelege mai bine ca Yu partea artistică din mine. E foarte bine că lui Yu îi displace politica. Și mie îmi displace. Chestia e că nu te poți bucura de posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aparține unui fost coleg de liceu, era cu un an mai mare ca mine, Cosmin, așa-l cheamè, Cosmin s-a ocupat o vreme cu schimbul de valutè, s-a îmbogèțit, firește, are bani, isi schimbè mai des mașinile decât șosetele, dupè cum îi place sè spunè, și-a deschis un club, foarte cool și prizat de tineri, iar acolo, într-o încèpere izolatè, de la subsol, a amenajat, în stil tehno, un café internet, Mi-a propus și mie sè intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a aruncat o privire la piciorul bandajat al lui Susan. Expresia de pe chipul ei părea a fi una de neîncredere. —Nu peste mult timp. De gips o să scap săptămâna viitoare, după care n-o să mai trebuiască să port decât o șosetă din aia elastică pentru susținerea gleznei... —Sexy! a întrerupt-o Julia. —...dup-aceea o să-ncep să mă sprijin și pe piciorul ăsta, fără să mă mai folosesc de baston și-apoi sper c-o să putem pleca în vacanță. Eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
decât în aceste ultime săptămâni. Întoarsă acasă, Susan zăcuse în convalescență, fiindcă abia dacă putea să facă trei pași fără să fie ajutată, așa că Nick trebuise s-o îngrijească și pe ea. Acum, însă, singurele semne vizibile ale accidentului erau șoseta elastică de pe gleznă și schiopătatul ușor, de care Susan spera să scape după încă vreo câteva ședințe de fizioterapie. În plus, Susan își făcea cu religiozitate exercițiile de-acasă. Era nerăbdătoare să-și întărească piciorul astfel încât acesta să poată susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ar fi mândrit la o adică. Aia e, Mirelo, că arăta fel de bine ca puștoaicele alea de șaptișpe-optișpe ani, măcar că pentru cocoșelul ei împielițat era tot aia de niște ani, în timp ce prietenii și stăpânii își schimbau târfele ca pe șosete și le dădea mâna să se prăpădească de râs pe seama lui Velicu care belește șoricu’, uite ce gagicuță trăsnet și-a tras, la care el ori că nu pricepea că-și bat joc, ori că făcea pe fraieru’ ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de la parter, transformate în depozite și hambare pentru roadele Revoluției. Cadourile de Crăciun și ajutoarele pentru orfanii din România curgeau și se revărsau ca dintr-un corn al abundenței. Baloți și saci cu haine de tot felul, de la chiloți și șosete până la șube siberiene, blugi, tricouri, costume pentru tot felul de ocazii, pături, saci de dormit, corturi și echipamente complete pentru excursii pe munte, conservăraie, gemuri și dulcețuri de toate neamurile și tot felul de biscuiți și napolitane, ciocolate și bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care-mi plăcuse cu ani În urmă și, de atunci, Îl purtasem În draci. Am Întors cheia În broasca dulapului. Era legată cu o bandă de elastic pe care-am tras-o În jurul gleznei, mascând-o Într-un pliu al șosetei. Nu suport să-mi atârne diverse chestii de Încheietura mâinii. Nu-mi mai rămăsese decât să-mi strâng părul. Am pornit-o agale pe coridor, ținând clamele În mână. Am aruncat o privire afișelor de pe pereți, care făceau reclamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pentru o izolație suplimentară, mi-am tras o pereche de colanți, prea zdrențuiți ca să poată fi purtați individual, dar nu suficient pentru a fi aruncați. Am mai luat și un pulover uriaș, cu glugă, o vestă matlasată, două perechi de șosete și ghetele de munte Don Martens. În punctul ăsta, ajunsesem deja să arăt ca mascota de la Michelin și abia de-am reușit să cobor scara spre „parterul“ garsonierei. Am luat asta drept un semn bun. După-aia am avut nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai făcut astăzi tata?” Într-o duminică, totul a fost altfel. Când am ajuns la pensione, în fața ei erau parcate câteva mașini și o mulțime de genți stăteau pregătite. Mingi, pantofi de sport, rachete de tenis, pantaloni scurți, pantaloni lungi, șosete, plasa pentru terenul de tenis, tricourile celor două echipe de fotbal, scaunul pentru signora Maria, bilele de boccia cu care arunca cel mai bine la țintă Massimo, bucata de pânză cu care își ștergeau mâinile jucătorii înainte de aruncare, încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dau banii afară din casă”. Tata s-a așezat pe scaun numai în maiou și chiloți, pe pulpă îi puteam vedea cicatricea pe care o căpătase cândva, în copilărie, cocoțându-se pe un gard. Cinci centimetri mai sus de marginea șosetei. De jur împrejur, nu-i creșteau fire de păr. A spus: „Acum să repetăm totul de la început”. A trebuit să-l întreb din nou: „De ce, domnule Teodorescu, doriți să mergeți neapărat în America?”, „În țara dumneavoastră, domnule Teodorescu, ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și lui Marlon Brando trebuie să i se fi dezmierdat obrajii la fel, când fusese mic, ca și mie. În schimb, în ce-l privea pe John Wayne, nu mai eram așa sigur. Tata și-a pus costumul și niște șosete albastre și fine. Pantofii și-i lustruise cu cremă înainte de culcare, o dată cu ai mei. Îmbrăcat astfel, tata arăta bine. Dacă ar fi fost politician, n-aș fi șovăit să-l votez. Tata s-a privit în oglindă și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mână pantofii mei noi, iar în cealaltă un ștergar. Pantofii i-a așezat în căruță, mi-a apucat gleznele și le-a tras înspre ea, a ridicat marginea pantalonilor și mi-a curățat picioarele cu ștergarul. Apoi mi-a pus șosete curate și la sfârșit m-a încălțat cu pantofii. Ne-am sărutat și aceea a fost prima și ultima oară când mama mi-a curățat picioarele. Aveam nouăsprezece ani.” „Ți-a legat și șireturile, cum îmi faci tu uneori mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sunt bolnav cu adevărat, fără glumă, și că mai târziu nu voi fi nevoit să falsific semnătura din carnetul de absențe. Afară era de mult ziuă și eu zăceam cufundat în continuare în pat, la adâncimea de două pături, purtând șosete ude care miroseau a oțet. La prânz primeam doar cartofi fierți cu brânză de vaci degresată. Îngrozitor. Deci aveam grijă să mă însănătoșesc până seara. „Nu e frumos?” a repetat tata. Apoi mi-a văzut fața și a adăugat: „N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și a întins picioarele. Tălpile i se atingeau de pulpa mea stângă. Mă privea drept în ochi și vocea îi susura ca melodiile ieșite din vioara mamei. Vorbeam despre una și alta, dar eu pierdeam mereu șirul. Îmi plăceau nespus șosetele ei albe și scurte și cum se vedea pielea mai sus de ele. Inima îmi bătea asurzitor, cum bat clopotele de Paște. Ea își apăsa tălpile tot mai tare de pulpa mea, iar mie îmi creștea umflătura, apoi picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iar mie îmi creștea umflătura, apoi picioarele ei se aflau la mine în poală, iar eu le mângâiam cu timiditate. Ei îi plăcea, fără îndoială, căci nu mai spunea nimic și-și desfăcuse ușor buzele. Mai târziu, nu știu când, șosetele au fost scoase și degetele mele nu mai erau atât de timide. Ea respira profund și era încordată. I-am sărutat piciorul. M-a privit țintă, cu ochii mari. A fost un moment plin de tensiune. Oare avea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei mă privește cu milă, iar eu răspund printr-un zâmbet umil, prezența lor mă liniștește puțin, orice, numai să nu rămân singură cu el, mă învârt de colo până colo prin casă, îndes în geanta mea veche chiloți și șosete și un halat, exact cum am făcut atunci când m-am dus să nasc, pășind încovoiată de durere și contracții, care îmi frângeau trupul în două, și o perie și un sutien, dar deodată mă uit stupefiată în geantă, ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]