1,933 matches
-
se înalță deasupra acoperișului, în poziție centrală, cu cel al bisericii Dragoslavele-Muscel, la rândul ei inspirată de modelul mănăstirii Câmpulung. O caracteristică de valoare o dă brâul care încinge exteriorul, iar în ocnițe existau picturi de sfinți în picioare, azi șterși și din păcate nerestaurați 155. Tot pe peretele exterior (partea de sud )lângă pridvor se află portretul săpat în piatră și încastratrat în zid al lui Ghenadie ecleziastul și inscripția “Ghenadie,1819 ecleziastul “156. Biserică are și un amvon (o
DR.MITE MĂNEANU, BISERICILE ORAŞULUI CERNEŢI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346981_a_348310]
-
am înalțat-o din temelia ei “.(Al. Stefulescu, Mănăstirea Tismana,Buc.,1909.,p.340-341.) 154.V.Dragut, op.cit, p.17-18. 155.N.Iorga, Sate și mănăstiri, p.338. 156.N.Iorga a mai reușit să descifreze alte câteva inscripții (astăzi șterse ) astfel :” La 1819 am venit de la Sf.Mânastire (Tismana )și am fost slujitor la această 165 Sf.Biserica. La 1824 au venit rușii în țara noastră. La 1834 s-au făcut domn Țării Românești Maria Să Alexandru Ghica, fostul șefu
DR.MITE MĂNEANU, BISERICILE ORAŞULUI CERNEŢI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346981_a_348310]
-
doream să mă audă doar domnia sa: “Sărut mâinile! Eu vin de la Caracal, de lângă Craiova adolescenței domniei voastre... Doresc să vă spun doar atât: La mulți ani cu sănătate!” Doamna Ileana Vulpescu m-a privit fugar, când m-am apropiat, aproape șters. Auzind de Craiova, fața i s-a luminat pentru o clipă și mi-a zâmbit șoptind: “Da, da... Mulțumesc!” M-am aplecat să-i sărut mâna și, în această mișcare, i-am prins privirea. O luminiță a strălucit în ochii
PORTRETUL UNEI DOAMNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346226_a_347555]
-
claritate, de bucurie, de înțelegere), la sensurile complexe, figurate. Lumina acoperă, opunându-i-se, marele gol, rămas în urma lucrării distrugătoare a timpului, anulează nimicul, vacuumul, vidul universal: “ERA un cimitir/ lângă mare. Devastate,/ pietrele dăinuiau/ în aerul cald.// Dăinuiau, tăcute,/ șterse. Au naufragiat/ în lumină. Le-ai văzut/ rezistând, încă, asemenea astrelor”. Sau: ” Și nimic nu moare în tine,/ nimic în afară de tine însăți,/ în pietrele tale nu rămân decât semne/ ale nimicului și ale nimănui. Rămâne/ numai lumina”. Luminozitatea marchează meditațiile
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
are intenția de a crea super eroi. Eroii lui sunt oamenii obișnuiți situați printre noi. Sunt oamenii care au avut această nefericită experiență în timpul totalitarismului. Mediul rural nu lipsește cu desăvârșire din carte, dar el este prezentat într-o lumină ștearsă, mai mult idilică și pitorească, față de lucrările din trecut. Ilie a crescut la țară, doar o mică parte a vieții lui, iar Toni își amintește ca prin ceață de escapadele estivale de la bunici. Acum, se simte o mult mai mare
„ÎNTOARCEREA” SAU „ROMANUL EVOCATOR AL DURERII” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345436_a_346765]
-
percuta arareori un soare alb-argintiu, ușor de asemuit cu luna... Nici urechile nu-l mai slujeau ca odinioară. Chiar de se voiau avide capcane de sonuri vestitoare, îi ofereau din afară, în răstimpuri, doar câte un glas de pasăre aproape șters într-un ecou prelung de moarte... În schimb, lăuntrul îi era bombardat intempestiv cu bubuieli de tambur la paradă, îndurerându-i și inima... În față-i bănuia orizontul, o biată fantă slab luminată ce se-ngusta supărător privirii, constrânsă de
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
a femeii și trăgându-i chiloții jos. Icnete de plăcere se auzeau dinspre ambele părți. După vreo jumătate de oră, transpirat, individul se ridică de pe femeie și se puse pe marginea patului. Lăsă capul în jos și cu o voce ștearsă, mai mult o mieuneală cvasi- guduroasă dar senzuală, spuse: - Auzi Mioară, mi-ar trebui vro’ două-trei sute de lei. Știi ... am o datorie la unu’ care zicea că dacă nu-i dau până astăzi își pune gealații pe mine. Hai
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Căci eu chiar mi-am amanetat Iubirea într-un colț de rai. Și te-am strigat neîncetat Chiar dacă știu că nu erai. Din visele ce le aveam Eu am sortat gândiri alese. Cu ele, eu, mă primeneam În zilele adesea șterse. În zi, ți-am strecurat petale Știind că tot ți-e la apus. Aș vrea să-ți ies acum în cale Să-ți mângâi visul ! ... Chiar de-i dus ! Să tremurăm ca două frunze Pe ramura unui copac. Rugându-ne
VISE CĂLĂTOARE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375823_a_377152]
-
aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o mână șters să pășim în universuri ca făclia în pustiu ca un strigăt de izbandă pentru sufletul târziu Referință Bibliografică: fluturi-flori / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Popescu
FLUTURI-FLORI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375904_a_377233]
-
aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o mână șters să pășim în universuri ca făclia în pustiu ca un strigăt de izbandă pentru sufletul târziu ... Citește mai mult hai în brațele fierbânde într-o noapte la apusrupe lanțuri fără cârmă s-alergăm cu gândul dusscurs din tine plâns în
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
18 ianuarie 2017. Între mii de ani lumină Geniul veșniciei naște, Pe o stea solară plină, Ce pe cer se recunoaște. Tainele simțirii noastre, Nu pătrunde -n adânc, Printre stelele albastre, Oare cum e să fii prunc?. Din prezentul nostru șters, Noi suntem o mică parte, Care-l- ntrupăm- din vers, Dorim să scape de moarte. Suntem lumânări topite; Niște cronicari de neamuri, Ce-nșirăm pe foi dorite, Viețile noastre-n hamuri! Și atinși de lira verii, Ce ne-ncântă-n grai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
anotimp!. Citește mai mult Între mii de ani luminăGeniul veșniciei naște,Pe o stea solară plină,Ce pe cer se recunoaște.Tainele simțirii noastre,Nu pătrunde -n adânc,Printre stelele albastre,Oare cum e să fii prunc?.Din prezentul nostru șters,Noi suntem o mică parte,Care-l- ntrupăm- din vers,Dorim să scape de moarte.Suntem lumânări topite;Niște cronicari de neamuri,Ce-nșirăm pe foi dorite,Viețile noastre-n hamuri!Și atinși de lira verii,Ce ne-ncântă-n grai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
umezi vrăjiți de firul ierbii, Se-aude melopeea pe-un țărm necunoscut În reverențe stele îmbrățișează cerbii. Sub arc de cer senin sfidez minute stinse, Pe file-ngălbenite se-amestecă cerneluri, Din vechi fotografii surâd de iarnă ninse Figuri cu chipuri șterse, proscrise-n gări de cețuri. Vibrează cânt de nai în țurțurii verzui, Un gând se despletește din caier de ninsoare, Cu geana unui fulg aș scrie, dar n-am cui, Iubirea-i ațipită-n miresme de scrisoare. Referință Bibliografica: DIN
DIN CAIER DE NINSOARE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376640_a_377969]
-
FLORILOR DE TEI Autor: Laurențiu Alin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 1361 din 22 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt un banal spectator la moartea florilor de tei; lacrimi ale primăverii în furt de vânt lăsând un gol erupt din ștearsa imagine a vrabiei ce se hrănea din soare odinioară și acum ecoul ultimului cânt al florilor de tei trăiește în al ființei zgomot primordial. Referință Bibliografică: Epitaf la moartea florilor de tei / Laurențiu Alin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
EPITAF LA MOARTEA FLORILOR DE TEI de LAURENȚIU ALIN DUMITRACHE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375145_a_376474]
-
emoțiile, fericirile și durerile, apucăturile cele bune și cele rele etc., etc. Suntem, adică, un fel de unic actor, mai presus de cobai, un erou principal, față-n față cu cosmosul fără fund care ne găzduiește pe gratis... Ceilalți apar șters, doar pe-un fundal subsidiar - eroi episodici, oarecum decorativi, cunoscuți sau nu, apropiați sau indiferenți - și nimeni, niciodată, nu poate veni în sprijinul nostru, oricât ar vrea ei sau noi - absolut nimeni. În cadrele racursi, ne sunt surprinse euforiile trecătoare
FILMUL VIEŢII NOASTRE ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375182_a_376511]
-
hârșâit... Ea își încordează auzul. „Poate că mi s-a părut, își zice în sinea ei, o fi din cauza oboselii”, și își vede mai departe de treabă. În timp ce povestește, omul își îndreaptă capul în sus. Zăresc o luminiță în irisul șters, de parcă persoana din fața mea și vede aievea! Simt că acum comunică cu bunul Dumnezeu, cel care desigur, are grija lor, a orbilor, să nu li se întâmple vreun rău, la fiece pas... Îl privesc cu mirare, mă impresionează forța de
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
-i spuie ce vrea ea, de la ele!” - Da de ce nu vă închinați, fă? Că așa-i creștinește! Maia se uită cu blândețe la femeia care a salvat-o și acum o ocrotea ca pe copiii ei. Îi răspunse cu glasul șters, vinovat: - Fiindcă noi nu avem credința ca voi. Suntem evrei și credem în învățăturile profetului Moise și-i altceva decât la voi. Noi n-avem biserică, nici preot. Avem sinagogă fără icoane pe pereți. Conducătorul nostru este rabinul cu care
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
piele cafenie și, deși prima călătorie cu o astfel de mașină ar fi trebuit să o facă să se simtă minunat, nu se putea relaxa, având impresia sâcâitoare că ea nu este decât o fată teribil de simplă și de ștearsă, care nu se potrivea cu lumea din care venea el.. - Eu, își căută cu grijă cuvintele, nu aș vrea să înțelegi greșit... Arhitectul îi zâmbi superb, etalându-și dinții perfecți, de un alb imaculat, așteptând urmarea celor pe care ea
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a căprioarei pe poteci... Să vă privesc pe geamul luminat în noapte, Cum depănați povești în șoapte, De frigul crunt, lacrima să-mi devină sloi, Să mă-ncălzesc privind la voi.. Și-apoi...,dintr-o suflare, pe-o aripă de
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
în gheață,Să simt cum viscolul îmi suflă-n față,Să fiu un drum înzăpezit în câmpși-un călător surprins de timp...Să fiu zăpada aspru spulberatăși floarea gheții pe un geam pictată,Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengiși urma ștearsă-a căprioarei pe poteci...Să vă privesc pe geamul luminat în noapte,Cum depănați povești în șoapte,De frigul crunt, lacrima să-mi devină sloi, Să mă-ncălzesc privind la voi.. Și-apoi...,dintr-o suflare, pe-o aripă de
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
sale sunt rezultatul șederii sale în orășelul Areles din Province -Franța. Perioadă foarte grea pentru localnici care au suferit de nenumărate lipsuri, boli, foamete și sărăcie. Lucrările sale se caracterizează prin linii simple și nuanțe cenușii. Cu toate că acestea erau destul de șterse, ele sugerau o stare de confuzie și nesiguranță a vieții. Tedința aceasta de a sugera prin desen, un trai plin de lipsuri putem să o găsim într-o lucrare pe care a realizat-o cu trei ani mai devreme intitulată
VAN GOGH de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371740_a_373069]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎMPREUNĂ Autor: Georgeta Nedelcu Publicat în: Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Împreună am dorit să căutăm cărarea dintre cuvinte și înțelesul lor. Aveam impresia că realitatea era o strălucire ștearsă, o rara avis în deșertul existenței noastre. Mă sfătuiai să presar puțină nepăsare peste duritatea ei. Nu credeai în nefericire sau cel puțin așa m-ai lăsat să înțeleg. Pentru tine cerul, uscatul, mările și oceanele acestei planete strivite de-
ÎMPREUNĂ de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371774_a_373103]
-
apoi soție vreme de un deceniu și ceva, ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, un vis euforic, însă a trecut foarte repede. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Trecutul este palid și șters, ca un fum iluzoriu și urât mirositor de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
ce să ne răspundă, la fiecare întrebare. Țin minte că mi-am dorit mereu să ajung așa, chiar visam că mă uit în oglindă și sunt el. Era un model pentru mine. Mulți ani am urmărit acea imagine devenită din ce în ce mai ștearsă. Astăzi, am plecat acasă, sunt bine. Noroc că am ținut cheia în mâna, în tot acest timp. Copiii au insistat să îl invităm la noi pe bătrânelul care s-a mutat alături și să sărbătorim împreună întoarcerea mea acasă. Aud
ALB de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369154_a_370483]
-
peste centură și cu ceafa groasă plină de nădușeală, s-a ridicat cu vioiciune de pe scaunul pe care era așezat și l-a adus doamnei, rugând-o să se așeze. - Mulțumesc, maică, să trăiești! a șoptit doamna Eleonora, cu voce ștearsă, blândă, întinzând cu greu mâna în care ținea bastonul spre scaun. Uf, grea e bătrânețea asta, Doamne, a mai murmurat ea în timp ce câteva perechi de mâini s-au întins pentru a o ajuta să se așeze. Ședința instanței a fost
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]